Ce-a fost mai întâi?

N-am avut nici insomnii, nici alt soi de frământări. Totuşi, plecând de la premisa că cineva n-a dormit nopţi la rând tot întrebându-se „Ce-a fost mai întâi – oul sau găina?” mi-am făcut de lucru câteva ore, pe lumină, încercând să aflu (fiecare cu ce-l doare, deh...) „Ce-a fost mai întâi – vinul sau berea?” – şi de-aici potopul: „Da' ce s-o fi îmbuteliat prima oară, când o fi intrat şi apa la... capac şi cine-o fi inventat... desfăcătorul?” Aşa-s io când mă limitez la... strictul necesar... Dar toate la timpul lor.

Vreau să fie însă clar de la început că dacă n-ar fi făcut-o sumerienii acum 6000 de ani, fără îndoială că m-aş fi oferit eu să inventez berea; mâine cel mai devreme, că astăzi mai am un pic de treabă... Cu vinul nu m-aş fi încurcat oricum, pentru mine unica formă de agregare potabilă a licorii lui Bachus fiind şpriţul. Caucazienii Neoliticului par să fi fost primii făcători de vin, conform unei echipe de cercetători ai Universităţii Pennsylvania care în 2006 a găsit urme de acid tartric vechi de 8000 de ani pe nişte vase de ceramică descoperite în site-ul arheologic de la Şulaveri, care ar veni prin Georgia de astăzi. Rezolvând aşadar prima dilemă şi aflând că berea e ceva mai tânără, se confirmă o altă teoremă veche de când lumea: vinul cu cât e mai vechi – cu atât merge mai uns, iar berea – fără îndoială că e mai bună proaspătă. Bine, la vin ar mai merge o vorbă – cu cât e mai vechi, cu atât e mai scump... Anul ăsta a fost atins cel mai mare preţ cu care s-a vândut o sticlă de vin, 75 de mii de lire sterline a dat un celebru colecţionar pentru un Château d’Yquem vechi de mai bine de 200 de ani, mai precis din 1811... Un an bun... Foarte bun! Pentru un astfel de personaj s-a inventat probabil vorba "şi-a băut minţile..."

Consumatorii de bere în schimb, oricât de... pasionaţi ar fi, scapă întotdeauna mai ieftin; nu găseşti, se zice, pe faţa pământului, vreo bere care să coste mai mult de... 800 de dolari, un site specializat pe scotocirea celor mai scumpe lucruri din lume a aflat că o anume bere făcută cu apă de gheţar antarctic s-ar vinde cu o astfel de sumă... În general însă, pământenii de rând consumă, după poftă şi posibilităţi, până la vreo sută şi cincizeci de litri într-un an, record care ar fi deţinut, conform unor site-uri de specialitate, de... ia să v-aud, de cehi! Urmaţi fireşte de irlandezi şi nemţi... Fără mari surprize, aşadar... Cât despre România, în primele luni ale anului se pare că s-au băut aproape 7 milioane şi jumătate de hectolitri, zic Berarii României, ceea ce ar însemna, după calculele mele, ca la vreo 35 de litri pe cap de locuitor... Sincer să vă spun, io sigur mi le-am luat de pe cap! Da' nu vreau să fac io apologia berii, orice căutare prin reviste şi site-uri "sănătoase" v-ar putea spune multe despre beneficiile consumului (e drept, cu măsură!) de bere, licoare considerată un aliment important în mai toate ţările în care se bea, mai puţin în Rusia, după cum am auzit, unde autorităţile disperate de excesele de tot felul au arestat-o prin primăvară şi-au ţintuit-o pe lista cu "alcoolice"... Vorba aia, tot ce-i bun... ori e ilegal, ori e imoral, ori... îngraşă! Un lucru mai am de adăugat: în ce priveşte enigma primordială mă declar de partea oului; cu inteligenţa ei proverbială găina n-ar fi reuşit în veci cred să... îmbutelieze ceva de capul dumisale...