O noapte în Grădina cu suflete a Baronului Bellu

Primăria Capitalei ,,dezgroapă” o filă de istorie urbană şi ne invită să petrecem o noapte de neuitat în grădina cu suflete a baronului Bellu. Sâmbătă spre Duminică, în oraş se desfăşoară Noaptea Muzeelor, eveniment uşor monden dar foarte apreciat pentru intrarea gratuită. Însă atracţia serii este tocmai programul cultural realizat de Administraţia Cimitirelor şi crematoriilor umane care ne arată calea către lumea de dincolo. Cine nu vrea să rămână pe pământ şi are curaj să vadă cum e să fii de-a dreptul cu un picior în groapă poate descinde direct în cavou – ştiinţific spus, mausoleu. Vor fi deschise monumentele funerare George Cantacuzino, poreclit şi Nababul pentru averea sa impresionantă, dar şi Capela Mare.

Poate că foarte mulţi nu pot depăşi prima impresie dar vă asigur că la cimitirul Bellu ai ce să vezi. Vizita de sâmbătă începe cu o expoziţie de fotografie şi pictură, urmează apoi un recital de muzică clasică iar piesa de rezistenţă este circuitul monumentelor de artă.

Deopotrivă Pantheon Naţional sau paragină de istorie, fosta grădină a baronului Barbu Bellu adună pe aleile umbroase, nume răsunătoare care au dat viaţă României moderne. Aici se odihnesc cei din marile familii Crețulescu, Câmpineanu, Ghica sau Văcărescu, așa cum la Paris, mult mai cunoscutul cimitir Pere-Lachaise a devenit un simbol pentru toți francezii.

Se spune că toate drumurile duc la Roma, dar ultimul drum al turiștilor din lumea întreagă nu se oprește la Catacombele de pe Via Appia unde intrarea costă cam 6 euro. Însă la ei memoria este vie și respectul pentru înaintași neprețuit, în timp ce ai noștrii ajung la propriu pe la topitorii sau colecționari.

Fascinantă și misterioasă, lumea de dincolo a Bucureștilor de altădată se oprește la începutul anilor 1800, atunci când ocârmuirea rusească a încercat să mute cimitirele în afara orașului - evident din motive de sănătate. Însă de-abia pe la 1852 începe amenajarea la bariera Șerban Vodă a locului donat de boierul Bellu iar familiile înstărite își mută înaintașii de la bisericile parohiale la spațiul de veci pe care bucureștenii în carne și oase îl râvnesc atât de mult.