Revista editorialelor, 18 februarie

"Congresul UDMR, noul Maglavit al politicii româneşti" - este titlul editorialului semnat în Gândul de Marian Sultănoiu, care remarcă faptul că actuala putere şi mai ales preşedintele Traian Băsescu aşteapă să iasă din urnele Uniunii un preşedinte care să fie de acord cu un premier independent.

Jurnalistul încearcă să vadă, însă, mai departe de jocurile politice de la Bucureşti şi consideră că UDMR are de răspuns la mai multe întrebări decât ce ar vrea Băsescu sau PDL, citez: "Singura problemă, greu de controlat şi rezolvat printr-o licitaţie politică, este aceea a electoratului maghiar. Şi acestuia, ca şi electoratului român, îi fluieră vânt prin buzunare, îl doare burta de foame şi capul de politici complicate. Consecinţa - maghiarii ameninţă că nu mai vin la vot." - am încheiat citatul.

În Jurnalul Naţional, Răzvan Bărbulescu dă glas citez: "moftului săptămânii: treaba României nu e să se salveze pe ea, ci să salveze pedeliştii". Editorialistul mărturiseşte că nu vede eventualul profit din schimbarea acum a şefului guvernului, şi scrie, citez: "De o săptămână asistăm prostiţi la disputa din jurul necesităţii naţionale a unui premier minune. Care să nu semene cu fostul, dar să fie la fel, un specialist independent, dar cu ochii pe inflexiunile preşedintelui.

Un ins care să trezească profitabil pentru partid electoratul din somnul în care-l adânciră guvernele Boc". Concluzia: "Dacă ai stomac politic (definiţia nesimţirii de partid), ajungi să crezi că ţi se cuvine. Ţi se înalţă ca un catarg convingerea că puterea s-a inventat exact pentru tine şI neamurile din partid." - am încheiat citatul.

Din România Liberă, Cristian Câmpeanu pretinde că ştie "Cum a devenit Isărescu duşmanul României" şi porneşte de la constatarea că, citez: "nici o relansare nu e posibilă cu acest guvern. Nu intră în discuţie dacă e drept sau nu pentru Boc, deoarece nu este vorba despre Boc, ci despre Guvernul României. România are nevoie de un guvern nou pentru gestionarea următoarei etape, un guvern mai competent şi cu credibilitatea neştirbită.

Alegerea optimă este ceea ce am numit „opţiunea Isărescu". Prim-ministrul trebuie să fie o persoană a cărei autoritate morală şi profesională să fie dincolo de orice îndoială." Potrivit editorialistului, Isărescu n-ar fi dorit în fruntea guvernului pentru că "ameninţă mafia transpartinică şi monopolul ei asupra resurselor."

Mircea Cărtărescu scrie, în Evenimentuil Zilei, despre "taxa pe prostie". Citez: "Cred în instituţii, dar de ce sunt oare infestate de oameni de o aşa joasă speţă? De ce nu vrea Parlamentul României, de ce nu vor partidele o adevărată reformă a vieţii naţionale?

Mă tem că ştiu răspunsul, ba chiar îl ştiu prea bine: pentru că sunt cei aleşi de noi, cei care-au ştiut şi ştiu mai departe să ne fraierească, cei care ştiu să ne vâre-n capcane şi apoi să ne scoată din ele pe banii noştri.

Sunt cei care nearată când morcovul, când biciul, la intervale cunoscute numai de ei.

Lumea politică, aşa cum arată ea azi, e taxa noastră pentru prostie. E birul pe care-l plătim elitei dâmboviţene: buldogi, escroci, manipulatori ridicaţi pe munţii noştri de naivitate." - conchide Mircea Cărtărescu.