Lumea Noastră - 2 iunie 2012

Toţi cei avuţi sînt corupţi sau necinstiţi? Toţi cei săraci putem spune că trăiesc în virtute?

Ideile care deschid gustul pentru reflecţie şi pentru dialog la temă :

„Un model de reuşită socială se cultivă astăzi cu o frenezie care ne face să credem că nu există alternativă : a reuşi în viaţă nu poate să însemne decît bunăstare materială şi credinţă în Dumnezeu. Bunăstarea fără credinţă e imorală, credinţa fără bunăstare e desuetă” - Ciprian Mihali - titular al cursurilor de filosofia secolului XX, Postmodernism, Filosofie și arhitectură și Filosofia vieții la Universitatea “Babes-Bolyai” din Cluj.

"Comunismul" s-a săturat să fie ţapul ispăşitor pentru eşecuri ori pentru "refuzul" sau "ritmul mai lent" al unor comunităţi de a se înscrie pe o traiectorie de dezvoltare”- Dumitru Sandu - Profesor universitar la Catedra de Sociologie, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială.

Nu pot reuşi decît comunităţile în care există relaţii sociale puternice şi de cooperare"; de la reţele slabe şi imaginea unor comunităţi fracturate la erodarea acestora de către trecutul socialist nu este decît un pas. Comunităţile foarte sărace, care sînt de regulă izolate, ignorate de autorităţile locale şi orientate spre subzistenţă par că se "închid în prezent".

Românii se numără şi printre cei care cred că Biserica oferă răspunsuri adecvate la problemele morale (67% din populaţie), ale vieţii de familie (61%), pentru nevoile spirituale (77%), şi pentru probleme sociale (37%). Pe ansamblu, doar maltezii şi turcii sînt mai credincioşi.

Orice sondaj de opinie indică un lucru clar: oamenii îşi doresc mai întîi de toate să fie sănătoşi. Banii nu apar în topul aspiraţiilor. Şi totuşi, undeva în ungherele secrete ale sufletului, oamenii îşi doresc bogăţia. Românii, după o tranziţie dureroasă, cu atît mai mult. Aproape nemărturisit, visul de a avea bani, de a "face bani", a invadat creierele românilor după anul 1990.

Banii contează doar pentru cei care nu-i au. Din păcate, tranziţia românească a lăsat foarte mulţi oameni fără bani. Căderea economică, inflaţia record şi dolarizarea economiei din anii ’90, restructurarea economiei, managementul slab al companiilor de stat au dus la scăderea puterii de cumpărare, la pierderea locurilor de muncă şi la salarii foarte mici pentru cei care au rămas să lucreze în România.