Festivalul culorilor

Aşezat la cumpăna care închide definitiv porţile iernii, pentru a deshide drum florilor şi bucuriei primăverii, festivalul Holi marchează în India prima din cele două mari treceri ale anului, prin arderea simbolică a răului, a rămăşiţelor uscate ale iernii.

În multe localităţi, chiar în răscrucea cea mare a satului ori a oraşului, se ridică de cu seară un rug format din toate uscăturile adunate de oameni de prin curţi, ori de prin livezi. În jurul lui, după ce i s-a dat foc, se iscă prilej de mare bucurie, de sărbătoare, de glume şi de snoave, ca peste tot unde focul venit în ajutorul omului şi stăpînit de el, încălzeşte viaţa şi hrăneşte speranţa pentru o nouă zi, mai bună.

Partea „colorată” a festivalului începe a doua zi, când oamenii se întâlnesc cu bucurie şi aruncă unii asupra altora apă culorată cu vegetale, pregătită din vreme. Unii merg chiar la templu pentru a arunca şi asupra statuilor de acolo minunatele culori, aducându-le şi pe ele mai aproape de viaţă.

Tradiţia are la origine o poveste de dragoste...

Krishna, un avatar, adică o întrupare a lui Vishnu, era însoţit peste tot de un grup de fecioare aflate în adoraţia calităţilor, frumuseţii şi înţelepciunii sale. Deşi ar fi putut să dispună de oricare dintre cele ce erau acolo tocmai pentru a i se dărui, zeul le-a respectat puritatea, dar s-a îndrăgostit de una dintre ele, de Radha. Pentru a-şi face cunoscute sentimentele a ales o cale, care nouă ar putea să ni se pară mai ciudată, aceea de-a o stropi pe frumoasa fecioară cu apă colorată. Gestul acesta închide în sine, dimpreună cu iubirea, toată paleta de nuanţe ale tandreţii, creată de joc, veselie, zburdălnicie şi de bucurie împărtăşită.

(Audio: Ascultați întreaga poveste)