Bodyguard
Totul despre ... DEX. Cu Anca Șurian Caproș
Articol de Anca Șurian Caproş, 03 Februarie 2010, 16:07
Pe la 1930, marele lingvist Alexandru Graur găsea că problema pronunţiei şi a scrierii neologismelor nu este deloc uşoară. Nici astăzi nu e! Iar dezbaterea e cam aceeaşi: ORI, ORI... Să se păstreze ca în limba de origine, primesc, dar să se schimbe câte un pic prin părţile esenţiale, ori să se scrie şi să se pronunţe ca în limba română, de asemenea primesc, ar fi spus acelaşi sucit personaj al lui Caragiale, dar atunci să nu se schimbe nimic, pentru că eu vreau să mă dau snob, şi deştept, şi vorbitor de limbi străine! Marele lingvist o ia însă... pe îndelete. Observă că, la început, tendinţele contrare se ciocnesc şi rezultă mai întâi o formă hibridă. Dar pe măsură ce cuvântul devine tot mai folosit, deci mai firesc, apare şi formula românizată!
Problema noastră este că a cam trecut epoca termenilor preluaţi din franceză care parcă se adaptau mai uşor. Că doar este tot limbă romanică e şi o considerăm un fel de soră mai mare. Dar ce te faci cu engleza, care nu e nici măcar rudă prin alianţă... Iar prietenia mai nouă cu vocabularul limbii engleze nu înseamnă că transplantul e neapărat compatibil! De aceea, chiar în DOOM (Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic al Limbii Române) găsim cuvinte care se pot pronunţa şi scrie în două feluri. De exemplu, putem scrie şi spune bodigard, dar putem şi să scriem bodyguard şi să citim badigard! Şi bineînţeles avem şi două forme de plural: bodyguarzi / bodigarzi. Ce formă se va păstra până la urmă? Cea care, în timp, va fi considerată ca fiind mai firească. Deocamdată suntem în stadiul în care... ne cam păzim de ridicol şi am prefera badigard!
În plus, cred că trebuie să îi mulţumim şi lui Kevin Costner, celebrul bodyguard din filmul de la începutul anilor 90, că ne-a deschis noi orizonturi lingvistice şi l-a marginalizat pe bietul paznic. Iar acum, din exces de zel, îl punem pe bodygard să păzească până şi corpurile de clădiri...
Şi nu e singurul cuvânt pentru care sunt acceptate două variante de pronunţie sau/şi de scriere. De exemplu, se poate scrie şi on-line şi online.