Punga

Era un pic aberant ca pentru o scobitoare, două sticsuri şi trei boabe de piper să pleci acas' cu o pungă din partea casei, de te trezeai la fiecare două-trei săptămâni că nu produci atâta gunoi cât ar fi încăput în maldărul de pungi care-ţi ocupa juma' de cămară.

După ce pasămite până-n '90 şi bani să fi avut, tot n-aveai de unde lua nimic, ajunseserăm la un moment dat al devenirii noastre democratice în extrema cealaltă: am văzut cu ochii mei cetăţeni intrând în magazine şi stând la coadă cu stoicism (asta e altă poveste interesantă) să cumpere o legătură de leuştean doar ca să primească gratuit... pungă. (Chiar, aţi băgat de seamă că de când pungile se dau doar contra cost au mai scăzut cozile?!)

Observaţi însă că n-am folosit până acum termenul „sacoşă”. Ei bine, l-am păstrat special pentru capitolul... „Transformers”. Aşa cum şi în viaţa noastră apar diverse cazuri aşa numite „punct şi de la capăt”, şi în viaţa pungii a sosit în sfârşit acu' câţiva ani sorocul... „T zero”, când a devenit şi ea „sacoşă”! Lasă că nu s-au mai dat... „moca”, dar au apărut reciclabilele, returnabilele, rambursabilele (nicio legătură una cu alta!), bio, eco, eco-bio (iarăşi din filme diferite) sau de iută şi de rafie – astea având amândouă la origini „plasa”, care se pretează şi ea la cumpături, dar atenţie la consecinţe: poţi să zici că ai luat la o adică o plasă de cartofi, una de ceapă şi una de zile mari, dar nu ţine să târguieşti o plasă de... lapte. Şi mai avem, inconfundabilă, plasa de peşte... de două feluri: minciogul – pentru scoaterea peştelui din apă, respectiv juvelnicul – pentru depozitarea peştelui în apă). (Cu riscul de vi se face gura pungă, nu evitaţi totuşi... lămâia...)

Cu punga ori sacoşa de cadou (plasa nu ţine) e o altă epopee, pe care de regulă bărbaţii n-o înţeleg neam, dar neavând loc de-ntors o acceptă şi chiar o cultivă fără regrete. Problema e, duduie, că dacă-ţi trimiţi bărbatul să cumpere o pungă de cadou „...uite cam aşa de mare, vezi şi tu ce găseşti!”, să nu te miri dacă-ţi ia una cu Moş Crăciun în august şi alta cu peisaj estival în decembrie!

În modul „singular” cea mai celebră rămâne punga „de-un leu” – brand comunist 100%, nedemolat nici de cei 22 de ani... ulteriori. („Pluralul” le defineşte mai ales pe alea de sub ochi...)

Sigur, sunt multe... produsele care nu numai că se vând, dar se şi măsoară prin viu grai mai degrabă în pungi decât în Kilograme, bunăoară... cafeaua, seminţele, alunele, făina, mălaiul, etc. Multe şi felurite-s şi sacoşele... electorale, alea cu conţinut variabil, în funcţie de darea de mână a catindatului – mai ales la locale!

Importanţa sacoşei în căratul produselor nu se poate însă tăgădui, da-le-ar Domnul sănătate doamnelor şi domnilor care-or fi născocit ideea. Mă gândesc că, cine ştie, dacă şi Scufiţa Roşie ar fi folosit o sacoşică în loc de coşuleţ, poate că şi lupul ar fi scăpat cu viaţă. Aşa... a luat plasă!