Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte

Sărbătoarea Mani Rimdu se ţine după un calendar lunar.

Undeva la jumătatea drumului dintre Octombrie şi Noiembrie, în prima zi a celei de-a noua luni lunare, se petrece miracolul întîlnirii şi al comuniunii dintre sacru şi profan, dintre lumea stoică şi retrasă a slujitorilor mînăstirilor budiste, căţărate pe povîrnişuri sau ascunse de perdelele pădurilor şi oamenii satelor din văi.

Festivalul ţine cu totul 19 zile, însă doar ultimele trei sunt un fel de sărbătoare publică.

Festivităţile sunt marcate de procesiuni şi intrări simbolice în cele două ţinuturi, sacru şi profan. Iar pentru că purificarea este demersul esenţial, sărbătoarea aceasta este cea care prilejuieşte alungarea monştrilor care asupresc lumea: Ura, Lăcomia şi Ignoranţa.

( Audio: Ascultați întreaga poveste )

Poate vă întrebaţi cu ce bunătăţi se dedulceşte lumea, în aceste timpuri de sărbătoare?

Unul din felurile de mâncare special pregatite de Mani Rimdu este cel numit „daal bhat tarkari”. Este o fericită combinaţie dintre un munte de orez alb, o porţie de legume trase în tigaie, sos şi o supă de linte.

Soteul este făcut, de regulă din cartofi, roşii, ceapă, ardei iute şi conopidă, dar variaţiile sunt practic nelimitate. Se serveşte cald şi are , de regulă, o culoare uşor roşiatică. Supa de linte, amăruie la gust şi verzulie la culoare,se toarnă peste orez înainte de a fi servit.

Vă place sau nu, mâncarea aceasta este făcută să fie servită cu mâna, de îndemânarea căreia aveţi nevoie pentru a disloca o mică stâncă din peretele muntelui de orez, peste care turnaţi apoi un strop de supă. Totul se tăvăleşte prin mâncarea de legume, pentru a forma îmbucătura ideală.