Foamea și martie din post

Dincolo de latura evlavioasă a cestiunii, se tot vorbeşte că postul primeneşte şi fizicul, nu doar spiritul. Când însă te afli în faţa unei provocări mai... exotice, lucrurile se schimbă puţin. Astfel, strictul necesar nu se mai reduce la asigurarea unui minim de calorii, ci mai degrabă la identificarea... elementelor comestibile... cunoscute!

Da, elemente! Când ai în faţă un platou care pare apetisant, dar realizezi că nu cunoşti nici jumătate din... exponate, e halima! Că tre' să pui gura pe ceva... să nu te faci de râs! Aşa am apucat: „Aoleo, dacă zic ăştia că nu-mi place?!” Şi totuşi în materie de... bucătărie, românul e suficient de cunoscător şi de inventiv încât să se descurce în situaţii... să le zicem creştineşti! Când însă tradiţiile, produsele şi bucătarii provin din alte... zone religioase, lucrurile se schimbă fundamental. Şi cu musulmanii mai treacă-meargă – ne-am mai bronzat şi noi pe la o Egee, o Mediterană... Hai, că ne înţelegem! Unde mai pui că la ritmul în care-şi schimbă specificul localurile din Bucureşti, o s-ajungem în curând să credem că şi... salata de fructe de mare s-a inventat pe malul Dâmboviţei, nu doar pizza şi şaorma! Da' ce te faci cu alde de-ăştia..., de prin Orientu' mai îndepărtat, unde chit că nu-ţi mişcă nimic în farfurie, tot ţi se face părul măciucă de ce „delicatese” ţi se pot servi pe post de „o măslină, o scobitoare..., aşa..., ca să meargă la una mică”! Păi... ce să faci? Te uiţi, adulmeci, întrebi (asta e, nu s-a născut nimeni învăţat...), te mai uiţi o dată, te ţii de nas şi guşti, n-o să mori! Am văzut pe la televizor că prin... Thailanda, Myanmar sau nu mai ştiu pe unde trăiesc unii cu insecte la tavă treij' de zile pe lună! Iar de anul nou abia dacă-şi permit şi ei un şarpe...

Să revin însă la... nevoile noastre. Sigur că e vorba şi de calorii, dar majoritatea boborului nu stă să le numere nici în culcare, nici în sculare, iar peste ziuă cu atât mai puţin, de-aia au ajuns să prospere calamităţile alea occidentale tip „fast-food” şi să plesnească tot românul de hot dog şi de hamburger, nu de sănătate! Dar nici nu poţi să te duci prin Japonia, China ori Coreea şi să mănânci răbdări prăjite! Te obişnuieşti pân' la urmă şi cu peşte crud..., dulce-acrişor... şi... Tae-Kwan-Do, că nu prea le am nici eu pe-astea... Bieţii diplomaţii ăştia! Ce viaţă, dom'le! Şi noi zicem că-i huzur! Păi cum or sta ei, săracii, cu anii peste mări şi ţări... aşa..., fără dezlegare la mici, fără acces la sarmale şi trebuind să înghită şi toate trăznăile altora?!

Şi-atunci, chiar dacă mistic vorbind nu te interesează postul, iar după unul forţat de împrejurări n-ai încotro şi te-nfrupţi din... cultura altor popoare, nu se cheamă că pân' la urmă şi de foame te faci frate cu necuratul până treci puntea?!