Farmecul discret al lavandei

În epoca de mijloc a istoriei europene, studiul şi cultura plantelor medicinale este apanajul şi chiar datoria călugărilor adunaţi în mânăstiri.

Înscrisurile Abaţiei Merton, din ţinutul Angliei, menţionează la 1301 cultura lavandei. Succesul trebuie să fi fost cu adevărat remarcabil, căci letopiseţul mânăstirii consemnează această îndeletnicire ca sursă principală de venituri, adunate pentru visteria Regelui Eduard I-ul.

Tradiţia culturii de lavandă instituită de Abaţia Merton avea să fie îmbrăţişată în întreaga regiune Mitcham, ajunsă în timpul reginei Victoria, furnizor pricipal al produselor din lavandă. De la punguţele în care era purtat trupul delicat al plantei, pentru a fi puse între rochii, lenjerii şi aşternuturi, la subtilele parfumuri ferecate în sticluţe meşteşugit lucrate, doamnele erei victoriene se dădeau în vânt după lavandă. Motivul? Nu în ultimul rând, se pare, deoarece planta purta cu ea faima unei puteri de mare folosinţă, aceea de-a reaprinde interesul prea blazaţilor soţi, pentru farmecele consoartelor lor.

Asemenea busuiocului, la noi, lavanda era pusă de tinerele fete sub pernă, pentru a-şi visa alesul iubirii adevărate.

Oriunde te-ai întoarce, mitologia iubirii are parfum de lavandă.

În tradiţiile populare, lavanda este ruptă din Rai. La propriu! căci Eva pare să o fi luat de acolo. În suita „ierburilor de dragoste”, alături de trandafiri, ambră, violete, lavanda este nelipsită. Puterea ei este atît de mare, încît i se supun, în Visul unei nopţi de vară, cum spune Shakespeare, spiriduşii, zînele pădurii, elfii.

Puterea lavandei de-a chema dragostea este împărţită cu cea protectoare, purificatoare. Se leagă cruci de lavandă care sunt puse în pridvorul casei, ori se arde lavandă în candelă, sau este încorporată în ceara lumînărilor.

Dar, pentru ca minunea să fie întreagă, lavanda a fost inclusă şi în domeniul culinar. Nu doar pentru a asezona salate, sau pentru a colora miresmele oţetului, ci şi pentru a produce vin sau a izvodi bunătăţile dulci de care nu ne putem lipsi cu nici un chip. Pentru curioşi, acum, pînă nu fuge de tot vara de noi, mă grăbesc să vă ofer reţeta unei îngheţate de lavandă.
2 cani şi jumătate de lapte
1 ceaşcă de zahăr brun
4 ceşti de smîntînă
1 sfert de linguriţă de sare
1 linguriţă de vanilie
1 mînă de flori de levănţică proaspătă
Se încălzeşte laptele în care se pun şi florile de lavandă, pînă aproape de punctul de fierbere
Se strecoară şi se adaugă sarea şi zahărul cît e încă laptele cald
Se amestecă smîntîna cu extractul de vanilie
Se pune totul la răcit pentru cel puţin 2 ore
Ingredientele astfel pregătite se pun în dispozitivul de prepare a îngheţatei.
Înainte de-a fi servită, se pot orna cupele cu cîteva flori de lavandă.

Audio: Ascultati intreaga poveste