Jurnal Kenyan(2)

La ora 14 ne-am îmbarcat într-un microbuz și am plecat prin oraș. Aglomerație imensă, zeci, sute, mii de oameni care stau pur și simplu și se uită, ploaie și noroi până în gât, trafic nebunesc. Am văzut, în mare, clădirile oficiale, construite pe la 1920-30, o biserică catolică, bulevardul cel mare, parcul cel mare etc. Apoi ne-am dus, bineînțeles, la piață la masai market , în inima orașului.

Aglomerație cumplită, nu mi-a plăcut, parcă te sufocau din toate parțile. Era un fel de terasă în etaje, alcătuite din suprapuneri de straturi de saci umpluți probabil cu nisip. Și, pe acești saci, zeci , sute de oameni, vînzători și cumpărători și marfă muuuultă, întinsă pe mese sau chiar pe jos. Tot ce vrei, de la măști la bijuterii mai scumpe sau mai ieftine, de la poșete și pantofi la sculpturi de ebonită cu războinici și animale, de la farfurii de ceramică la jocuri la instrumente muzicale tradiționale, mai vechi sau mai noi. Ceea ce mă uimește este că aproape fiecare vânzător vinde… cam aceleași lucruri. Rar gasești ceva original. Și cerșetorii, mai ales femeile cu câte 2-3 copii în față, în spate, de mână... fețe supte de foame și priviri goale. O colegă a făcut greșeala să-i dea unui copil un bănuț, în secunda următoare erau o armată pe noi, nici nu știu de unde au apărut, șoferul de abia a reușit să ne bage în microbuz și să plece. Nu se miscau din fața mașinii, se agățau de geamuri, urlau, plângeau,implorau... Groaznic. De abia am ieșit de acolo.

O țeapă kenyană

Și ne-am dus într-o cu totul altă lume, lângă Nairobi, într-un parc extraordinar unde am trecut pe lânga casa scriitoarei daneze Isak Dinesen, pseudonimul baronesei Karen von Blixen-Finecke, cea care a scris romanul “Out of Africa”, publicat în 1937, după care s-a făcut celebrul film cu același titlu, în regia lui Sydney Pollack, cu Robert Redford și Meryl Streep în rolurile principale. Minunat loc, acum e muzeu.

Și am ajuns iarăși într-un loc de poveste, plin de flori și palmieri în jurul unei fabrici pe care nu am văzut-o dar care ni s-a spus că este acolo, o fabrică de ceramică, vase și bijuterii, unde lucrează mii de femei. Ne-am dus la magazinul fabricii și am stat peste o oră, numai minunății de coliere și cercei, vase, bijuterii de tot felul – se numesc Kazuli - și toate cu doar câteva zeci de dolari.

Dupa ce am obosit de atâtea cumpărături ne-am îmbarcat din nou și am plecat către restaurantul de maaare lux numit Carnivore. Un restaurant imens, în mijlocul lui foc și bușteni și țepușe cu tot felul de cărnuri. Cei care ne-au primit, ca și chelnerii, aveau frac lung până la călcâie, cu motive de gât de girafă și cu pălărie de paie. La început, pâine cu unt și tot feluri de salate aperitiv, apoi, câte un cartof copt în coajă, pe care l-am tăiat și l-am umplut cu unt, smântână, sos de usturoi.... și apoi, pe rând, câte un chelner venea cu câte o țepușă maaaare și luuuungă, de pe care scotea bucăți de carne în farfuria fiecareia. Am uitat să spun de cele cinci sticle de vin rosu EXTRA, care au dispărut destul de repede.

Acum povestea cu cărnurile e cu dus-întors! O colegă, ce fusese acum 15 ani la acest restaurant, a spus că pe atunci era cu totul altfel. Ne-au umplut farfuriile cu... friptură de pui, aripi de pui cu sos dulce ( chinezism de fapt bine cunoscut și neplăcut!) ficăței de pui cu ceapă, PIPOTE de pui la grătar!!!!!!!, cotlet de miel ( tare și ațos), friptură de porc – aducea câte o pulpană pe țepușa din care îți felia în farfurie cât voiai...- în același stil, friptura de miel... chestii originale au fost chiftelele de struț ( câte două, minuscule, de căciulă), friptura de crocodil ( de fapt câte doua oase mici de crocodil, cu carne cât pe o măsea, carne cu gust de pește stătut, nu mi-a plăcut deloc) și pulpă de girafă – foaaaarte ațoasă. Concluzia : o țeapă kenyană de peste 300 de USD - doar vinul a fost extra.

