Muzica apelor

Sushi este una dintre cele mai frumoase, interesante şi spectaculoase punţi care leagă gustul nostru de cel al mării.

Ceea ce face, însă, specificul acestei întâlniri cu gustul cărnii de peşte ţine de mijlocirea orezului.

Magia preparării pe loc a îmbucăturilor, frumoasele îmbinări de culori care rezultă din culorile cărnii de peşte, cele ale orezului, ale ingredientelor şi ale frunzelor de plante care servesc drept mici platouri pentru fiecare îmbucătură, tranformă masa de sushi într-o adevărată aventură, nu doar pentru gust, ci şi pentru ochi, minte şi suflet.

Conversaţia este o parte la fel de importantă, ca şi gustul. O poţi întreţine cu maestrul de sushi, încântat să-ţi propună cele mai insolite combinaţii şi secvenţe de peşte, ori cu prietenii care te însoţesc la masă. Ospăţul de idei, ca şi petalele de gusturi pot fi stropite cu mici înghiţituri de sake, dar asta numai la antreuri şi niciodată după ce orezul a fost gustat. Micile bucăţi din carne proaspătă de peşte numite sashimi pot fi servite şi fără orez, frumos ornate cu câţiva câlţi de ridiche iute, rasă.

Audio: Ascultați întreaga poveste

Sushi-ul modern, adică cel consumat cu carne crudă de peşte, este o invenţie mai târzie pe care o datorăm, se pare, nerăbdării specific omeneşti, care se spune că ar fi fost o caracteristică a perioadei Edo.

Undeva pe la jumătatea secolului XVII, doctorul Matsumoto Yoshiichi se afla în slujba șogunului Takugawa. El a avut ideea de-a stropi orezul pentru sushi cu oţet de orez, reducând astfel timpul necesar în mod natural fermentării. Limba japoneză a păstrat însă ideea originală, aşa încât locul în care se prepară sushi se numeşte şi astăzi tsuke-ba, adică locul în care se fac murături.

Înflorirea oraşului Edo şi vecinătatea generoasă a golfului care oferea peştele proaspăt din belşug, în fiecare zi, au transformat sushi în ceea ce este astăzi. Cel care a lansat-o, pe la 1824, se numea Hanaya Yohei. Japonezii sunt oameni practici, aşa că nu a mai trecut mult până ce, în marele oraş, cuiva i-a venit ideea de a merge cu oferta la clienţi, în loc să-i aştepte într-un mic local de sushi. Aşa s-au născut tonetele pe roţi, în care erau păstrate cu grijă toate ingredientele necesare pentru o masă bună de sushi.

Producţia de gheaţă artificială a rezolvat o bună parte din problemele păstrării peste zi a cantităţii de peşte proaspăt ce era servită. Aşezate în locurile strategice de circulaţie ale oraşului, sau purtate de colo colo, pentru a-şi întâlni clienţii, tonetele de sushi au adus această specialitate în lumea fast-food-ului, sub numele de nigiri-sushi.