"Șoferii sunt din ce în ce mai slab pregătiţi, iar comportamentul pe şosea este din ce în ce mai periculos din toate punctele de vedere"

Daniela Petrican: Ţara noastră rămâne campioană europeană la numărul de accidente produse pe şoselele din România, inclusiv în 2023. Practic, în fiecare an, au loc aproximativ 400.000 de astfel de evenimente, ceea ce transformă România în ţara accidentului pe minut, spun inclusiv specialiştii Coaliţiei pentru Siguranţă Rutieră.
Cătălin Cîrnu: Pe scurt, am avut 4.500 de evenimente rutiere grave anul trecut, soldate cu decesul a peste 1.500 de persoane şi rănirea gravă a altor aproape 3.600. Sunt date oficiale raportate de Poliţia Română, la care se adaugă sute de mii de evenimente soldate cu o constatare amiabilă de accident. Am tot discutat şi o vom face de fiecare dată pe acest subiect, alături de invitatul Apelului Matinal, pilotul Titi Aur, multiplu campion de raliu şi expert instructor în conducere defensivă. Bună dimineaţa!
Titi Aur: Bună dimineaţa!
Realizator - Daniela Petrican: Bună dimineaţa !
Realizator - Cătălin Cîrnu: Primim în fiecare an astfel de analize, de rapoarte. S-a întâmplat ceva, s-a schimbat ceva în bine faţă de anul trecut?
Titi Aur: Din păcate, s-a întâmplat următorul lucru: se încearcă pe plan intern o transmitere sau o informare a situaţiei mai în roz sau mai frumos decât este în realitate. Se profită de două lucruri. Primul lucru este că scade numărul de decese în accidentele de circulaţie, dar scade numărul de decese, zic eu, din două motive. Unu: creşte calitatea automobilului în general, din punct de vedere al sistemelor de securitate pasivă, adică mai concret, în timpul unui accident, în ziua de astăzi, la acelaşi fel de impact se moare mult mai puţin decât se murea acum 30 de ani, pentru că maşinile sunt din ce în ce mai sigure, au airbag-uri, au centuri, au caroseria mai bine gândită ca să te protejeze. Şi atunci, se moare mai puţin, dar nu pentru că facem noi mai puţine accidente sau că mergem noi mai corect, ci pentru că maşinile sunt mai bune. Şi doi: sistemul de intervenţie este mult mai rapid şi mult mai eficient. Acum 30 de ani se ducea unul într-o maşină şi te lăsa în faţa spitalului sau venea o salvare, te punea pe targă şi te ducea la spital. Acum vine un adevărat spital mobil în jurul accidentului, cu ce înseamnă SMURD-ul, Salvarea Albă, Salvarea Roşie, elicoptere, ş.a.m.d. Se fac resuscitări reuşite de foarte multe ori, ceea ce a dus la un grad mai scăzut al numărului de morţi, mai mic, un grad al mortalităţii mai mici. Doi - s-a schimbat criteriul, pe un criteriu european, într-adevăr, prin care se declară accidentatul grav. Am avut timp de 15 ani în jur de 8.000, între 8.000 şi 9.000 de accidentaţi grav. Şi brusc în 2021, adică până în 2020 a fost acelaşi criteriu, din 2021 am scăzut la 3.700 de accidentaţi grav. Adică o scădere bruscă, imposibilă, de fapt, dar posibilă, făcută din pix. Dacă ne uităm atent la numărul de morţi, răniţi şi accidentaţi - răniţi grav şi accidentaţi, în general, accidentaţii uşor au crescut de la 27.000 la 30 şi ceva de mii, 31.000. De ce? Pentru că accidentaţii grav s-au mutat la accidentaţi uşor. Şi atunci când ne uităm repede la nişte informaţii, a scăzut numărul de morţi, a scăzut numărul de accidentaţi grav, ceea ce înseamnă că şi numărul de accidente grave a scăzut. Deci, suntem pe drumul bun.
Realizator - Daniela Petrican: La toate cele spuse de dumneavoastră, cât de mult contează şi comportamentul şoferilor?
Titi Aur: Păi tocmai aici vreau să ajung, că nu se lucrează deloc la acest comportament. Mai mult de atât, societatea, în general, nu percepe, nu înţelege că, de fapt, atunci când vorbim de siguranţă rutieră trebuie să ne gândim sau trebuie să ne ducem şi către zona de cât de corecţi, de buni, de pregătiţi, de defensivi sunt şoferii? Toată lumea se gândeşte la drumuri. Vedem interviuri, vedem că Ministerul Transporturilor şi ministrul Transporturilor este întrebat mereu: drumuri, drumuri, câte şosele, câte autostrăzi? Ce am mai făcut, cât le-am îmbunătăţit? Lucru care este necesar, într-adevăr. Nimeni nu pune problema: "Dar şoferii cum i-am pregătit? I-am pregătit mai bine?" Şi eu vă spun că şoferii sunt din ce în ce mai rău pregătiţi, mai slab pregătiţi, iar comportamentul pe şosea este din ce în ce mai periculos din toate punctele de vedere. Şi aici nu se lucrează deloc. Nici Guvernul, nici ministerul, strict Ministerul Transporturilor, nici Guvernul pe ansamblu, dar nici societatea, în general, nu înţelege că, de fapt, aici este marea, marea problemă. Mai mult, statisticile arată că 95% din accidente sunt produse din cauza factorului uman, în general - că e şoferul, că e pietonul, că e biciclistul, motociclistul, trotinetistul ş.a.m.d.- şi nu din cauza drumului sau din cauza maşinii. Şi atunci aici nu se face nimic, nu se lucrează deloc, din păcate.
