Afișul
Strictul necesar
Articol de Costin Enache, 15 Mai 2012, 13:59
Sigur că teoretic, practic şi... la orice oră de pe internet poţi să afli orice. Evident că şi despre concerte, evenimente, acţiuni şi ce se mai petrece prin... urbea fiecăruia. Fără afişe însă eşti surd, orb şi... total dezinformat. Că pentru a te informa on-line despre ceva trebuie să ştii mai întâi ce cauţi! Pe câtă vreme afişul îţi sare-n ochi! „Io-te, ia! S-a luat ta-su' lu' Enrique de cântat!” – şi-o fi spus vreo ceată de băieţi de băieţi ori fete de fete observând chipul lui Iglesias - tatăl lângă posterul cu nenumărate... „mezeluri minune”. Apoi de unde să afli ce şuşe, parade şi... „miss”-uri se mai ţin dacă nu de pe panourile, stâlpii ori zidurile cetăţii?! Iar de când am intrat şi noi în rând cu lumea şi evenimentele (în Bucureşti cel puţin) se ţin lanţ, nici astea nu mai sunt de ajuns! Astfel se face că vrei/nu vrei dai în metrou peste acelaşi Julio Iglesias, în tramvai, autobuz ori troleibuz peste Lady Gaga iar în privatele localurilor... interesate, peste oricine!
Afişul e mult mai eficient decât internetul, bunăoară, în rezolvarea unor probleme tip „Pierdut câine dalmaţian – răspunde (negreşit) la numele de Pongo – ofer recompensă!”, sau „Închiriez garsonieră în acest bloc!”, ori chiar „Cine a găsit un snop de chei cu breloc Mickey Mouse este rugat să sune la ap.27.” Tot în categoria „regular” intră şi „Meditaţii mate, fizică, chimie, plus engleză, franceză, germană şi...” – cam astea (parc-am zărit o dată şi rusă, da' nu sunt sigur).
Şi „Caut doamnă serioasă pentru supraveghere copil de 3-4 sau 5 ani” a apărut iar pe toate... gardurile; nu pot să trec nici peste alte două tipuri stas de anunţuri de... stâlp, cum să le zic..., de outdoor – anunţuri omniprezente indiferent de oraş ori regiune, pe care anii le deteriorează doar fizic, nu şi... moral: 1. „Executăm puţuri de mică şi mare adâncime” şi 2. „Avem borş în fund!” (Vine se pare tare din urmă „Cumpăr mătănii vechi şi roşii”, dar numai timpul va spune dacă va şi confirma...)
Şi mai sunt alea... mici, alb-negru, pe care le găseşti şi outdoor şi în scara blocului şi în cutia de scrisori şi în faţă şi în coaste, alea de se-mprospătează periodic, alea fără de care n-ai putea să cari mobilă, moloz ori să execuţi o zugrăveală, un termopan, o... instalaţie-acolo sau... poate vrei pui de Husky cu ochi ceacâri, mâţe peste mâţe şi brânză ori smântână direct de la producător. Accidental şi numai la date fixe bag seama mai cumpără unii păr şi mai vând alţii pianină, mobilă stil şi-o canapea în stare bună...
De departe cele mai interesante dintre toate sunt însă cele scrise ori scrijelite pe pereţii liftului. Din păcate deontologia profesională nu-mi permite să spicuiesc din ele, aşa că pentru final am să citez un anunţ pe care l-am zărit lipit pe poarta unei gospodării din Vălenii de Munte: „Acum porci mici super!!!”