Radio România în 2015. Fapte şi cifre - Întâlnire cu presa

Preşedintele Director General al Societăţii Române de Radiodifuziune, Ovidiu Miculescu: În primul rând vreau să vă mulţumesc frumos că aţi venit. Suntem colegi, până la urmă, în ceea ce înseamnă această piaţă complicată de media din România. Radio România încheie, se apropie de a încheia anul 2015 şi, dacă în 2014 credeam că acela a fost cel mai bun din istoria ultimilor 25 de ani ai Radioului, se pare că 2015 ne contrazice. 2015 se arată a fi un an foarte bun, un an în care audienţele generate de posturile noaste sunt mari, conducem piaţa de media în termeni de audienţă pe market share atât în urban, naţional, cât şi în Bucureşti. Operăm cu succes cele 15 posturi pe care le avem, 14 în România şi pe cel de la Chişinău, din Republica Moldova.

Dezvoltăm proiectele culturale într-un mod, credem noi, extrem de ofertant pentru publicul care ne plăteşte, oferindu-le momente şi programe, proiecte speciale – şi aici vorbesc în afară de ceea ce transmite în on-air. Aş aminti Târgul Gaudeamus, care tocmai s-a încheiat şi care a fost un succes. Au fost peste 125 de mii de vizitatori, s-a vândut carte de peste trei milioane de euro, au fost foarte mulţi tineri, multe evenimente. Gaudeamusul a încheiat – şi încheie în fiecare an – un turneu al târgului prin centrele universitare din Bucureşti. La capitolul proiecte culturale aş aminti Festivalul Internaţional al Orchestrelor, care, alături de Târgul Gaudeamus, reprezintă două evenimente unice în peisajul media european şi nu numai. Iar o serie de alte proiecte, cum ar fi „Vioara lui Enescu la sate”, „Pianul călător”, „Duelul viorilor”, „Cinci minute de muzică clasică în şcoli”, Festivalul Internaţional de Teatru Radiofonic sunt succese confirmate de către publicul din România. Din punct de vedere financiar, Societatea Română de Radiodifuziune este într-un moment fast. Aşa cum aţi văzut, probabil, din raportul pe 2014 a existat un plus de peste şapte milioane de lei. Anul 2015 se arată a fi mai bun din acest punct de vedere. Societatea Română de Radiodifuziune nu are datorii, nu are credite, nici măcar întârzieri de facturi la plată. Ne finanţăm singuri investiţiile. Din 2012 nu mai primim bani de la buget pentru investiţii. Or, domnul director economic Puşcaş care este aici… Din punct de vedere al prezenţei internaţionale a Radio România suntem pe un traseu ascendent, în sensul că dobândim pe zi sau lună ce trece sau an ce trece o poziţie tot mai puternică în organismele internaţionale din care facem parte – generăm proiecte şi acţiuni internaţionale de succes, atât în Europa, cât şi în Asia. Cu alte cuvinte, cred că Radio România performează, iar acest lucru s-ar putea la un moment dat să deranjeze sau să genereze invidie. În ultima perioadă, au apărut o serie de atacuri, punctuale e drept, ale unor foşti sau actuali salariaţi. Suntem deschişi oricăror abordări. În comunicare nimic nu este interzis. Ne interesează opiniile tuturor, încercăm şi să oferim feedback, pentru că dincolo de toate lucrurile acestea permanent avem ceva de învăţat – şi cred că este un lucru bun că lucrurile astea se întâmplă. În schimb, nu pot fi de acord cu faptul că anumite neîmpliniri personale, pierderea unor privilegii, ştiu eu, neconfirmări profesionale, sunt, se transformă în atacuri la persoane – şi aici nu vorbesc doar de mine, ci şi de membri ai conducerii executive, oameni cu responsabilităţi în această societate mare şi complicată. Treptat, vehiculându-se generalităţi, jumătăţi de adevăruri sau neadevăruri se produce un transfer de la o luptă, aparent sau real personală, spre instituţie. Şi ce se atacă? Se atacă unul dintre elementele cele mai importante pe care Radio România îşi construieşte existenţa şi anume credibilitatea. Radio România este un serviciu public extrem de credibil, încă de când s-a înfiinţat, în 1928. Or, atacul la credibilitate este un lucru extrem de rău. Resping toate aceste acuze. Accept că eu pot să fiu acuzat personal de anumite lucruri sau întrebat, este absolut normal să se întâmple aşa, dar nu pot fi de acord cu acest transfer de atac la imaginea şi la credibilitatea instituţiei. Se mai încearcă acreditarea unei idei foarte periculoase, după părerea mea. Radio România este, dacă vreţi, un serviciu public strategic pentru România. Într-o perioadă în care Europa traversează momente complicate şi regiunea în care trăim traversează situaţii complicate se încearcă acreditarea că într-o posibilă situaţie de criză Radio România nu ar putea să-şi îndeplinească misiunea