Referendumul local nu are efecte obligatorii, doar "verifică voinţa poporului"

Consiliul General al Capitalei a aprobat organizarea unui referendum local pe data de 24 noiembrie, simultan cu primul tur al alegerilor prezidenţiale. Locuitorii Capitalei vor fi invitaţi să răspundă la trei întrebări. Primele două au fost propuse de edilul şef, primarul general Nicuşor Dan, şi vizează modul de împărţire a banilor între Primăria Generală şi primăriile de sector, precum şi eliberarea autorizaţiilor de construire în Bucureşti.
Majoritatea partidelor şi-a anunţat susţinerea pentru acest demers, însă social-democraţii au propus şi includerea unei întrebări legate de prevenirea consumului de droguri în şcoli. În ce condiţii, însă, poate fi organizat acest referendum? Discutăm alături de invitatul "Apelului matinal", judecătorul Augustin Zegrean, Bună dimineaţa!
Vrem să desluşim şi noi ce prevede legislaţia în astfel de cazuri.
Mai întâi am să vă spun ce prevede Constituţia. Constituţia României spune că România este un stat suveran, suveranitatea aparţine poporului, care o exercită prin organele sale reprezentative, alese periodic şi corect, şi prin referendum. Şi am ajuns la referendum. Referendumul este reglementat printr-o lege, trei se numeşte ea din 2000, care a fost modificată de foarte multe ori. Practic, la fiecare referendum a fost modificată legea, pentru fiecare referendum, pentru că totdeauna s-a crezut că dacă o modifică vor ieşi mai bine.
Cum s-ar putea organiza acest referendum în Capitală, în paralel cu un tur de scrutin?
În paralel da, dar nu împreună, pentru că legea spune că pot fi organizate în aceeaşi zi şi în aceeaşi secţii de votare doar referendumurile de interes naţional, acesta este un referendum de interes local oricât ar fi Bucureştiul de mare şi cât s-ar crede bucureştenii de mari, totuşi este un referendum local. Dacă legea aceasta se va aplica, eu ştiu, poate mâine modifică legea, nu ştiu, atunci va trebui să facă secţii de votare separate, comisii electorale, biroul electoral judeţean sau, mă rog, biroul electoral al municipiului Bucureşti ş.a.m.d. şi oamenii să se prezinte la vot în aceste birouri şi nu împreună cu celelalte, cu birourile electorale pentru alegerea preşedintelui. Sunt nişte nişte lucruri care... nu ştiu /.../ aşa au vrut să facă legea, aşa le-a ieşit. Deci numai referendumurile naţionale pot fi organizate în paralel sau în acelaşi timp şi dacă ar face altfel ar încălca legea, nu cred că asta se doreşte şi atunci /.../ cazul să fie validat refrendumul, trebuie să-l facă cum scrie la lege. Am văzut-o că se doreşte să modifice legea, să se facă în aceeaşi zi, e destul de complicat, că timpul e foarte scurt, pentru că referendumul trebuie anunţat cu 20 de zile înainte de data la care urmează să se ţină. Deşi ieri s-a votat, trebuie să anunţe data repede, pentru că ies din termen după aceea.
Dar în principiu, legislaţia actuală poate fi modificată, timpul e cam scurt, nu?
O, da, da, legislaţia poate fi modificată, nu-i opreşte nimeni să-mi spună că eu fac toate referendumurile într-o zi şi în acelaşi loc, dar timpul e cam scurt, pentru că parlamentarii au alte preocupări în această perioadă, plus că e scurt, că durează totuşi din 1... 24 noiembrie ar fi, nu?
Da.
Dar nu înţeleg de ce se grăbesc atât de tare, pentru că trebuie să vă spun şi nu numai dumneavoastră, lumea trebuie să ştie că ceea ce se votează la referendum nu se aplică de a doua zi, pentru că trebuie făcute legi ca să se modifice ceea ce vor ei să modifice prin acel referendum, doar iau pulsul, iau... caută voinţa poporului, dar va trebui ca poporul să aştepte să facă aleşii legi, să pună în lege ceea ce au votat prin referendum.
Aţi punctat un lucru interesant pentru că mulţi nu înţeleg de ce rezultatele referendumurilor organizate după 1990 în România nu prea au fost puse în practică, avem excepţia care îmi vine acum în minte, referendumul pentru modificarea Constituţiei...
2009.
Da, de ce nu s-a întâmplat nimic la celelalte? Tot din cauza lipsei de legiferare?