Cătălin Cîrnu: Da, sunt, de fapt, e o analiză complexă şi mă gândeam tocmai... Chiar, voiam să - aşa, cu satisfacţie - să spun că în ultima vreme am sesizat că cel puţin în Bucureşti a început să respecte regula fermarului, te lasă cei de pe bulevardul principal, nu toţi, dar s-a mărit numărul celor care permit şoferilor care vin de pe străduţele adiacente să intre pe bulevard. Dar totuşi, apropo de calitatea şoferilor, de educaţie, de civilizaţie, cred că au fost foarte multe accidente cu ambulanţe, maşini chiar de pompieri, nu mai zic de maşini de poliţie. De ce?
Titi Aur: Pentru că suntem singura ţară în care nu face nimic la acest capitol. Şoferul care conduce o maşină cu girofar trebuie să aibă o pregătire specială. S-a încercat şi există o tentativă, destul de mică aş putea spune, s-a început un program în interiorul Ministerului de Interne, ISU şi Salvarea au început să facă anumite cursuri, dar foarte puţin sau procentul este foarte mic de şcolarizaţi. Oricum, calitatea şcolarizării iarăşi trebuie văzută, pentru că trebuie făcute programe ample, pentru că cel care conduce în regim special de deplasare, adică cu girofar, în afară de faptul că trebuie să fie un şofer bun, un şofer normal, trebuie să ştie cum să acţioneze sau să reacţioneze atunci când este în misiune, atunci când trebuie să se deplaseze. Aici trebuie făcute programe de pregătire, care înseamnă şi pregătirea efectivă şi programe psihologice şi repetitive. În Austria, de exemplu, şoferii cu girofar de salvare, să zicem, fac o dată la şase luni un antrenament, un antrenament şi spun asta că o fac în poligoane speciale, pentru că periodic fac cursul curs, adică învaţă cum să stăpânească maşina în anumite situaţii limită şi pe urmă se duc şase luni şi fac acel antrenament de frânare, de evitare, de control al maşinii în derapaj, pentru că ei sunt predispuşi să ajungă în situaţia asta. Şi atunci, fără programe speciale vom avea în continuare foarte, foarte multe accidente.
Daniela Petrican: Coaliţia pentru Siguranţă Rutieră propune, de exemplu, dotarea Poliţiei Rutiere cu vehicule neinscripţionate, conform modelului din Uniunea Europeană şi un sistem automat de camere video, inclusiv în zonele urbane, care să fie însoţite de amenzi automate. Este această o soluţie?
Titi Aur: Este cu siguranţă o soluţie pentru siguranţă, dacă vreţi să ne repetăm. Doar că, eu sunt adeptul şi susţin a unui plan coerent şi eficient de la un capăt până la altul. De la cum învăţăm copilul să meargă pe stradă în şcoala generală, şcoala de şofer trebuie reformată, pentru că este în urmă rău-rău de tot. Şoferii trebuie să treacă prin diferite forme de pregătire, care înseamnă cursuri de conducere defensivă, pe urmă protecţia muncii ar trebui făcută la toate instituţiile, toate societăţile comerciale care au conducători auto de orice formă, nu numai profesioniştii care fac toată ziua. Au maşini cu care circulă. Pe urmă campanii bine gândite ca să transmiţi informaţii. Se schimbă legea şi oamenii nu ştiu. De anul trecut s-a schimbat modul în care circuli în sensul giratoriu. Faceţi un sondaj, nu ştie nimeni când s-a schimbat, nu. Şi sunt multe, multe lucruri. Sunt evoluţii tehnice la maşină pe care nu le ştie omul. A murit acum trei săptămâni sau, în fine, acum o lună, maxim, la Satu Mare, o familie, adică mama, mama mamei şi copilul mamei, de 17 ani, au murit înecaţi în maşina care s-a răsturnat într-un canal cu apă, pentru că n-au ştiut să-şi deschidă centura. Centura a rămas blocată, că aşa rămâne din ultimii 10-15 ani, nimeni nu te învaţă şi nu ştii. Deci trebuie prima dată să învăţăm şoferii şi pietonii, şi bicicliştii, şi trotinetiştii şi pe urmă să venim cu aceste măsuri de supraveghere care sunt foarte bune şi eficiente şi, într-adevăr, camere de supraveghere, într-adevăr, maşina de poliţie /reinscripţionată/, ca să ştii că te poate prinde cineva dacă nu respecţi, dar, în primul rând, trebuie să ştii ce să respecţi, pentru că astăzi, în şcoala de şoferi nu te