pe care o are faţă de cetăţenii acestei ţări, lucru absolut fals. Suntem pregătiţi pentru orice situaţie, pentru că această organizaţie funcţionează, pe de-o parte, în respectul legii, a regulamentelor interne care ne guvernează, în respectarea misiunii publice, dar, în acelaşi timp, cu sentimentul responsabilităţii majore pe care o înţelegem şi ne-o asumăm în fiecare moment. Or, faptul că reuşim să performăm şi reuşim să convingem ascultătorii prin programele noastre să ne aleagă frecvenţele înseamnă, de fapt, confirmarea majoră pe care Radio România o primeşte zi de zi – şi aici vorbim de aproape cinci milioane de ascultători care sunt zilnic, zi de zi, pe frecvenţele noastre. Or, aceste atacuri sunt lansate de persoane care au, mă rog, sau nu au o reprezentativitate în organizaţie. Sunt persoane care, repet, au pierdut privilegii sau şi-au pierdut chiar locul de muncă în urma unor cercetări disciplinare confirmate de către justiţie. Nu putem şi nu pot accepta ca instituţia să fie atacată pe motive personale, pe neadevăruri, pe impresii, pe « am auzit că », « cred că », « se pare că ». Acest lucru este greu de acceptat. Şi voi apăra şi vom apăra această instituţie care nici nu a început, nici nu se va termina cu noi. Colegii mei prezenţi aici : domnul Marius Furdui, directorul de programme… Ştiţi că, după dilema ce salariu are Andreea Esca, a apărut dilema diplomei lui Marius Furdui. Ca şi salariul Andreei Esca, diploma de studii a domnului Furdui există. Toţi – începând cu mine sau cu oameni care ocupă funcţii de decizie într-un serviciu public – trecem printr-un filtru extrem de serios. Fără lucrul acesta nu se poate, dar cine doreşte să afle şi să vadă acest lucru, domnul Furdui poate să vă facă o ofertă de nerefuzat şi, din momentul acela, lucrurile se rezolvă. Este şi domnul director economic Puşcaş. Este doamna Mariana Milan, şefa Serviciului juridic. Este domnul Radu Croitoru, directorul de la Radio România Cultural. Doamna Nicoleta Balaci, preşedintele Sindicatului Reprezentativ şi partenerul nostru de dialog social. Radio România, în momentul acesta şi de o bună perioadă de timp, să ştiţi că este unul dintre cele mai stabile servicii publice din Europa. Ştiţi că piaţa media este complicată şi este grea şi în România este aglomerată. Performăm şi poate unora li se pare nefiresc că un serviciu public de stat poate performa, poate fi eficient, şi nu este a priori destinat falimentului, lipsei de eficienţă, dezastrului şi aşa mai departe. Performăm şi o facem bine. Suntem mândri de lucrul acesta. Sigur, este o echipă mare, este o echipă în care apar probleme de multe ori, dar rezolvăm toate aceste lucruri aşa cum ştim mai bine şi într-o deplină transparenţă. Există în materialele pe care colegii mei vi le-au dat, veţi găsi o serie de dovezi, dacă vreţi, ale lucrurilor bune pe care le facem. Şi aş menţiona, ca să închid acest subiect, prezenţa în organismele internaţionale europene sau asiatice. Aceasta este una extrem de serioasă şi ducem steagul României extrem de responsabil în locuri în care se ştie mai puţin despre lucrurile bune care se întâmplă aici. Lucrurile – de la sistemul oranizaţional, la calitatea programelor, la proiectele pe care le dezvoltăm – se află într-o modernizare continuă. Pe mulţi lucrul acesta poate să-i deranjeze. Credem că facem bine ceea ce facem, pentru că Radio România are un proiect, are o strategie, are un plan, are o viziune, deci ştim încotro mergem pentru că aşa este normal să se întâmple atunci când încercăm – şi mulţi dintre noi reuşim – să abordăm profesionist această activitate. Or, repet, este extrem de nedrept, extrem de neadevărat, extrem de greu de acceptat ca instituţia – şi nu persoanele – să fie atacată, lovindu-se în partea de filon al existenţei acestei instituţii, care, din 1928, este parte din istoria României. Or, credibilitatea este unul dintre argumentele noastre forte, pentru că încercăm să fim echidistanţi, sa fim echilibraţi, să nu intrăm în jocuri politice, să nu favorizăm lucruri. Avem grijă de minorităţi, avem grijă de cultură – de teatru, de film, de carte, de muzică. Suntem printre puţinele posturi din Europa care are două canale destinate 24 de ore din 24 culturii – Radio România Cultural şi Radio România Muzical. Programele noastre sunt difuzate pe întreg teritoriul ţării, lucrăm la completarea, la upgradarea acoperirii, avem în lucru un proiect mare de online, pentru că ştim că viitorul acesta este. Suntem decişi să continuăm procesul de modernizare a organizaţiei. Facem lucruri, cred eu, importante.