Am uitat să spun că am avut și desert, plăcintă caldă de ananas cu înghețată, de fapt semăna foaaarte tare cu ștrudelul cald vienez, cu sos de vanilie ! Dar, dacă tot au plătit alții, am luat masa și la celebrul Carnivore din Nairobi, unde ritualul e totusi mișto - dar atât ! Ceea ce este interesant este că, de fapt - făcând abstracție de cartoful care s-a dus foarte repede- am mâncat carne goală cu tot felul de sosuri, așa că acum nu îmi simt stomacul. Aici se gătește foaaarte dietetic, în abur, fiert, grătar,legume crude, fructe ... doar peștele a fost fript până acum.

Când să ieșim, ce credeți că ne iese in cale ?! Cum ieși, pe dreapta, lipit practic de restaurant, un magazin cu de toate, pe a cărui usa scrie Moștenirea africană. Și dă-i iar cu bijuterii, o minunăție, iar cumpărături, iar încercări, opt femei într-un magazin de bijuterii - e ceva ! Eu i-am plăcut proprietarului, care era îmbrăcat în masai, cu picioarele goale și cu pătura roșie pe umăr - belciuge în nas nu avea ! - și m-a împodobit cu toate bijuteriile masaieze, numai mărgele colorate de sus până jos, el a luat și o suliță în mână și ne-am pozat, numai bust și întregi ! De abia aștept să mă văd și să mă vedeți ! Acum, am ajuns acasă și am întins toate cumpărăturile pe pat, e o grozăvie... Am uitat să vă spun de cele trei coșuri împletite, unul cu girafă, unul cu leu, și unul de gală cu margele albastre ! Toate, cu fermoar . Pic de somn, mâine mergem la animale și dupa-amiaza la cântece și dansuri kenyene.

Parcul Național Nairobi

Azi am fost în Parcul Național Nairobi. 170 mp... Nu prea mare, dar, conform afișelor și prospectelor,pliiiiin de animale. Am plătit 40 USD – preț fixat la orice intrare, în orice parc național ! Celebra mea acreditare internațională de presa nu a funcționat.

Ne-am urcat într-un microbuz, șoferul a ridicat pur și simplu " acoperișul" mașinii, l-a fixat așa cum fixezi un geam să nu se închidă, noi ne-am ridicat în două picioare - eram șase - și am pornit prin savana, adică tărâmul ierbii și al tufișurilor.

A venit cu noi un ghid tânăr și drăguț - trebuie să fac o paranteză și să vă spun că kenyenii și kenyencele sunt foaaaarte frumoși, chiar extraordinar de frumoși. ELE, delicate, suple când sunt tinere, cu totul diforme, în formă de S față/spate când sunt bătrâne, toate cu niște pieptănături complicate cu extensii, trăsături fine, dinți perfecți,zâmbete de Holywood ... opere de artă, ce mai, superbe. EI, înalți, atletici, FRUMOȘI, eleganți, supli.... uauuuu ( sigur, nu toți dar foarte mulți !) Și toți zâmbesc laaaarag și binevoitor tot timpul. Și vorbeeeeeesc....

Să revenim la ghidul nostru tînăr din savană, John pe numele lui. Voluntar. Iar fac o paranteză, in Kenya foarte mulți lucrează ca voluntari și, dacă sunt norocoși, primesc banii de transport de acasă până la locul de muncă. Și în radio-ul național, jumătate sunt voluntari! Trec la CV activitatea pentru viitor. John e voluntar, studiază științele naturii și sociologie și mai scoate un ban facând pe ghidul. Are cărți de vizită tiparite pe care scrie „ghid de safari” !!!!! Vorbește mult și spune lucruri interesante. Nu întotdeauna exact ceea ce așteptăm noi, dar nu e el de vină.