Lipsei de cvorum, în primul rând. Cele mai multe nu au reuşit. Două sau trei au fost cele care au fost validate, în resti n-au reuşit din lipsă de prezenţă. Se pare că cetăţenii sunt mai puţin interesaţi să participe ei la vot sau să stabilească ei ce au de făcut, aşteaptă să le stabilească altcineva şi pe urmă se supără. Deci au reuşit două referendumuri, de aprobarea a Constituţiei în '91, când s-a votat Constituţia, şi cel din 2003 când din nou s-a modificat Constituţia. În rest, nu prea au reuşit referendumurile, din lipsă de cvorum cele mai multe. Lumea nu se duce. Legea prevedea înainte un cvorum mult mai mare, 50% plus unul să participe. De câţiva ani s-a modificat cvorumul, trebuie să paticipe numai 30... este obligatoriu ca să fie validate, trebuie să participe 30% din cetăţenii cu drept de vot. Deci copiii nu au ce căuta la acest referendum, decât persoanele care au împâlnit 18 ani până în ziua referendumului, în ziua votului inclusiv şi este condiţie în Constituţie să nu fie de debili sau alienaţi mintal, declaraţi ca atare de instanţe, pus sub intedicţie sau condamnaţi pentru infracţiuni, condamnaţi definitiv la pierderea depturilor electorale şi sigur să fie cetăţean român, să aibă domiciliul în România, deci astea sunt condiţiile. Alte condiţii nu prea mai sunt. Deci cine poate participa la vot în general la alegeri, poate participa şi la referendum. Cine nu, nu.
Şi este posibilă o reorganizare la nivelul Capitalei, pentru că au fost menţionate ipoteze, supoziţii, inclusiv
Da, este posibil ca poporul să-şi dorească altceva, să fie altfel organizat Bucureştiul, este posibil să nu-şi mai dorească poliţie, e posibil să facă mai multe sectoare sau mai puţine cum doreşte poporul, numai că răspunsul la întrebare trebuie să fie clar, adică întrebările dacă sunt bine ticluite, nu poţi să răspunzi cu dublu înţeles la întrebarea aceea, este cu 'Da' sau 'Nu'. Ce voiam să vă mai spun, că sunt referendumuri obligatorii - cum m-a întrebat domnul Cătălin - numai în două situaţii, trei: adoptare, revizuirea Constituţiei şi demisia, suspendarea preşedintelui - referendumurile sunt obligatorii, în rest sunt consultative şi trebuie puse în aplicare după ce legea se adoptă sau se modifică, dacă este necesar.
Ţine, până la urmă, de Constituţia, legislaţia fiecărei ţări, pentru că, dacă am face o paralelă cu Elveţia, acolo referendumurile locale sau naţionale sunt la ordinea zilei. În România apar destul de rar, deşi la un moment dat cred că cei din Buzău au avut un referendum, din municipiu, ca să înglobeze o localitate din apropiere.
Au fost multe referendumuri locale în România, mai ales pe această temă cu gruparea localităţilor, problema este că la acelea trebuie să se prezinte şi cei care vor să se unească cu localitatea şi cei din localitatea care trebuie să-i primească. Cei din localitatea care urmeazăa să-i primească nu au niciun interes şi nu se duc la vot. Am avut şi în judeţ la mine multe încercări şi nu au reuşit. Iar în Elveţia, sigur, am fost în Elveţia ca invitat de parlamentul elveţian, când am scris Constituţia, am văzut cum e cu referendumul - nu mai sunt nici ei chiar aşa doritori de referendumuri pentru că nu mai dispun de bani - am ales miniştri, cu preşedinţia prin rotaţie e mai complicat, să ne conducă, nu să ne întrebe dom'le, ce să facă. Dar ei pot să... Se fac referendemuri în comune, de exemplu, bugetul comunei este aprobat prin referendum, exerciţiul bugetar este aprobat prin referendum, dacă este nevoie de majorarea bugetului, ca să se majoreze bugetul zonal trebuie să majoreze taxele, fac referendum ş.am.d.. Au făcut un referendum în care au fost întrebaţi dacă sunt de acord să crească - asta vă spun de curând, de vreo 2-3 ani - să crească salariul minim la 4.000 franci pe lună şi poporul a spus 'Nu'.
Mulţumim pentru toate aceste precizări. Invitatul "Apelului matinal" a fost judecăţorul Augustin Zegrean, fost preşedinte al Curţii Constituţionale.