Există încă un element important: după cum ştiţi, acest serviciu public este obligat să aibă un contract colectiv de muncă la nivel de societate. Partenerul de dialog social, respectiv sindicatul reprezentativ, reprezentat aici prin doamna Balaci… – am înţeles că s-a încheiat contractul sau este aproape de a fi încheiat?

Nicoleta Balaci: La capătul a trei săptămâni şi jumătate de negocieri dure. Colegii mei au avut o misiune grea, colegii din comisia de negociere.

Ovidiu Miculescu: Avem un contract colectiv bun?

Nicoleta Balaci: Avem un contract colectiv de muncă bun, pe care mi-l doresc să-l aibă toţi colegii din presă, pentru că presa are nevoie de anumite repere de stabilitate. Avem un contract colectiv de muncă modern, orientat spre construcţie şi spre viitor, aşa cum merge întreaga instituţie. Avem un contract colectiv de muncă pe care l-am negociat şi obţinut după consultări repetate cu angajaţii instituţiei, astfel încât echipa care a mers la negocieri să aibă un mandat foarte clar dat de angajaţi.

Florin Bruşten: Dacă îmi permiteţi, domnule preşedinte, aş vrea să…

Ovidiu Miculescu: Vă rog. Domnul Bruşten răspunde de studiourile teritoriale, opt la număr, care generează zilnic o audienţă de peste 1,7 milioane. Suntem extrem de focusaţi şi de atenţi la comunităţile locale, pentru că e important. Acolo sunt probleme care, de multe ori, nu seamănă cu ceea ce se întâmplă în Bucureşti şi le acordăm o atenţie majoră.

Florin Bruşten: Aş vrea să fac, în primul şi în primul rând, o precizare legată de contractul colectiv de muncă şi de încheierea lui, pentru că s-au vehiculat diverse. Foarte multă lume se erijează în reprezentanţi ai salariaţilor ş.a.m.d. La ora actuală, CCM s-a negociat, în conformitate cu prevederile legale, cu sindicatul reprezentativ al angajaţilor din această instituţie, deci cei care reunesc toate condiţiile ca să îndeplinească această catalogare – o dată. Şi aş mai vrea să mai spun că aici în sală se află şi colegi de la posturile naţionale şi de la posturile regionale.

Pentru că noi avem foarte multe discuţii în cadrul echipelor noastre şi ne place să spunem direct un lucru: nu există oameni care să se erijeze în reprezentanţi ai studiourilor regionale, ai managementului de la studiourile regionale sau ai angajaţilor fără ca acest lucru să nu fie probat cu prezenţa colegilor lângă ei – cum este, spre exemplu, cazul unui director de studio regional acum şi cu ceilalţi care aşteaptă oricând întrebări de la dumneavoastră.

Ovidiu Miculescu: Mă scuzaţi, domnule Bruşten, aceasta tot în spiritul transparenţei, dacă vreţi, această întâlnire a noastră este transmisă streaming live, deschis. Deci nu sunt lucruri care nu pot fi spuse sau întrebări la care credem că nu există răspuns.

