Casa pasivă

Facturile la încălzire o iau razna de la an la an. Cum ar fi însă să nu te mai intereseze acest lucru? Să ai o casă pentru care cheltuielile cu energia sunt aproape zero. Nu vorbim de clasica debranşare, ci de o locuinţă construită în aşa mod încât nu are nevoie de nici un fel de energie clasică pentru încălzire. Este vorba de casele pasive, un concept nou în România, dar care s-a impus deja în ţările din vestul Europei. Acestea pot reprezenta, pentru cei care plănuiesc să îşi ridice locuinţa din temelii, o soluţie eco-logică, dar mai ales, eco-nomică.

O casă pasivă nu permite pierderi de energie, fiind aproape ermetică. Prin uşi şi geamuri nu se pierde nici un suflu de aer. Pereţii sunt superizolaţi – adică sunt îmbrăcaţi într-un strat de material izolant gros de circa 30 de centimetri. Aerul din casă ajunge doar într-un schimbător de căldură îngropat sub fundaţie. Acesta transferă căldura aerului din casă către cel proaspăt care vine de afară. În acest fel, aerul din interior va fi întotdeauna proaspăt şi la o temperatură tocmai bună. Încălzirea se face printr-un sistem inteligent de ventilaţie, iar podelele nu mai sunt niciodata îngheţate. Aşa se reduc facturile cu energia aproape la zero. Nu uitaţi însă de factura la electricitate. Pentru independenţă totală de utilităţile statului, e nevoie de o investiţie mult mai serioasă, de exemplu, în panouri solare, care nu sunt nici ieftine, şi nici nu ţin o veşnicie.

O casă în care poţi să locuieşti aproape fără costuri, şi în care trăieşti totuşi mult mai bine decât într-o locuinţă clasică pare ceva SF. Nu este chiar aşa. Prima casă pasivă a fost construită în urmă cu douăzeci de ani, în Germania. De atunci, s-au construit în acest mod circa 15-20.000 de locuinţe, grădiniţe, clădiri de birouri sau supermarket-uri. Bun, veţi zice, dar la noi sigur e imposibil. Nici măcar atât... Prima casă pasivă din România ar trebui să fie finalizată anul acesta în incinta Politehnicii din Bucureşti.

Mai rămâne de discutat problema cea mai importantă - cea a costurilor. Ei bine, surpriză, costurile pentru construcţia unei asemenea case nu sunt decât cu maximum 15% mai mari decât pentru una obişnuită. Cel puţin acestea sunt preţurile în Germania şi în Austria. E adevărat, costurile reduse sunt posibile în aceste ţări şi datorită diverselor subvenţii oferite de state obsedate de reducerea poluării. Partea bună este că, datorită climei din nordul Europei, pentru care trebuie luate măsuri suplimentare, costurile de construcţie ar trebui să fie, teoretic, mai mici la noi, mai la sud. Partea proastă e că, în România, cu ecologia merge mai greu, iar constructorii ar putea taxa mai mult o manoperă care nu mai poate fi facută de mântuială. Dar, decât să dai tot mai mulţi bani la Radet lună de lună, parcă merită să dai de la bun început un ban în plus şi să devii... eco.