Caş din must de struguri

Nu ştiu cât de mult vă place dumneavoastră caşul, dar eu, una, aş mânca și la primul fel şi la al doilea şi, mai ales, ca desert. E deosebit! E special, în primul rând, pentru că este foarte rar. Se face o singură dată pe an, acum, la culesul viilor.

La caşul din must de struguri mă refer, nu la cel arhicunoscut, din lapte.
Aşadar, caş din must de struguri, un preparat dulce, specific satelor din Teleorman.
Într-un vas mai mare, - o oală din tuci ar fi de preferat, pentru a nu se lipi dulcele nostru - se pun la încălzit 2-3 litri de must. Se lasă la foc moale, până ajune la o temperatură asemănătoare cu a apei pentru pâine.

Se iau din această cantitate 2-3 polonice de must cald. Se pun într-un castron peste care se presară, în ploaie, 10-12 linguri de făină. Se amestecă bine pentru a nu se forma cocoloașe.

Această compoziție se toarnă, în fir subțire, în oala de pe foc și se mestecă tot timpul. Mare grijă să nu se lipească de fundul vasului. Compoziția se ține la foc moale pînă se face ca o ciulama mai groasă.

Spre final se adaugă zahăr după gust, 1-2 pachețele de zahăr vanilinat și nucă (miez de nucă mărunţit, nu trecut prin râșnița de nuci). Atenție! Focul se stinge numai atunci când compoziția nu mai curge deloc din lingură.

Totul se răstoarnă într-o tavă și, deasupra, se presară scorțișoară măcinată. Se lasă la rece. Odată răcit, cașul se taie la fel ca plăcinta de mere, de exemplu, cubulețe, și se servește ca orice dulce de casă. Cașul din must de struguri este delicios, iar miezul de nucă și scorțișoara îi dau un gust aparte.

Acest caș, alături de marmeladă, era dulcele copiilor de altădată, din satele Teleormanului. Dar cașul din must de struguri se prepară și astăzi. Rețeta se transmite din generație în generație.

Poftă bună!