Lumea Noastră - 21 aprilie 2012

Ideile care deschid gustul pentru reflecţie şi pentru dialog la temă :

Madalina Şchiopu – jurnalist la Revista 22, Cotidianul şi Dilema Veche - „Ceea ce numim bucătărie românească (sau balcanică, regională, est-europeană) este ea însăşi produsul unui eclectism gastronomic, în care pentru fiecare mîncare găseşti straturi de influenţe, ca într-o matrioşcă istorică: aici grecii, turcii, dincolo slavii, ungurii sau nemţii şi franţujii. Nu noi am inventat crenvurştii şi borşul, iar pentru sarma se bat cu pumnul în piept toate naţiunile vecine, de la Dunăre la Bosfor. Ar fi amuzant să asistăm la un science-fiction culinar autohton: bucătăria românească peste un secol. Fasole cu curry sau piftie cu soya sauce?”

Radu Anton Roman – regretatul gazetar, scriitor, realizator TV, vânător şi pescar sportiv, spunea că “România are o bucătărie insulară, stranie, uneori chiar şocantă. Sunt vreo 700 de feluri de bucate româneşti, care aparţin exclusiv culturii noastre. 700 - asta înseamnă doi ani să tot mănânci câte un fel pe zi! ” Mai nou, există şi un "specific" gastronomic românesc impus de restaurante: veşnicul muşchi de porc la grătar cu garnitură de cartofi prăjiţi, ciorbă de burtă şi mititeii”.

Deseori se greşeşte considerând că termenul gastronomie se referă exclusiv la arta de a găti, dar aceasta este doar o mică parte a acestei ştiinţe.

În anul 2004 a fost fondată în oraşul Bra (Italia) prima universitate din lume dedicată şi devotată principiilor gastronomiei, denumită Universitatea de ştiinţe Gastronomice (Università degli Studi di Scienze Gastronomiche). Misiunea acesteia este crearea unui centru internaţional de cercetare şi educaţie pentru cei care lucrează la îmbunătăţirea metodelor de cultivare, la protejarea biodiversităţii, şi la realizarea unei relaţii organice între gastronomie şi ştiinţele agricole.

Chiar dacă mîncăm încă prea gras, sîntem încă slabi (după standarde mai vestice). Chiar dacă prin blocuri încă mai miroase a sosuri grele, nimeni nu se mai miră de combinaţia dintre iaurt şi fructe. La 20 de ani de la Revoluţie, burţile oamenilor sînt mult mai pline, chiar dacă prin minţi încă mai bîntuie foamea. La foc destul de iute însă, din nevoie, mîncarea se transformă în cultură. "Poftă mare!" începe iar să fie "poftă bună!". (Andrei Manolescu – red.şef adj la Dilema veche.)