Florin Bruşten: Îmi cer scuze, voiam să mai adaug doar două lucruri legate de partea editorială şi anume faptul că, la ora actuală, aşa cum spunea şi domnul preşedinte, audienţa Radioului este una, spun eu, de invidiat. Dar această audienţă nu este aşa pentru că noi spunem că aşa este, ci ea este confirmată de studiul naţional de audienţă. Este unicul studiu care se face la nivel naţional recunoscut de CNA, de către toţi partenerii din piaţa audiovizuală, precum şi de agenţiile publicitare. Acest studiu se face de trei ori pe an şi el consfinţeşte care sunt rezultatele din piaţă. Deci, tot ceea ce vă prezentăm aici sunt rezultate cunoscute la nivelul pieţei. Şi aş mai vrea să adaug un singur lucru, dincolo de toate posturile naţionale, regionale, locale, internaţionale, 3Net, primul post on-line din România înfiinţat de regretatul Moţu Pittiş în urmă cu ceva vreme. Deci, dincolo de acestea, avem o premieră pentru spaţiul public european, pot să spun eu, cu un post regional dedicat integral emisiunilor pentru minorităţi, la Târgu Mureş. Mai pregătim încă unul la Cluj, iar la toate studiourile regionale avem emisiuni în limbile a 15 minorităţi naţionale, dincolo de emisiunile în care vorbim în limba română despre aceste minorităţi. Îmi cer scuze, domnule preşedinte!

Ovidiu Miculescu: După cum ştiţi, operăm Radio România Internaţional, care emite în zece limbi, plus română, destinat comunităţilor din afară, din afara graniţelor. Sunt o serie de proiecte pe care noi le desfăşurăm, dincolo de parteneriatele pe care le avem cu universităţi, cu teatre, cu filarmonici, cu muzee. Ducem cartea românească în afara graniţelor, corespondenţii noştri externi sunt prezenţi în comunităţile de români mari din Europa. Deci suntem conectaţi şi încercăm să livrăm un produs jurnalistic şi un program cât mai bun în spiritul industriei în care ne aflăm. Or, de la muzică, la informaţie, la tot ce înseamnă carte tipărită de Editura Casa Radio, la ora de educaţie muzicală, ora de educaţie teatrală… toate aceste lucruri sunt destinate acestui public, care răspunde pozitiv la aceste proiecte, pentru că, în definitiv, funcţionăm din banii cetăţenilor României. Lor ne raportăm şi le raportăm ceea ce facem. Credem că este absolut obligatoriu să o facem transparent, să o facem onest, responsabil şi eficient, pentru că banul public trebuie gestionat într-un mod corect, legal, probat şi inteligent, cred, în acelaşi timp. Sigur, sunt multe lucruri de spus, dar această instituţie chiar funcţionează şi să ştiţi că de multe ori curge sânge ca lucrurile să se întâmple. Ele nu se văd, dar mecanismele din spate… Lucraţi cu toţii în media şi ştiţi ce se întâmplă în spate ca produsul să fie unul bun şi acceptat şi primit bine de către public. Este muncă multă. Dacă sunt, vă rog, întrebări de orice fel, orice subiecte, orice teme suntem aici ca să vă răspundem şi să probăm ceea ce spunem. Vă rog.

Carmen Andronache: Bună ziua. Sunt Carmen Androneache de la Paginademedia. Întrebarea mea este: la un moment dat, a existat un proiect de unificare a Radioului cu Televiziunea publică. Ce s-a mai întâmplat cu el?

