Odorizantul

Dacă n-ar fi fost în top WC-ul cu apă curentă, probabil că podiumul celor mai mari invenţii din toate timpurile, menite să contribuie semnificativ la civilizarea omenirii, ar fi arătat aşa:

1. Săpunul.
2. Apa caldă.
3. Deodorantul.

Cu primele două (de bine, de rău, de voie, de nevoie) pare-se să se fi împrietenit mai toată lumea. Cu a treia însă lucrurile stau altfel. Ca şi în cazul WC-ului cu apă curentă, mentalitatea este cea care mai stă pe alocuri în calea propăşirii generale înspre un standard olfactiv... decent. Nu mă mir, după ce ne-au trebuit secole la rând până să ne convingem că mai mult de o baie pe an nu dăunează defel sănătăţii, cum era să acceptăm deodorantul peste noapte?! (Peste noapte – adică din 1888, de când în Philadelphia pare-se cineva a patentat formula propriu-zisă, şi până azi. Unde mai pui că deo-stickul a răsărit abia pe la începutul anilor '50...)

Dar, cum n-au intrat zilele-n sac, poate cândva-cumva vom înţelege cu toţii că aşa cum apa face casă bună cu săpunul, tot aşa şi... prospeţimea de lungă durată se întreţine perfect cu fâsul, stickul şi ce-o mai fi. Că nu toate produsele sunt şi accesibile şi de calitate – n-are a face; intenţia contează! Cu alte cuvinte, n-o să te ia nimeni la ochi dacă după o zi de muncă miroşi a salahor, dar dacă trăzneşti de la prima oră să nu te miri când... o să cheme cineva popa să-ţi facă o sfeştanie! Şi excesul de zel se pedepseşte, aviz în primul rând cucoanelor cu dare de mână, care cred că a-şi cumpăra din trei în trei zile câte-o damigeană de Chanel, Givenchy, Nina Rici şi... ce-o mai fi, e totuna cu a şi consuma-o în acelaşi răstimp.

Dincolo însă de odorizantele corporale, în paralel s-a dezvoltat şi piaţa odorizantelor de incintă sau chiar de exterior – şi astea extrem de practice la rândul lor, în aceeaşi măsură în care sunt de multe ori doar un... optimizator ambiental. (Nu mai departe de săptămâna trecută mi-am... extirpat din portbagaj, cu ajutorul unui odorizant solid de cameră, o duhoare de cinci stele (verzi) pripăşită acolo pe la sfârşitul lui octombrie, în urma unui... comision cu beaujolais de Colentina.)

Nu mai insist şi cu odorizantele de toaletă – şi astea deja cotidiene, ca şi alea de şifonier. (Pentru cine nu ştie, naftalina e la fel de anacronică precum alifia chinezească!)

Revin: cu WC-ul în top, deodorantul s-ar situa pe un onorabil loc patru, în urma săpunului, spuneam, şi a apei calde. Pentru locul cinci aştept încă provincia...