Facebook și revoluțiile televizate

Auzim în ultimul timp din ce în ce mai des de aşa-numitele revoluţii Twitter şi/sau Facebook – acum ceva timp Moldova, mai recent Tunisia şi Egipt. Adică, ni se sugerează, revoluţiile sau revoltele ar fi oarecum generate de Twitter. Nu e chiar aşa.

Există într-adevăr, de factură mai recentă, un loc comun, dacă nu chiar o obsesie de a lega evoluţii politice virulente de tehnologia populară în momentul producerii lor. Şi despre cazul României se vorbea la vremea respectivă, în decembrie 1989, de o "Revoluţie televizată". Merită să ne întrebăm dacă respectivele tehnologii – radio, TV, SMS, Internet ş.a.m.d. – sunt factorul decisiv, sau dacă nu cumva lumea se foloseşte conjunctural de ce există pe piaţa de comunicare la momentul respectiv. Să ne uităm la cifre: s-a spus despre cea mai recentă revoluţie reuşită cel puţin în parte – adică Revoluţia iasomiei din Tunisia – că ar fi fost o revoltă Facebook. Că mişcarea de protest se organiza prin intermediul Facebook. Siteul Socialbakers.com, care publică statistici actualizate periodic despre prezenţa Facebook în fiecare ţară, afirmă că 20% din populaţia Tunisiei foloseşte Facebook. Experienţa şi bunul simţ ne spun că densitatea e mai mare în rândul tinerilor. Care tineri foloseau Facebook evident şi înainte de respectiva revoluţie pentru a socializa. Nimic aşadar mai normal ca atunci când a fost vorba de organizare să pună pur şi simplu mâna pe computer şi să se mobilizeze pe această cale, la fel cum se organizau pentru a ieşi în oraş în oricare altă zi?

Deci nu tehnologia a determinat evenimentul, ci momentul acestuia a determinat tehnologia folosită. Aşa cum în antichitate la război se foloseau mesagerii, în Evul mediu scrisorile, în perioada modernă telegraful, iar apoi radioul, comunicaţiile TV prin satelit şi acum internetul.