Ovidiu Miculescu: Este o chestiune, vedeţi şi dumneavoastră, sensibilă care e greu de tranşat. Eu am o opinie bazată pe o experienţă şi pe ceea ce văd în jur. Peste 95% din serviciile publice de radio şi televiziune din Europa – şi chiar de pe alte continente -funcţionează împreună. Aceasta este o realitate. Sigur, cei din televiziune sunt colegii noştri. România are nevoie de un serviciu public de televiziune. Aceasta este o chestiune fără nici un dubiu, nu există nici un dubiu aici. Eu cred că problema Televiziunii se va rezolva. Cred, în schimb, că această consultare, dacă va exista, despre viitorul Televiziunii trebuie să fie una extrem de serioasă. Până la urmă cred că este şi o decizie politică sau a celor care conduc România în momentul acesta. Dar ceea ce pot să vă spun cu certitudine este că trasul de timp în abordarea frontală a acestei probleme care există nu face decât rău Televiziunii şi, implicit, serviciului public media din România. Nu ştiu exact care este intenţia celor care au în atribuţii rezolvarea acestei chestiuni. După cum ştiţi, după cum am văzut cu toţii, ea la un moment dat a fost pasată între guvern- parlament. Dar nu am semnele, eu, personal, ale unei mişcări decise şi ferme spre o rezolvare onestă, transparentă, europeană şi eficientă. Pentru că în felul acesta eu cred că dacă nu se întâmplă ceva sunt mari şanse ca televiziunea să piară câte puţin în fiecare zi, ceea ce este, din punctul meu de vedere, inacceptabil. Sunt oameni buni acolo, sunt profesionişti, sunt oameni care probabil trebuie folosiţi pentru că ştiu ce trebuie să facă, dar nu… Au existat speculaţii vizavi de persoane, de nume, dar s-a discutat mai puţin despre proiecte. Nu se reduce la oameni şi la persoane. În momentul în care eu m-am aşezat pe acest scaun am ştiut şi voi şti şi am ştiut peste tot pe unde am lucrat că nimic nu este veşnic. În schimb, aceste companii, aceste instituţii trebuie să existe, pentru că societatea are nevoie de ele – dincolo de legislaţia europeană, care vorbeşte despre necesitatea şi obligaţia de a avea un serviciu public. Cred că este în mâna politicienilor această problemă în momentul acesta şi nu văd o concentrare sau nu întrezăresc vreo, ştiu eu, soluţie realistă şi eficientă, lucrativă şi relativ rapidă pe subiectul respectiv.

Am spus, uitându-mă în jur, văd ce se întâmplă în alte locuri, văd că în ultimii ani astfel de fuziuni au existat, am întrebat, raţiunile au fost atât economice, atât de program, cât şi de misiune publică. Pe de altă parte, mai există o teamă, care poate fi reală. Adică, există această dualitate, aceste două situaţii. Radioul merge bine, radioul merge foarte bine, televiziunea, în momentul acesta, merge rău. Întrebarea este: unindu-se, nu cumva se strică şi ceea ce este bun? Sigur, trebuie să o recunoaştem deschis, televiziunea este regina. Dar, în momentul acesta, dincolo de ceea ce cred eu, sunt dedicat sută la sută acestei instituţii şi o voi apăra pe ea şi numai pe ea, atâta timp cât voi sta aici. Dar, repet, fără un proiect, fără o discuţie aplicată poate este bine să rămânem aşa. Trebuie aduse argumente şi lucrurile trebuie discutate deschis pe realităţi, nu pe impresii. În general, cred că trebuie consultaţi oameni care se pricep, pentru că, ştiţi foarte bine, media este o industrie nu este un hobby. Or, chestiunea cu televiziunea este serioasă. Dar v-am spus care este experienţa celorlalţi. Mi-e greu, sunt ataşat de radio. M-ar durea personal să intrăm într-o, ştiu eu, într-o formulă în care radioul să aibă de pierdut. Aşa ceva eu nu aş accepta. Dar, repet, decizia nu este la mine. Pe de altă parte, pot să vă spun clar : situaţia din televiziune, aşa dramatică cum e, poate fi rezoltată şi, credeţi-mă că ştiu ce spun. Ea poate fi rezolvată chiar şi în momentul acesta. Dar instrumentele sunt cele de management, de administrare coerentă şi eficientă a unui bussines public făcut cu oameni care se pricep şi după principiile industriei. Nu există imposibil, dar cineva trebuie să apese de undeva şi să o atace frontal, pentru că se poate. Am un disconfort vorbind despre chestiunea aceasta, pentru că îmi pare rău de ceea ce se întâmplă acolo, dar credeţi-mă că ştiu soluţia.

Cătălina Toma, de la România TV: Aţi vorbit despre toate proiectele de anul acesta. Care sunt ţintele şi proiectele pentru anul viitor, pentru ca 2016 să fie mai bun decât 2015 ?

