Zânele bune ale mâncării

Oricât ar putea să pară de curios, dacă există o punte de legătură între noi, oamenii hiper-modernităţii, şi cei din zorii marilor civilizaţii urbane ale antichităţii, aceea este stăpânirea meşteşugului de a conserva mâncarea, de a păstra peste an cantităţi suficiente de alimente, astfel încât să fie mereu acoperit intervalul natural de timp dintre recolte sau cel dintre perioadele faste de vânat/pescuit şi cele în care lipsurile se adună, inevitabil.

Indiferent de origine şi istorie, toate civilizaţiile care includ mari dezvoltări urbane, precum şi multe din cele care le preced, cunosc şi dezvoltă arta conservării alimentelor. Dovezi ştiinţifice ale acestui adevăr au fost găsite și arată o vârstă de nu mai puţin de 12 milenii înaintea erei noastre.

Metodele de conservare, care se folosesc până în ziua de astăzi sunt simple: uscarea, îngheţarea, fermentarea, păstrarea în oţet, dehidratarea, respectiv prezervarea cu ajutorul mierii ori a zahărului. În sfârşit, ca să nu rămână mai prejos, epoca modernă a inventat şi ea ceva, cutia de conserve.

Audio:Ascultați întreaga poveste

De la cămările castelelor medievale, la dulapurile, ceva mai strâmte, ale apartamentelor moderne miracolul pregătirii conservelor are o culoare specială pentru fiecare... Si orice ar spune cineva, dincolo de utilitatea alimentară, procesul de transformare care are loc sub ochiul atent, mâna dibace şi mintea inventivă a gospodinei are ceva ce ţine de miracolele pământului, ale artei şi ale frumuseţii practice.