Revista editorialelor, 1 aprilie

"Suntem proşti sau prostiţi?" - întreabă Mircea Cărtărescu în EVENIMENTUL ZILEI, unde se miră de subiectele care se ănchesuie în fiecare zi pe micul ecran. Şi tema editorialului este îndreptăţită, dată fiind realitatea că în România televiziunea este propdus de consum de masă.

După ce remarcă cu părere de rău insistenţa cu care ne-au fost livrate ore în şir de amănunte despre divorţurile familiei Columbeanu sau al Oanei Zăvoranu de Pepe, Mircea Cărtărescu ajunge şi la temele generate de ştirile cu WikiLeaks, care au ajuns la noi cu o întârziere de vreo cinci luni faţă de Occident, şi scrie citez: "Nivelul pare aici mai elevat, dar nu e. Sunt tot "bârfe, şmenuri, şuşanele" pentru inşi chipurile mai subţiri. Le-am urmărit cu atenţie. Sunt ţepe, e un şir de ţepe fără niciun fel de relevanţă. Niciuna dintre dezvăluiri nu merită numele de ştire. Toate sunt secretele lui Polichinelle, pleavă în loc de grâu în moara stupidă a mass-mediei româneşti." - am încheiat citatul.

"America şi cauzele pierdute - este titlul editorialului semnat de Cristian Câmpeanu în ROMÂNIA LIBERĂ, unde analizează ceea ce el numeşte "explozia de anti-americanism" izbucnită la noi în ultima săptămână, după apariţia ştirilor marca Wikileaks". Citez: "România este o ţară tristă. Statul este disfuncţional, politicienii „uşor de cumpărat" de către oligarhia comunisto-securistă autohtonă, justiţia este neputincioasă. Competenţa este subordonată intereselor de grup, meritul, apartenenţei la castă iar integritatea e supusă adeziunii de partid. Nu suntem capabili să ne conducem singuri şi să facem din România un loc în care să te simţi bine şi să doreşti să trăieşti.

Dacă suntem lăsaţi de capul nostru iese prost. Cele mai mari reuşite ale României din ultimii 20 de ani - aderarea la UE şi la NATO - le-am făcut sub presiunile şi ghidajul atent al altora. Dar aderarea la NATO şi UE nu au făcut din România o ţară mai demnă de a fi iubită decât era cu zece ani în urmă. Pare lipsit de speranţă. Dar speranţa se găseşte la cei care au refuzat în toţi aceşti ani să facă pactul cu diavolul. Sunt o mână de oameni care au ştiut întotdeauna care trebuie să fie drumul României: să rupă cu trecutul comunist, să iasă din sfera de influenţă rusească şi să îşi reia locul în sânul civilizaţiei occidentale, o ţară de oameni liberi, demni şi prosperi. ªi, de cele mai multe ori a merge pe acest drum a însemnat a merge alături de prietenii americani" - apreciază Cristian Câmpeanu.

"Patimile premierului Emil Boc ar putea lua sfârşit înainte de Săptămâna Mare, dacă luăm de bună informaţia venită din surse PDL, potrivit căreia "noul guvern va fi instalat înainte de Paşte" - aşa îşi începe editorialul din GÂNDUL Rodica Ciobanu. După ce face inventarul divergenţelor preşedinte-premier din ultimii 20 de ani, editorialista conchide, citez: "La alegerile din 2012, ar fi indicat, tocmai pentru a scuti alegătorii de surprizele neplăcute, ca partidele să defileze cu prim-miniştrii la vedere. Până atunci însă, dacă Boc va fi trimis în vacanţă de Paşte, este posibil să ne uităm la succesor, întrebându-ne: "Cine mai e şi ăsta?". Noroc, vorba preşedintelui, că până şi păpădiile sunt pe Google." - am încheiat citatul.