Țelina

E drept că DEX-ul, ca orice dicţionar lingvistic de fapt, este un instrument esenţial pentru cunoaşterea şi descrierea limbii noastre! Dar, tot ca orice dicţionar, nu poate cuprinde toate cuvintele care au fost şi pe cele care vor fi. E un reper, dar nu trebuie absolutizat, pentru că e generos cu termeni pe care nu îi mai folosim, dar habar nu are de invenţiile de ultimă oră. În ceea ce priveşte împrumuturile şi derivatele cu ajutorul cărora ne străduim să descriem cât mai exact realităţi de azi, specialiştii aşteaptă să vadă dacă nu sunt doar nişte... stele căzătoare. Aşa că termenii cu ceva istorie în spate sunt în DEX, chiar dacă nu mai sunt în atenţia vorbitorilor contemporani.

De exemplu, „ţelina”! Ocupă două poziţii în DEX. În primul rând ca plantă indispensabilă supelor şi ciorbelor, iar în al doilea rând, denumind o bucată de „pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat; pârloagă”. Dar cine mai aduce astăzi vorba de „ţelina” lăsată să se odihnească pentru culturi viitoare, alt sens care este de găsit în Micul dicţionar academic care este mai generos chiar cu acest substantiv în ceea ce priveşte descrierea sensurilor. Cei care lucrează pământul poate că îl mai folosesc. Noi doar putem exclama luminaţi: deci de aici vine „desţelenitul”!

Bine prezentat şi reprezentat în DEX, cuvântul e totuşi unul căzut în dizgraţie! Pe când „locaţie”, în plină ascensiune, nu e de găsit în DEX! Apare, ce-i drept, omonimul lui de origine franceză cu sensul de „chirie”, dar „locaţia” ... „dezvoltatorilor” – alt cuvânt care încă nu are drept de cetate în DEX – nu e de găsit! Chiar dacă realitatea zilelor noastre confirmă că „locaţia” e de mai mare importanţă ca „ţelina”. Deşi, dacă stăm să ne gândim bine, criza a lăsat multe „locaţii” cu potenţial la stadiul ceva mai arhaic de… „ţelină”.