Schimbarea la faţă a Domnului

Schimbarea la faţă a Domnului pe Muntele Taborului este istorisită în Evanghelii şi reprezintă arătarea slavei dumnezeieşti a Mântuitorului Hristos.

Pe Muntele Tabor, în faţa a trei ucenici, Petru, Iacob şi Ioan, Iisus s-a arătat într-o lumină supranaturală, împreună cu Moise şi Ilie.

Odată cu această imagine, s-a auzit glasul Tatălui din cer, care le-a spus ucenicilor: „Acesta este Fiul Meu cel iubit în care am binevoit; pe acesta să-l ascultaţi!”

De Schimbarea la faţă, oamenii primesc confirmarea că printre ei s-a aflat şi se află Dumnezeul făcut om – Iisus Hristos.

Schimbarea Lui la faţă anticipează o altă schimbare care se va întâmpla în momentul Învierii. E schimbarea destinului uman, a direcţiei sale, dinspre moarte spre viaţă împreună cu Dumnezeu.

Schimbarea la Faţă este de fapt o sărbătoare a vocaţiei omului. Omul este, după cea mai cunoscută definiţie teologică, fiinţa creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Drumul de la chip, de la datul natural, la asemănare îl parcurge omul printr-o continuă transformare, printr-o transfigurare.

Îmbunătăţirea omului nu-i altceva decât o schimbare continuă a feţei sufletului.

Credincioşii care ţin postul Sfintei Mării au de Schimbarea la faţă detlegare la peşte şi la vin.

Sărbătoarea de la 6 august arată care este sensul schimbării, precum şi modul realizării ei pentru ca omul să-şi împlinească destinul. Sensul este spre Dumnezeu, iar calea – ascultarea de El.