Lumea Noastră - 28 iulie 2012
Sportul - sportivitatea şi ideile Jocurilor Olimpice. Poate sportul să facă lumea mai bună? Să fie oare fotbalul zilelor noastre echivalentul a ceea ce romanii vedeau la spectacolele gladiatorilor?
Articol de Florin Ionescu, 29 Iulie 2012, 21:41
Ideile care deschid gustul pentru reflecţie şi pentru dialog la temă :
Radu Naum – jurnalist sportiv : „Nu sîntem un popor sportiv pentru că nu exersăm sportul şi sportivitatea. Fără acestea două nu ne putem aştepta decît la gîrbovirea accentuată a formei noastre fizice şi spirituale. Nu sîntem deci sportivi, dar ne place la nebunie sportul. Ce înseamnă asta? Că sîntem telesportivi. Iată un soi de voyeurism, o deturnare grosolană a sensului originar al sportului’’.
Radu Banciu – jurnalist - „Idolii sportului au fost întotdeauna pentru mine nişte personaje ordinare, umflate de retină din nevoia de a face din frumos un paradox, din aventură o dramă şi din viaţă o epopee. Cînd, de fapt, sportivul e de cele mai multe ori un marginal, un individ fără istorie, fără memorie, cu prieteni artificiali şi cu ticuri înfiorătoare. Un hopa-mitică musculos căruia modernismul i-a subtilizat meseria şi l-a obligat să se prostitueze pe toate arenele comerciale ale planetei’’.
Cum ar fi dacă omenirea ar reuşi să-şi devieze nevoile distructive către activităţi mai inofensive? Se pare că, dacă vrem să ne apropiem de o astfel de stare utopică, sportul este una din soluţii.
Jorge Luis Borges - "Consider că în sporturi e nocivă ideea că unul trebuie să piardă şi altul să cîştige, idee care dă naştere la rivalităţi. Suspectez pînă şi că pe majoritatea oamenilor care spun că-i interesează fotbalul, nu-i interesează nimic, deoarece, dacă i-ar interesa, nu le-ar păsa cine cîştigă şi cine pierde. Ceea ce cred că se întîmplă la şah. Există partide de şah celebre, fără să aibă mare importanţă cine a învins în cele din urmă. În schimb, întîlnesc oameni care spun: «Îmi place fotbalul!». Dar se dovedeşte că nu-i aşa: ei doresc, de fapt, să cîştige o echipă sau alta, ceea ce mi se pare cu totul străin de ideea de joc, în sine." (din Şapte convorbiri cu Jorge Luis Borges de Fernando Sorrentino, traducere de Ileana Scipione, Editura Fabulator, 2004)