Mai mult determinat decât hotărât
Totul despre DEX
Articol de Anca Șurian Caproş, 09 Noiembrie 2011, 14:58
Noutăţile nu se găsesc de obicei în DEX. Nici nu au cum să fie înregistrate în vreun dicţionar de vreme ce nu ştie toată lumea ce înseamnă sau ce ar putea să însemne atunci când vor avea destulă vechime sau mult prea mare trecere pentru a putea intra şi ele în DEX. De ce le împrumutăm?
Lingviştii spun că împrumutăm în primul rând cuvinte care denumesc realităţi, obiecte noi şi aşa este şi normal. Dar tot ei spun că împrumutăm cuvinte şi sensuri noi şi pentru că ceea ce este străin – în zilele noastre englezesc, de fapt – ne pare mai interesant, mai nu ştiu cum, mai la modă. Plauzibil. Și uite aşa se explică „determinarea” de a găsi întotdeauna „locaţia” potrivită şi de „a aplica” pentru „job-ul” perfect.
De ce ne-ar scandaliza o astfel de exprimare? Eu chiar pot înţelege aşa ceva. Doamnelor, gândiţi-vă numai cum alergăm de ne rupem picioarele ca să avem ultimul model de pantofi pentru ca apoi să ne putem rupe picioarele de-a binelea pentru că ACEI pantofi or fi ei la modă, dar sunt cam incomozi. Aşa e şi cu „determinarea” asta nouă. Nu aduce nimic în plus faţă de mai vechiul „hotărât”, dar nu ştiu de ce e la modă să te declari „determinat”? Deşi unora le poate stârni chiar zâmbete de vreme ce în DEX determinat este definit încă aşa: „care a fost precizat, care a fost stabilit.” E drept că dacă ne uităm la verbul „a determina” găsim şi definiţia „a stabili sau a hotărî (o dată, un termen etc.)”. Dar e vorba de un "termen determinat” şi nu de un „om determinat”. Omul poate fi pur şi simplu „hotărât”! Dar poate că „hotărât” pare mai proletar, iar pe „angajatul determinat” nu ni-l putem imagina fără costum, cravată şi laptop. Explicaţii pot exista destule, dar lărgirea sensului acestui cuvânt nu este oficială! „Determinatul” acesta se înscrie însă într-o tendinţă mai largă de a importa sensuri din limba engleză pe care să le altoim pe cuvinte româneşti mai vechi, pentru a crea enunţuri pentru iniţiaţi. E snobism pur, adică. Dar cu „locaţia” n-a fost la fel? Acum însă pare deja un termen specializat respectabil, care îşi caută drumul spre dicţionar. Cu o condiţie: să-l lase pe LOC la LOCUL lui!