Gustul de cireșe amare

Darul fructelor de cireş pare să fi fost cultivat cu bună ştiinţă, pentru prima dată, de vechii acadieni în a căror limbă s-a format cuvîntul karsu, pe care grecii l-au împrumutat, odată cu dragostea pentru gustoasele fructe şi l-au transformat în kerasos, de unde romanii - fără să se ostenească prea mult - l-au aşezat definitiv în vocabularul limbilor latine sub forma cerasus. Odată cu extinderea imperiului lor, romanii au răspîndit cireşii...din însorita Italie până în nordul ploios al ţinutului britanic şi din estul graniţelor elene până într-alt tărâm însorit, cel al Spaniei şi Portugaliei scăldate de Atlantic.

Deşi nu există popor care să nu fi îndrăgit cireşul, japonezii au fost cei care i-au dat cele mai largi valenţe spirituale strîns împletite cu cele estetice. Zeiţa muntelui Fuji, cea care are puterea de a readuce la viaţă florile moarte, KONOHANASAKUYAHIME, are ca simbol floarea de cireş. Dincolo de gingăşia florilor de cireş, cântată în celebre haiku-uri, fructele sale sunt asociate simbolic cu frumuseţea, curtoazia şi modestia.

În cultura veche a Chinei regăsim ideea încă şi mai radicală care face din cireşe simboluri ale imortalităţii. Pomul care adună şi împleteşte între ramurile şi radăcinile sale principiul vieţii şi al trecerii şi renaşterii, încununată de iluminare, este cireşul.

Ca toate principiile vegetale, cireşul şi cireşele poartă în ele virtuţi curative pentru suferinţele şi bolile oamenilor (unele cunoscute mai demult, altele descoperite mai recent). Savanţii ne asigură că oamenii neoliticului introduseseră în alimentaţia lor cireşele, desigur în varietăţile salbatice. Lucrul acesta trebuie să fi fost asociat nu doar cu nevoia de hrană ci şi cu virtuţile curative. ..fapt cunoscut şi recunoscut şi de legiunile romane pentru care cireşele făceau parte din dieta curentă. Nu ştim dacă doctorii evului de mijloc ştiau cu precizie ce se întâmplă, dar prescriau cireşe în dietă ca remediu pentru gută, o boală care a topit energia şi viaţa unor ilistrisimi nobili şi capete încoronate. Efectul pozitiv cu pricina este reatestat de medicina zilelor noastre.

În farmacia cu remedii naturale, cireşele sunt deja acreditate pentru valenţele lor ca anti-oxidant natural. Consumul de cireşe şi produse de patiserie pe bază de cireşe a ajuns să fie recomandat astăzi şi în dieta atleţilor, ca element natural de control anti-inflamator şi prin aceasta de atenuator al durerilor musculare ori ale articulaţiilor.

Toate bune şi frumoase, dar cum stăm cu preparatele pe bază de cireşe? Aflați că celebrul sos de cireşe a la Victoria - înnobilat cu vin de Burgundia, zeamă de portocale, un pic de scorţişoară şi alte mirodenii - a fost servit la jubileul încoronării Reginei Victoria și era destinat să coloreze gustul fripturii de vînat uşor.

Dacă aveaţi în minte, mai degrabă un desert pe bază de cireşe, atunci trebuie să vă spun că jubileurile de aur şi de diamant ale aceleaşi faimoase regine Victoria au făcut cunoscute şi deserturile din cireşe. Cel mai simplu consta iniţial din fructe proaspete tăvălite generos într-un sirop îngroşat în care se adăuga puţin brandy încălzit...nu doar pentru gust, ci pentru efectul pirotehnic, căci sosului cu pricina i se dădea foc atunci când era prezentat mesenilorl Marele Escoffier a avut grijă însă ca imediat să adauge compoziţiei şi nişte îngheţată de vanilie, astfel încât sosul de cireşe şi-a găsit în sfârşit adevărata vocaţie!

AUDIO - Ascultați întreaga poveste