Reprezentant apicultori: Etichetarea mierii, o mare problemă

La Radio România Actualități, Târgul Național al Mierii, ediția de primăvară, organizat de Asociația Crescătorilor de Albine din România, se va desfășura de astăzi și până duminică în București, unde vor fi prezenți peste 100 de expozanţi.

Vom afla imediat detalii de la invitatul "Apelului matinal" de astăzi. Vrem să știm mai multe amănunte și despre modul cum se păstrează și se dezvoltă acest meșteșug tradițional, alături de Marian Pătrașcu, vicepreședinte al Asociației Crescătorilor de Albine din România. Bună dimineața!

Bună dimineața!

Bună dimineața dumneavoastră și radioascultătorilor postului național de radio!

Nu ne îndoim că târgul este unul dulce, dar care va fi atracția principală a acestei ediții, a 28-a, dacă am numărat bine noi?

Am numărat foarte bine. Asociația Crescătorilor de Albine din România organizează atât primăvară, cât și toamna, câte un târg apicol. Iar târgul care se deschide astăzi vine cu ceva inedit. Avem un invitat în persoana doctor /.../, care este reprezentantul apicultorilor din Viena, Austria și va fi prezent alături de alți invitați deosebiți la această ediție de primăvară. De ce am făcut această invitație? Pentru că vrem să aducem un tonus nou, speranța apicultorilor din România, pentru că provocările climatice din ultimii ani cu care se confruntă apicultura din Europa și bineînțeles și România, piața europeană a mierii, care e bulversată în ultimii ani de importuri masive de produse dulci confuze, care sunt încadrate ca fiind miere, dar nu este miere, ne-a obligat să organizăm această conferință. În discuțiile purtate anterior am realizat că provocările sunt aceleași: invazia de produse de calitate îndoielnică pe piața europeană, cum spuneam.

Păi tocmai de aceea o să vă rugăm să fim pragmatici. În cazul mierii, ce înseamnă calitate, cum se obține aceasta?

Mierea este un produs unic, noi spunem un miracol al naturii, care poate fi realizat doar de către albine, din sucurile dulci ale plantelor și, bineînțeles, din nectarul florilor. Plantele nu pot exista fără albine, pentru că albinele realizează polenizarea și fac ca acestea să rodească, iar albinele nu pot trăi fără nectarul florilor. Ei bine, orice alt adaos în acest produs nu mai este, nu mai poate fi încadrat ca miere. Or, spuneam că la acest moment piața europeană și nu numai este invadată de tot felul de surogate. De aceea și prețurile care apar uneori la raft, care sunt puțin peste nivelul unui borcan gol, ca să spunem, nu pot să conțină...

... miere adevărată. Vorbiți de surogate. E tot una cu miere falsă, să-i spunem așa? Și de unde vin acestea, surogatele, mierea falsă, din ce țari sunt?

Păi informațiile sunt că masiv vin din China, la prețuri în jur de un euro, chiar și un euro și puțin peste un euro, din Ucraina, Mexic, Argentina și altele se amestecă cu mierea românească, o miere deosebită, o miere medaliată întotdeauna şi o găsim și noi pe pe rafturi, dar nu numai aici, cum spuneam, și toată Europa se confruntă cu această problemă.

Dar noi cum putem să deosebim mierea naturală de acele produse falsificate?

Este extrem de greu, pentru că - și în cadrul conferinței de astăzi vom aborda subiecte de genul: noile studii privind identificarea fraudei mierii. Deci deja se pune problema să se facă analize la nivel molecular, analize chiar ADN-ul mierii, pentru că falsurile sunt extrem, extrem de greu de depistat prin metodele pe care noi le știam.

Bun, dar ideea este esențială: etichetele acestor produse de care vorbiți dumneavoastră spun adevărul? Altfel, sunt cei de la ANPC, îi putem trimite pe ei, mai ales că sunt prezenți peste tot. Etichetele acestor produse de care vorbiţi dumneavoastră spun adevărul? Altfel sunt cei de la ANPC. Îi putem trimite pe ei, mai ales că sunt prezenți peste tot.

Etichetele la acest moment... Etichetarea este o mare problemă. Noi am cerut ca să nu mai fie permise aceste amestecuri, să fie foarte clar scris pe etichetă "Miere din România", punct. Miere din Moldova, miere din Ucraina, miere din China și așa mai departe. Nu un amestec. În acest moment observăm de multe ori pe etichetă o înșiruire de țări și se spune că este în ordine descrescătoare a procentului...

Bun, dar de ce nu se rezolvă cazul?

Ori, dacă... Bun, este prima România și să admitem că are cel mai mare procent, dar mai sunt încă șapte-opt sortimente din alte țări, cu siguranță tot, tot o...

Da, pare o găselniță de marketing. De ce nu se rezolvă problema?

Păi...

Cine ezită?