învaţă nimeni ce înseamnă ABS, ESP, controlul tracţiunii, cum trebuie, regula fermoarului, regula celor două secunde, poziţia corectă la volan, cum să ieşi dintr-o maşină răsturnată şi dacă nu te învaţă nimeni cum să mergi mai mult de 30 la oră, în şcoala de şoferi se merge doar cu 30 la oră şi pe urmă iei permisul şi mergi cu 130 la oră sau, ca să nu zic şi mai mult, pe autostradă şi nu numai, şi în alte părţi. Deci dacă nu înţelegi ce se întâmplă... O familie, iarăşi, acum două săptămâni, n-aveau anvelope de iarnă şi au murit şi mama, şi tata, şi copilul şi nu mai ştiu ce nenorociri, pentru că cel de la volan nu era conştient, nu l-a tras nimeni de mână, vezi că iarna trebuie să ai anvelope de iarnă, a zis: a, şi ce dacă, mă deplasez puţin. Deci prima dată îi instruim, pe urmă îi controlăm şi îi obligăm. Şi există acea formulă bine cunoscută, dacă nu ştii, te învăţăm, dacă nu poţi, te ajutăm, dacă nu vrei, te obligăm. Dacă noi ne ducem numai către 'hai să te obligăm', să te obligăm, să ce? Dacă el nu ştie ce are de făcut... Deci trebuie educaţie, învăţaţi toţi cum să circule şi în paralel cu asta, coerciţie, să zic, sau, eu ştiu, sancţiuni, în cazul în care nu respecţi, după ce ai învăţat. Capitolul 'hai să-i învăţăm' la noi nu există. Niciun guvern, niciun minister, nimeni nu se ocupă de educarea şoferilor. Şi aici nu vorbim de educaţie în general, vorbim de cum să circulăm în siguranţă pe stradă. Până nu va apărea acel plan, până când nu va spune un prim-ministru, nu ştiu care, să spună: avem o problemă, trebuie să o rezolvăm, hai să găsim soluţii, că până acum nu s-a întâmplat nimic. Mai mult, siguranţa rutieră a plecat de la Ministerul de Interne la Ministerul Transporturilor pe modelul european şi cei de la transporturi se ocupă de drumuri, se ocupă de orice, nu de educaţie. Sunt nişte probleme, până la urmă, de structură, de infrastructură, din acest punct de vedere. Singura meserie din România care nu este la Ministerul Muncii şi este conducător auto şi este la Ministerul Transporturilor. Acolo nu vin niciodată nici bani europeni şi nici strategii pentru educaţie, pentru că, în principiu, Ministerul Transporturilor se ocupă de drumuri, de vapoare, de avioane şi de căi ferate şi de circulaţia trenurilor şi nevenind bani şi nefiind nimic în acest sens, nu se face nimic. Dacă vă uitaţi, dacă are cineva curiozitatea să vadă că singura meserie este, care nu e la Ministerul Muncii şi veţi spune, şi ce dacă. Păi când au venit bani pentru, eu ştiu, activităţi prin care să se reducă numărul de accidente de muncă, nu s-a putut face nimic pentru conducători auto, pentru că ei nu sunt...
Cătălin Cîrnu: Nu figurau, da, exact, nu figurau în acte.
Titi Aur: Şi tot aşa. Sunt foarte multe probleme care trebuie rezolvate de la Guvern. Trebuie, în primul rând, să creadă Guvernul că avem o problemă sau să accepte şi abia pe urmă să se vadă fiecare direcţie: cu şoferul, cu pietonul, cu munca, cu ce mai e şi... pentru că nu se face nimic. Iar şcoala de şoferi este mult sub ce era înainte de Revoluţie şi doar atât vă spun, înainte se făcea examen psihologic, astăzi nu se mai face adevărat. Înainte se făcea poligon, astăzi nu se mai face. Înainte se făcea conducere de noapte şi examen la toate. Nu se mai face. Înainte se făcea teorie, astăzi, maxim 50% din cei care participă la şcoala de şoferi participă la cursuri de teorie şi nu se mai face. Omul face repede trei chestionare. Când îşi obţine punctajul zice: gata, ştiu, ia examenul şi habar nu are de ce e legea aşa.
Cătălin Cîrnu: Şi hai pe autostradă, da, mai ales dacă are şi o maşină puternică. Tot la educaţie ne întoarcem. Probabil şi Ministerul Educaţiei, nu probabil, cred că e o certitudine, ar trebui să sprijine un astfel de program, dar vom mai vorbi. Până la urmă, trebuie să pricepem cu toţii că oamenii continuă să moară pe şosele, pentru că sunt nepregătiţi. Îi mulţumim pilotului Titi Aur, multipul nostru campion de raliu şi expert instructor în conducere defensivă.