Ovidiu Miculescu: Asta este greu să fie mai bun, dar noi asta încercăm să facem, pentru că din 2012 există un trend crescător pe toate palierele – şi lucrul acesta este dovedit de toate rezultatele. SRR are un plan, are o strategie pe urmării trei ani. Există nişte obiective strategice, dintre care aş aminti câteva. Avem încă o problemă vizavi de prezenţa noastră în online. Deci, această zonă o vom dezvolta foarte puternic. Toate lucrurile – şi mai ales când se fac la scară mare – au nevoie de finanţare. Noi trebuie să ne asigurăm aceşti bani pentru investiţii. Deci, dezvoltarea on-line ne-o dorim, este în planul nostru, ne pregătim şi o vom demara anul viitor. De asemenea, este vorba despre modernizarea în continuare a ceea ce se cheamă ‘arhiva de aur’ a Radio România – pentru că deţinem un patrimoniu absolut spectaculos, pe care trebuie să-l întoarcem publicului, dar care trebuie organizat în continuare şi făcut mult mai accesibil. El trebuie totodată protejat şi e o datorie – aşa cum cei dinainte ne-au lăsat lucruri – să lăsăm şi noi în continuare. Există direcţia în care să completăm acoperirea, în special a posturilor regionale sau chiar naţionale, pentru că sunt zone – şi aici vorbesc despre clisura Dunării, despre partea de sud a Moldovei… Ştiţi, şi cu tristeţe o spun, că niciun post al Radio România nu se aude la Alba Iulia. E trist, dar e adevărat. Totodată, vrem să abordăm transmisia digitală. Am fi primii care am face lucrul acesta în industria de radio. Există nişte proiecte pilot, nişte tentative, dar serios abordată nu a făcut-o încă nimeni. Vorbim despre modernizarea organizatorică, pentru că noi am lansat şi avem un sistem de evaluare profesională al salariaţilor şi a managementului – lucru care, recunosc, pe unii i-a deranjat. Dar trăim în 2015, în 2016, nu se poate, trebuie, suntem obligaţi să generăm performanţă. Ne raportăm la ascultători şi la banul public. Or, evaluarea, performanţa, eficienţa sunt elemente fără de care nu se poate. Mentalităţile ’85 sau mai vechi încă există în anumite zone, ele izbucnesc din când în când, dar noi vom merge pe acest drum, majoritatea salariaţilor şi a partenerilor noştri au înţeles acest demers, sunt de acord cu el, pentru că este un element de construcţie. E important să avem şi casa bine organizată ca să putem produce şi genera lucruri de valoare. În mare, acestea sunt. Avem o problemă legată de sediu. Este un sediu construit în 1950, cu foarte multe holuri, cu foarte mult spaţiu ineficient. Căutăm spaţiile deschise, nu cu multe uşi, după care de multe ori nu ştii ce se întâmplă, nu că s-ar întâmpla neapărat ceva rău, dar e important şi mediul în care se lucrează. E o clădire care a trecut prin nişte cutremure, e o clădire destul de şubredă, or, din nou, chestiunea asta înseamnă bani. Deci, avem o strategie şi un plan. Ştim unde ne ducem şi ce trebuie să facem, care sunt priorităţile. De asemenea, există un nivel de priorităţi strategice pe nivelul de management, executiv, adică sunt lucruri foarte bine puse la punct. Este extrem de important – şi lucrul acesta l-am observat în serviciile publice şi nu numai, de radio sau televiziune, ci şi în multe, ştiu eu, să le zicem instituţii de stat. Multă vreme acest tip de organizaţii s-au ferit de două lucruri: de obiective şi de măsurare. Nu putem fără lucrurile acestea. Trebuie să generăm performanţă şi o generăm. Este vorba despre atragerea în organizaţie de oameni tineri. Avem nevoie să generăm mult mai multă creativitate, să stimulăm competiţia, să aducem oameni de valoare, pentru că instituţia singură nu înseamnă nimic, înseamnă oamenii care o compun. Sunt mulţi, sunt peste 2.000 de oameni răspândiţi pe teritoriul ţării şi trebuie ţinut, acest vehicul pe drumul drept şi cu un obiectiv foarte clar. Deci, acestea sunt direcţiile strategice. Sigur, vom finaliza, probabil, bugetul pentru 2016. Aşteptăm şi noi să vedem partea din bugetul naţional pentru că anumite lucruri, cum ar fi transmisia, releele, sunt plătite din bani de la buget, ca şi Internaţionalul şi o parte din orchestre. Evaluăm, forecastăm, reforecastăm permanent pentru că trebuie să ne asigurăm resursele. Ele nu sunt puţine, dar ştiţi vorba aceea ; cheltuieşti cât ai sau cât ai la dispoziţie. Aici responsabilitatea este foarte mare. Suntem guvernaţi, pe lângă Legea 41, de toată legislaţia adiacentă sau convergentă. Sunt multe regulamente şi proceduri interne, suntem controlaţi permanent. Or, din punctul acesta de vedere, această birocraţie, dacă vreţi, este mult mai complicată decat în spaţiul privat. Eu vin după o experienţă de 20 de ani în mediul privat. Este un şoc cultural această trecere, să ştiţi, nu este simplu, deloc nu este simplu, dar se poate. Şi acesta este un obiectiv pe care eu şi, mă rog, echipa de management l-am avut de la început, să demonstrăm că un serviciu public poate performa şi poate lupta profesional şi în termeni de audienţă, şi de eficienţă, şi de performanţă în piaţă alături de competitorii şi, până la urmă, partenerii noştri, indiferent că ei vin din zona privată, pe care îi dorim cât mai buni pentru că şi noi vom fi, vom ţine pasul la această competiţie. Şi, vedeţi, fără competiţie performanţa nu se generează. Cred foarte tare în aceste principii. Cred foarte tare. Or, cam încolo ne ducem.

