Lumea Noastră - 7 iulie 2012
Tema emisiunii este : Satul românesc - Formula "ca la ţară" presupune tratarea de sus a unui mod de viaţă ? De ce îşi vînd ţăranii pămîntul ?
Articol de Florin Ionescu, 10 Iulie 2012, 12:59
Ideile care deschid gustul pentru reflecţie şi pentru dialog la temă :
Sorin Stoica - a fost jurnalist şi cercetator la Muzeul Taranului Roman – „Ce e de admirat la ţărani e că ei formează o comunitate. Sigur că beau, nu-l citesc în original pe Kant, îşi schimbă ciorapii ceva mai rar, dar trăiesc mai mult decît restul oamenilor. Şi au mai multă imaginaţie. Mai multe experienţe concrete. Abordează altfel materia. Un ţăran poate fi povestit”.
„În realitate, în afara unor rare (şi, adesea, demonstrative) excepţii, "oameni care-şi poartă cu mîndrie costumul popular" se mai întîlnesc astăzi doar pe rafturile artizanatelor şi sînt, de obicei, închişi într-un cilindru de plastic transparent”. Cezar Paul-Bădescu - prozator si publicist.
Contrar opiniei generale, viaţa la sat nu este nicidecum mai uşor de suportat din veniturile realizate în gospodăria proprie. Mai ales dacă aceste venituri provin exclusiv din activităţi agricole. O anchetă coordonată de Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii arată că venitul agricultorilor reprezintă doar 0,74% din cîştigul celor din mediul urban şi 0,79% din cîştigul rezidenţilor în rural, cu alte ocupaţii decît aceea de ţăran. După cum reiese din statistici, aproape jumătate dintre gospodăriile rurale au în frunte un pensionar.
Sorin Ioniță - inginer, filosof, jurnalist - „După o sută de ani de zavere şi reforme, sîntem cam tot pe acolo unde eram: o ţară de mici proprietari agrari care produc pentru autoconsum (unii mutaţi temporar la oraş, dar păstrînd nostalgii, rutine şi bucăţi de teren la ţară), extrem de ineficienţi, mascînd şomajul tineretului rural cu roboteala în jurul casei”.
Ioana Popescu, etnolog, Muzeul Ţăranului Român – Cei care spun ca pe nişte insulte "ţărane", "ca la ţară" dovedesc un nivel de educaţie submediocru şi un nivel de sensibilitate neinteresant. Mai este o expresie de genul ăsta: "la ţară merge" (orice), adică putem trimite satului ceva lipsit de calitate, sătenii oricum habar n-au. Din păcate, azi, expresia s-a extins, a devenit "la noi merge" (orice).