Servicii medicale oferite persoanelor asigurate si neasigurate
Pachetul de servicii medicale de bază se află în dezbatere publică până la sfârşitul lunii.
Articol de Adriana Turea, 23 Octombrie 2013, 16:19
Persoanele neasigurate beneficiază de toate serviciile de prevenţie, de toate serviciile de urgenţă şi de serviciile incluse în cadrul programelor naţionale de sănătate.
Persoanele asigurate au dreptul în plus, la o gamă larga de servicii curative.
Între prevenţie şi programul naţional există o multitudine de afecţiuni care nu sunt neaparat ameninţătoare de viaţă, nu reprezintă costuri catastrofale, dar ele apar şi au o frecvenţă destul de crescută.
Afecţiunea nouă poate fi diagnosticată şi tratată corespunzator.
Traseul normal în pachetul de bază, care va intra în vigoare din februarie 2014, este medic de familie, medic de ambulatoriu de specialitate şi în cazul în care problema este complexă spital, cu exceptia cazurilor care sunt urgenţe şi necesită adresare directă la 112.
De reţinut: Serviciile curative sunt oferite, în pachetul de bază, doar persoanelor asigurate.
Asiguratul trebuie să ştie că pentru orice problemă de sănătate nou apărută trebuie să se adreseze medicului de familie.
Acesta are posibilitatea, la prima consultaţie, să diagnosticheze acea problemă şi să ofere un tratament, sau să dacă are o suspiciune care trebuie investigată mai departe, să prescrie un set de analize.
De asemenea, exista posibilitatea ca în cazul în care competentele medicului de familie sunt depăşite, acesta să emită un bilet de trimitere către medicul specialist care să continue şi să pună diagnostic pentru problema respectivă.
În acest caz se face referire la toate problemele de sănătate nou apărute, care nu sunt urgenţe şi care nu necesită să apelarea directă la 112. Secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii, medicul Adrian Pană atrage atenţia că pentru a primi în mod corespunzător serviciile de sănătate, conform pachetului de bază, pentru anumite probleme de sănătate este nevoie de programare:
”Dacă este nevoie de o competenţă specializată, de un consult care necesită opinia mai multor specialişti, în multe din aceste situaţii este posibil să existe nevoia unei programări.
”Din acest motiv în pachet exista nişte nivele de prioritizare clinică a problemelor de sănătate.
”Ce trebuie reţinut? Dacă cetăţeanului i se spune ca un consult la specialist poate fi efectuat într-un termen de o lună, acel termen este din punct de vedere clinic rezonabil astfel în cât pe parcursul acelei luni starea sa de sănătate să nu se modifice în rău, în aşa fel încât să necesite o intervenţie de urgenţă
Nu trebuie să existe o stare de disconfort sau panică referitoare la faptul că medicul spune că pentru afecţiunea dumneavoastra aveti programată o vizita la medicul specialist în urmatoarele două săptămâni, acest lucru făcând doar o standardizare, fluidizare a traseului pacientului, astfel încât acesta când ajunge acolo să beneficieze de toate serviciile de care are nevoie şi nu ca până acum să meargă la specialist, la laborator şi să i se spună că nu i se pot efectua toate analizele şi că trebuie să se întoarcă peste o luna sau două ca să se poată închide acel episod de îngrijire.”, a precizat Adrian Pană.
De multe ori, o parte din problemele de sănătate nou apărute se transforma în boli cronice, afecţiuni cu care pacientul trăieşte, din păcate toată viaţa.
Dacă afecţiunile cronice sunt stabile, ele pot fi monitorizate de medicul de familie.
Astfel încât o parte din bolile cronice care sunt stabile, cum ar fi diabetul zaharat de tip doi, hipertensiunea arterială sau alte boli cardiovasculare care nu prezintă complicaţii, cum ar fi unele boli pulmonare – BPOC-ul sau astmul bronşic, alte boli din categoria bolilor neurologice, de exemplu epilepsia, boli din categoria celor gastrointestinale, cum ar fi ulcerul, colita, chiar şi anumite hepatite cronice, dacă nu prezintă complicaţii pot fi supravegheate de către medicul de familie pe baza protocoalelor de bună practică şi tratate corespunzător astfel încât numărul acutizărilor sau al complicaţiilor pentru aceste afecţiuni să scadă.
În cazul în care problema se acutizează, apare o complicaţie, apare o a doua afecţiune care o influenţează pe prima şi lucrurile depăşesc competentele medicului de familie, pacientul are posibilitatea şi dreptul să acceseze nivelul superior care înseamna ambulatoriul de specialitate.
Doctorul Adrian Pană:
”Am considerat că pentru o afecţiune cronică stabilă, o monitorizare trimestrială este absolut suficientă la nivelul medicului de familie.
”Există particularităţi care vor fi detaliate în normele la pachet referitoare la anumite afecţiuni pentru care poate trebuie o monitorizare mai strânsă, lunară de exemplu sau o monitorizare mai laxa, bianuală.
De reţinut: există o periodicitate cu care pacientul cu afecţiune cronică are posibilitatea şi dreptul de a merge la medicul de familie.
”Pe de altă parte intervine responsabilitatea medicului de familie de a urmări în mod special afecţiunile care produc cea mai mare suferinţă din punct de vedere fie al mortalităţii, fie al zilelor de spitalizare sau al zilelor în care persoana este incapabilă să realizeze o activitate, oferindu-i medicului de familie nişte stimulente pentru ca aceste cazuri sa fie tratate după un protocol foarte elaborat, foarte strict şi foarte bine standardizat”, spune Adrian Pană.
Garanţie care ne spune ca dacă aceşti paşi sunt urmaţi rezultatele se văd în modificarea stării de sănătate atât a individului cât şi a populaţiei.
