”Vorbim despre jerfa a peste 300.000 de militari ai Armatei Române care au pus mai presus de existenţa lor pe pământ binele patriei”
"Apel matinal" - Invitat: doctor Cătălin Fudulu, istoric în cadrul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.
Articol de Radio România Actualităţi, 13 Iunie 2024, 09:36
"Apel matinal" - Invitat: doctor Cătălin Fudulu, istoric în cadrul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor
Realizator: Daniela Petrican
În toate lăcaşele de colţ se vor trage astăzi clopotele la ora 12:00, iar în instituţiile publice şi în unităţile de învăţământ se va păstra un moment de reculegere în semn de omagiu de Ziua Eroilor, marcată în mod tradiţional de sărbătoarea Înălţării Domnului. Ministerul Apărării Naţionale organizează ceremonii militare şi religioase dedicate Zilei Eroilor în marile garnizoane din ţară, precum şi la mausolee, cimitire şi parcele de onoare. În cadrul acestor evenimente vor fi rostite, în mod simbolic, nume ale eroilor poporului român căzuţi la datorie în războaiele purtate de Armata României sau în misiunile executate în teatrele de operaţii. Discutăm acum cu invitatul Apelului matinal, doctor Cătălin Fudulu, istoric în cadrul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. Bună dimineaţa!
Bună dimineaţa pentru dumneavoastră şi pentru ascultătorii dumneavoastră.
Pentru cei mai tineri, care au fost cele mai importante momente ce definesc istoria naţională prin prisma jerfei eroilor naţiunii române?
Dacă vorbim de jerfele militarilor Armatei Române, atunci este vorba de trei momente importante, ca să spun aşa: războiul din perioada 1877 şi 1878, când Armata Română a obţinut independenţa pe câmpurile de bătaie de la Plevna, Griviţa, Rahova, Smârdan şi Vidin. Apoi, este vorba despre Primul Război Mondial, din perioada 1916, care s-a încheiat pentru România cu campania din 1919, când Armata Română a ocupat Budapesta, conflict în care au murit în luptă, în prizonierat şi în spitale de campanie peste 300.000 de militari ai Armatei Române. Iar apoi este vorba despre Al Doilea Război Mondial, în perioada 1941-1945, când Armata Română a înregistrat numai în luptă 92.000 de militari care au murit pe fronturile de luptă, atât din est, la Odesa, la Kiev, la Stalingrad, dar şi în vest, la Budapesta, la Zvolen. Cam acestea sunt momentele, ca să zic aşa, importante şi în ceea ce priveşte sacrificiul militarilor Armatei Române pentru obţinerea independenţei, pentru realizarea României Mari sau pentru apărarea acesteia.
Şi pe cine regăsim în acest amplu tablou al eroilor neamului? Ca persoane, mă refer.
Ca persoane, vorbim atât despre militari, indiferent dacă au fost soldaţi sau generali, aşa cum este cazul generalului Tătărescu, mort în 18 octombrie 1916, în lagărul de prizonieri germani de la Craiova, sau găsim şi civili care au desfăşurat misiuni comandate sau voluntare în interesul României, ca membri ai formaţiunilor de cruze roşie sau ca şi corespondenţi de război.
Ce ar mai trebui să ştim cu precădere despre această zi a Eroilor României?
Această Zi a Eroilor are o simbolistică anume. Ea se sărbătoreşte în România începând cu anul 1920, chiar dacă în perioada 1948 a fost întreruptă de regimul comunist. Practic, vorbim despre jerfa a peste 300.000 de militari ai Armatei Române care au pus mai presus de existenţa lor pe pământ binele patriei. Şi în acest context, fiind omagiaţi şi comemoraţi odată cu Înălţarea Domnului, sufletele lor sunt puse de către biserică în acelaşi rând cu sfinţii.
Ne puteţi spune cum a devenit Cultul Eroilor o tradiţie în Armata României? Nu ştiu, există îndatoriri speciale prevăzute în regulamentele militare?
Practic, după Primul Război Mondial, în anul 1919 s-a constatat faptul că în România existau foarte multe locuri de înhumare dispersat, în locuri greu accesibile - pe dealuri, în munţi, în râpe, pe malul apelor, iar comemorările erau foarte greu de realizat. Iar ca urmare a unei politici europene referitoare la comemorarea celor care au murit în Primul Război Mondial, s-a stabilit ca în România să existe un loc prin care să fie omagiaţi cei mulţi şi anonimi care au murit pentru patrie. Şi, în acest context, în 1923, în Parcul Carol din Bucureşti s-a inaugurat Mormântul Ostaşului Necunoscut al României. Deci, practic, începând cu anul 1919, Ministerul Apărării Naţionale, ca urmare a unei propuneri, a înfiinţat Societatea Mormintele Eroilor căzuţi în război, care a avut rolul de a centraliza mormintele aflate pe teritoriul României, indiferent din ce armată au aparţinut militarii care au fost înhumaţi acolo, dar şi pentru a se ocupa de mormintele militarilor Armatei Române care au murit în prizonierat, în lagărele din Bulgaria, din Turcia, din Germania, sau care în prezent locurile de înhumare sunt aflate pe teritoriul Franţei sau Poloniei, iar în perioada conflictului ele au fost administrate de către germani. Deci, practic, a fost o politică începută şi continuată de către Ministerul Apărării Naţionale încă din anul 1919, întreruptă în anul 1948 de regimul comunist, care a desfiinţat structura din cadrul Ministerului Apărării Naţionale care se ocupa de această problematică, în contextul în care în titulatura acesteia exista noţiunea, denumirea de Regina Maria. Iar după 1948 Ministerul Apărării Naţionale s-a ocupat doar de mausoleele din România, celelalte morminte de război trecând direct în administrarea unităţilor administrativ-teritoriale, în speţă primăriile.
Ştiu că inclusiv Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a organizat un concurs cu premii: "Să nu ne uităm eroii. Cunoaşte-i pe cei care au luptat pentru tine". Dacă ar fi să ne gândim la generaţia actuală, cum se raportează ea la Cultul Eroilor? Ce ştiu, cât de multe ştiu tinerii astăzi?
Generaţia actuală cunoaşte istoria României, şi sacrificiile, şi jertfele făcute de înaintaşi prin două direcţii de acţiune; în primul rând, prin ceea ce le oferă programa şcolară, şi în al doilea rând - prin activităţi extracurriculare, una din acestea fiind concursul la care aţi făcut şi dumneavoastră referire. Ei sunt stimulaţi să caute, în baza unor anumite întrebări ţintite la conflictele armate sau la persoane din cadrul Armatei Române care au luptat şi au murit în Războiul de Independenţă, în Primul sau Al Război Mondial, detalii care au legătură cu aceştia.
Şi aţi avea un mesaj să le transmiteţi?
Da, da, mesajul este să citească foarte mult în timpul liber cărţi care conţin memorii ale celor care au luptat în Războiul de Independenţă, în Primul Război sau în Al Doilea Război Mondial, sau care au avut neşansa să treacă prin ani de calvar în prizonieratul din lagărele NKVD-ului. Aşa vor afla mult mai multe detalii.
Cu siguranţă. Mulţumim pentru această lecţie de istorie. Invitatul Apelului matinal a fost doctor Cătălin Fudulu, istoric în cadrul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor./editor Florin Lepadatu/