Elefanți? Nuuuuuu, parcul e prea mic, un elefant manâncă 300 kg de iarbă pe zi. Parcul din Nairobi ar avea suficientă mâncare pentru circa zece elefanți... timp de trei luni. Deci, nici picior de elefant pentru noi. Rinoceri, sigur, uite unul acolo în dreapta, da, pata aceea mica și neagră, de fapt el e mare și agresiv. Nuuu, nu ne putem, apropia. Dar priviți câte păsări de toate culorile, cu coadă, fără coadă... Și lăcustele astea uriașe, de culoare mov cyclam, uite ce frumos sar prin iarbă. Lei ? Nuuuuuuu! leii sunt ființe leneșe. Dorm 20 de ore din 24. Deci nu pot fi văzuți decât noaptea târziu și dimineața foarte devreme. Dar uite ierburile acelea înaaalte, poate că un leu mare și fioros tocmai doarme acolo, ascuns privirilor noastre. E posibil ! Gazele... câte vreți, girafe...ne-am apropiat la doi metri și ea/el continua să manânce vârfurile tufișurilor fără să ne dea ateniție. Am mai zărit - de fapt se mișca iarba dar ne-a spus că ei o mișcă – niște porcușori cu colții îmbârligați, am mai văzut în depărtare o pată mișcătoare care , ne spune John, este un struț, oul de struț are nevoie de trei ore ca să fiarbă și o omletă de marimea uneia din ou de struț consumă 45 de ouă de găină!!! Niște rațe egiptene pe un iaz acoperit cu nuferi mov - le-am recunoscut, am văzut aceeași specie astă- vară la o crescătorie de păstrăvi la Câmpulung Moldovenesc ! Antilope, da ! Zebre, nu. La un moment dat au sărit acrobatic printre copaci, cu viteza luminii, doi babuini, John a spus că el o fugărește pe ea, deci nu au timp să stea să pozeze. Am mai văzut un babuin aproape de ieșire dar ne-a arătat foarte degajat doar dosul.

Tot parcul e încercuit cu gard de sârmă, prin care trece curent electric, drept urmare... Cam asta am văzut, stând în picioare, rulând pe drumuri desfundate, împotmolindu-ne în noroi, de era cât pe ce să ceară John întăriri să vină să ne tracteze - nu era el de vina că a plouat atât de mult și că noroiul.... Una peste alta, sigur, a fost eine Erlebnis dar câteodată m-am simțit ca în biroul de turism din Reikyjavik/Islanda când ne-am dus să ne înscriem la o excursie de văzut balene. Scump, vas frumos, proaspăt vopsit, marinari binevoitori, numai zâmbete. Dar o să vedem balenele ? Nu știm dacă vor fi acolo, dar noi vă ducem în locul în care ele sar/apar de obicei. Și prețul piperaaat. Noroc că am renunțat. Și John a regretat că elefanții... că leii... că rinocerii.... că struții.... Și avea un zâmbet minunat.

Un teatru special

Dupa parc, ne-am dus să vedem cântece și dansuri kenyene, la un teatru foaaarte special. E singurul in Nairobi, nu poate fi ratat. Arată ca circul nostru, poate ceva mai mare și, în mijloc, o scenă cu parchet pe care dansează desculți dansatori kenyeni, mereu aceiași, cu aceleași țipete dar schimbând cât de cât costumele și culorile. Asta îmi amintește din nou de ceva- când s-a deschis Cazionul de pe Victoriei, am fost invitată și am urmărit spectacolul gen Cabaret de Paris. In final, am conchis că toate tipurile de sâni au fost bine reprezentați dar că penele erau aceleași, doar de culori diferite. Așa a fost și la Nairobi!

Spectacolul adevărat a fost de fapt în sală, adică pe rândurile de scaune dispuse în amfiteatru. Pliiiiin de copii! Copii frumooooooși și aduși în mod organizat, cu rândul, nu câte doi ci câte unul în spatele celuilalt. De la copii de grădiniță la elevi de liceu. Toți cu uniforme tip englezesc, cu fustele și sacourile în nuanțe diferite, cu cravate la gât pe sub pulovere, și fetele și baietii, în combinații de maron cu bej, roșu cu albastru, roșu și negru.... cei mici, cu gulerașe albe scrobite- ei, cu rochițe lungi și cu gulerașe și ciorapi albi - ele, mult pepit alb cu roșu, negru cu alb, alb cu albastru....Și fetițele cu frizuri care de care mai fantastice iar cele mai mari, aproape fără păr, se pare că nu le crește dar ovalul capului e perfect iar fetele iarăși deosebit de frumoase și de fine. Tot ceea ce vedem noi împletituri artistice sunt de fapt extensii și nu păr adevărat! Toți copiii stau cuminți, pătrunși de faptul că reprezintă o școală, iar uniforma vorbește și indică despre ce școală e vorba. Nimeni nu țipă, nimeni nu fuge... Au venit în liniște, au plecat în liniște. Sper să iasa pozele. Am uitat să spun că și parcul național Nairobi era plin de copii, aduși cu rândul și învățați să respecte animalele și plantele. Și toți aveau fețele pictate în pisicuțe, gazele, lei, tigri... erau minunați.