Ce știm și ce nu știm despre testul nuclear nord-coreean
Despre bomba cu hidrogen, românii au aflat pentru prima oară în timpul regimului Ceaușescu.
Articol de Ionuţ Iamandi, 06 Ianuarie 2016, 13:52
Mai multe state și instituții au condamnat un test nuclear efectuat de Coreea de Nord pe data de 5 ianuarie 2016. Printre ele, ONU, Rusia, Franța și fără îndoială că lista e în expansiune. Rămâne însă neclar ce test anume a efectuat Coreea de Nord, dacă e vorba de o bombă cu hidrogen, cum susține Phenianul, sau doar de o versiune îmbunătățită a bombei nucleare.
Ce se știe în mod cert este că un cutremur de 5,1 grade pe scara Richter s-a produs marți seară în Coreea de Nord. Specialiștii din Coreea de Sud, Japonia și China spun că este posibil ca seismul să fi fost provocat de oameni, adică să fi fost produs în urma unui test nuclear. A doua zi, în maniera bombastică obișnuită, Phenianul a dat un comunicat de presă în care condamnă “bandele americane de tâlhari nelegiuiți“, menționează momentul “special și mondial“ de azi care se inserează în “istoria de 5.000 de ani a țării“ și anunță “primul test al bombei H“ făcut de Coreea de Nord. De altfel, încă din decembrie Phenianul a susținut că a reușit să producă bomba cu hidrogen.
Dacă se confirmă, ar fi vorba de al patrulea test nuclear al Coreei de Nord, țară care a dezvoltat prima bombă atomică în 2006. Precedentul test a avut loc în 2013. Diferența dintre o bombă atomică “obișnuită“ și una cu hidrogen constă în faptul că mecanismul primei se bazează pe fisiunea nucleară, în vreme ce în cazul celeilalte are loc o fuziune nucleară. La nivel de putere, bomba atomică are o forță de ordinul a zece kilotone (o kilotonă = 1.000 tone), în vreme ce bomba cu hidrogen poate avea câteva megatone (o megatonă = 1.000 de kilotone).
Jurnalistul Zack Beauchamp de la publicația americană vox.com scrie că este posibil ca nord-coreenii să fi testat o bombă intermediară, o versiune îmbunătățită a bombei atomice, care se bazează pe fuziune într-o proporție mult mai mică decât bomba cu hidrogen. Citând un specialist american de la RAND Corporation, el scrie că în mod normal o astfel de bombă nucleară are o putere de 50 de kilotone. Specialiștii spun că o metodă de a afla despre ce fel de bombă nord-coreeană este vorba constă în analiza așa-numitelor radionuclee din atmofera de deasupra locului în care s-a efectuat presupusul test nuclear nord-coreean.
Bomba cu hidrogen ca armă ideologică
Despre bomba cu hidrogen, românii au aflat pentru prima oară în timpul regimului Ceaușescu. Autoritățile au creat atunci o isterie în masă privind “cursa înarmării“, împotriva căreia pleda conducerea comunistă de atunci. “Blocurile“ adverse din Războiul Rece erau somate de București ca dimpotrivă, să renunțe la arsenalele nucleare. Nicolae Ceaușescu poza în avocatul “păcii mondiale“, echidistant atât față de vestul capitalist, cât și față de Moscova, care începuse un fel de reformă (“perestroika“), dar care nu putea fi criticată pe față pentru “renunțarea la valorile comuniste“. Forța nemaipomenită de distrugere a bombei cu hidrogen era supremul argument împotriva “escaladării nucleare“, argument prezentat la radio, TV, în presa comunistă, în orele de ideologie din școli sau în concertele de proslăvire a “orânduirii comuniste“.
Virtuțile ideologice ale bombei cu hidrogen sunt păstrate și azi în Coreea de Nord, unul dintre ultimele state comuniste rămase după căderea cortinei de fier din 1989. Demonstrațiile de forță sunt parte din propaganda internă și externă a liderilor nord-coreeni, prin care aceștia își arată puterea, iar o bombă cu hidrogen se potrivește de minune unui astfel de scop. Dar dacă se confirmă că nord-coreenii au testat într-adevăr o bombă cu hidrogen, Phenianul are toată îndreptățirea să considere că a trecut la un nivel superior al “cursei înarmărilor“.
