Anul Nou Chinezesc

Calendarele lunare, primele pe care oamenii le-au folosit, chiar dacă, oficial, au fost înlocuite astăzi peste tot în lume, încă mai ordonează sărbătorile şi cursul spiritual al vieţii pentru mai bine de un miliard de locuitori ai planetei. În China, Coreea, Vietnam şi chiar în unele comunităţi din Japonia, deşi „ascunsă” oficial sub denumirea de „festival al primăverii”, perioada dintre 21 Ianuarie şi 20 Februarie marchează, de fapt, schimbarea anului.

Faptul că anul nou nu are o dată fixă se datorează ajustărilor pe care le suferă calendarul lunar, la alinierea cu marile momente ale celui solar. Se spune ca Împăratul Yao, cu nu mai puţin de 23 de secole înaintea erei noastre, a cerut astronomilor curţii să fixeze în calendarul oficial, lunar, ciclul anotimpurilor, marcat de solstiţii şi echinocţii, deci de mişcarea soarelui. Această sincronizare a pus cu claritate în evidenţă diferenţele care rezultă în timpul unui an, între cele două sisteme de orientare.

Pentru sincronizare, astronomii Chinei antice au recus la o soluţie simplă şi practică, pe care o folosim şi noi, astăzi. Fiecare a doua lună este completată cu cîte o zi suplimentară, astfel că unele au cînd 30, iar altele cînd 31 de zile. Cît despre cele 11 zile care lipseau la socoteală, la sfîrşitul oficial al anului lunar, chinezii le adunau şi la fiecare 3 ani formau o unitate nouă, deci un an cu 13 luni!


Chinezii asociază felurilor de mîncare, ce urmează să îndestuleze mesele sărbătorilor de anul nou, diferite valenţe şi semnificaţii.

Spre exemplu, puiului bine rumenit la cuptor nu-i lipseşte, cînd este adus la masă, nici o părticică anatomică, de la cap, pînă la gheare. Mesajul către meseni este ca toate cele ce le vor întreprinde în noul an să fie complete, împlinite, întregi, cu „cap şi coadă”, cum se spune pe la noi.

Scoicile servite la masă sunt o urare de belşug, de bani şi de cîştig, amintind de monedele vechi ale Imperiului; la fel ca şi pacheţelele de primăvară, cu care ne-au obişnuit toate restaurantele chinezeşti. Aceeaşi preocupare, pentru bunăstare în noul an, este legată de găluştele umplute, care uneori sunt preparate pe tot întinsul noptii de an nou, pentru a asigura trecerea prosperităţii dintr-un tărîm, în celălalt.

Peştele, de asemenea preparat şi servit întreg, cu cap şi coadă, este un mod cît se poate de gustos de a încheia masa, dar şi de a ura fericire în cuplu şi în gospodărie.

Dacă primiţi pe masă o mîncare ce conţine, în orice formă, foi de salată, atunci trebuie să ştiţi că urarea făcută este de împlinire a tuturor dorinţelor.

Veţi mai găsi printre bunătăţile servite de anul nou şi bine închegatele „chifteluţele cu susan”, despre care puţină lume ştie că ajung la dimensiunea din farfurie...după un proces de expansiune. De aici şi mesajul lor de coeziune a familiei şi urarea de creştere a „porţiei” de noroc de care veţi avea parte în noul an.

Cu siguranţă, de la masă nu vor lipsi nici fructele şi nici delicioasele prăjiturele servite în dimineaţa primei zile din noul an, la micul dejun.


În sfîrşit, să mai amintim şi de obiceiul special al acestor sărbători, cel al confecţionării şi împodobirii casei, a curţii, cu felinare din hîrtie, al paradei felinarelor, o referinţă directă şi un omagiu închinat Lunii, stăpîna de altădată a marelui ciclu celest ce guverna viaţă oamenilor.

Audio: Ascultați întreaga poveste