Nu știm. Deocamdată s-a trimis la comisie, la Bruxelles și aici vom aborda tema "Marketingul mierii în comunitatea europeană" și, de asemenea, al treilea subiect "Apicultura urbană în Viena" și, de ce nu, cu idei și sugestii pentru România. Pentru că în Viena mierea este deja un brand. Sunt stupi populaţi cu familii de albine, pe hoteluri, pe clădiri administrative și prezența albinelor în Viena și nu numai, în toate capitalele europene, este ceva firesc. La noi, deocamdată nu. Din 2010 avem o interdicție de a crește albine în București și credem noi că este momentul să fie regândită această problemă.

Tocmai voiam să vă întrebăm care mai este situația apicultorilor români?
Cu ce probleme se mai confruntă? Nu știm. A scăzut, a crescut numărul lor?

De câțiva ani de zile sunt probleme, cum spuneam, atât datorate schimbărilor climatice și nu numai, seceta din a doua parte a verii, lipsa culesurilor, , dar, în primul rând, lipsa pieței, lipsa posibilității de a valorifica produsul obținut cu atâta trudă de către apicultori. Se oferă prețuri modice sau nu se oferă nimic, nimic. Adică oferta e undeva la 6 lei, 6,5 lei, ceea ce reprezintă cu mult sub jumătate din costurile pe care le avem pentru a produce un kilogram de miere. Pentru că am observat cu toții așa, creșterea prețului la combustibil și pentru a face miere, apicultorul trebuie să se îngrijească de stupină, trebuie să se deplaseze în permanență la stupină, pentru că dacă nu ai grija familiei de albine, ea va simți lucrul acesta și cu siguranță că va pleca, da, va roi. Ei bine, prețul este, în primul rând, lipsa pieței și foarte mulți apicultori își pun deja semnul întrebării dacă să mai continue, dacă... Pentru că, repet, o țin pe stoc şi nu, nu este cea mai bună afacere, de departe.

Asociația Crescătorilor de Albine din România este deschisă celor care pot și vor să învețe apicultură?

Da, este deschisă din 1971. Există un liceu apicol, iar în ultimii ani Asociația Crescătorilor de Albine din România organizează periodic cursuri de inițiere și specializare în meseria de apicultor.

Şi sunt doritori?

Sunt doritori, chiar la nivelul filialei județene Ilfov și a municipiului București. În fiecare an am avut o serie cel puțin, uneori chiar două serii de 28 de cursanți și vin cu dorință, cu speranță. Unii rămân, alții se lovesc de probleme. Deocamdată este o situație delicată.

Să știți că am primit și confirmări de la fanii matinalului, inclusiv din Italia. Borcane cu miere "Uniunea Europeană". Pe borcane se găsește o etichetă pe care scrie și proveniența: Ungaria, România, Argentina. Chiar și o miere balcanică. Este un alt borcănel pe care l-am primit într-o fotografie cu miere din Bulgaria și Grecia. Ce ne facem cu apicultorii care folosesc zahăr la albine? Există şi din aceștia?

În perioadele în care lipsește culesul, tehnologic se pot face hrăniri, dar în anumite condiții controlate. Nu se pune problema de adulterare dacă se aplică hrănirile în cantități minime și doar pentru /.../ familiei de albine. E problemă atunci când în timpul unui cules sau exclusiv din sirop punem cantități foarte mari și albina prelucrează aceste siropuri și pe urmă noi scoatem la centrifugă. Dar deocamdată noi considerăm că apicultorii români nu s-au apucat de aceste obiceiuri nesănătoase.

Şi o ultimă întrebare, revenind la Târgul Național al Mierii, ediția de primăvară, care se deschide astăzi. Din câte știm, intrarea este gratuită. Pe scurt, unde se ține?

Bulevardul Ficusului 42.

A, lângă Liceul Apicol, nu? Tot acolo.

Lângă Liceul Apicol, în curtea Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură, parte a Asociației Crescătorilor de Albine din România, împreună cu Complexul Apicol "Viaceslav Harnaj". Și, cum ați precizat, peste 100 de expozanți care vin, atât cu utilaje necesare apiculturii și apicultorilor, cât și foarte mulți expozanți cu miere - cu miere adevărată, cu miere românească /.../.

De calitate, ca să punctăm.

De calitate. Acea miere, cum întotdeauna îmi place să spun, care are acea particularitate... Mierea românească, pe lângă aroma florilor și dulceața din care a fost recoltată de către albine, are și acel gust ușor sărat, dat de sudoarea apicultorului român.

Da; frumoasă metaforă. Tot ca o curiozitate, ce fel de miere preferați? Eu, de salcâm - ca să nu credeți că vă întreb inutil.

Personal, consum toate sortimentele...

A, nu, nu... Sunteți diplomat!

Nu, nu. Poliflora, pentru mine, este o miere completă și în fiecare zi consum miere polifloră, dar nu mă dau la o parte nici de la mierea de tei, de salcâm... Dar zilnic consumă miere polifloră.

Cu mulțumiri! Așadar, în acest weekend, Târgul Național al Mierii, care are loc la final de săptămână în București.