Florin Bruşten: Dacă-mi permiteţi, vorbim de competiţie cu posturile comerciale, este o competiţie onestă în parteneriat. Aici se află şi directorul executiv al Asociaţiei Române de Comunicaţii Audiovizuale ARCA, asociaţie care reuneşte principalii actori din piaţa media românească. Radioul public este membru ARCA de ani de zile, tocmai pentru că în cadrul acestei organizaţii am găsit o punte permanentă de dialog cu prietenii noştri din zona comercială în contextul în care în trecut priveam această competiţie într-un mod izolat. În acest moment iată că…..

Ovidiu Miculescu: Nu. Suntem parteneri până la urmă. Împreună însemnăm media din România. Să ştiţi că uşa Radioului a fost şi este permanent deschisă. Avem colaborări punctuale cu mulţi dintre dumnevoastră. Nu refuzăm proiecte sau demersuri importante la care venim pentru că noi credem în lucrurile importante şi valoroase. Singurul lucru care ne desparte este competiţia pe care nu putem… şi nu vrem să trăim fără ea, adică vrem să fim competitivi, vrem să stăm în acest joc şi să luptăm profesional în spiritul, sigur, al misiunii noastre publice în această piaţă şi, pe cât posibil, să învingem.

Şi folosesc prilejul acesta pentru a vă mulţumi pentru că şi în 2014, şi în 2015 au fost multe evenimente importante pe care noi le-am generat şi mulţi dintre dvs, dintre mediile pe care le reprezentaţi – de la televiziuni la ziare, reviste… „Caţavencii”, de exemplu -, au fost alături de noi şi au înţeles corect demersul nostru. Şi aici o să vă mai spun ceva: „Gaudeamus” este… Suntem singurul serviciu public – şi ştiu ce spun – din lume, nu doar din Europa, care putem organiza aşa ceva. A fost generat, este organizat, finanţat, susţinut de către serviciul public de radiodifuziune. A intrat în primele zece târguri din Europa – e o chestiune serioasă, care creşte de la an la an. Foarte multă vreme, „Gaudeamus” nu a fost asociat cu Radio România. Şi atunci, am spus: avem o problemă. Totuşi, este unul dintre cel mai importante proiecte ale noastre! Pentru că, se ştie, în jurnalele de ştiri se vorbea bine despre „Gaudeamus”, dar lipsea Radio România. Am ales să nu solicităm lucrul acesta în mod special. Şi vreau să vă spun că – sigur, în timp – reacţia mediilor private a fost una matură, extrem de profesionistă, şi a început să apară fără a fi stimulată această mică precizare, pentru noi foarte importantă: „Gaudeamus” înseamnă Radio România. Şi acesta este un lucru pentru care nu pot decât să vă mulţumesc.

Sunt chestiuni care depăşesc de multe ori Radioul. A fost anul trecut un turneu al Orchestrei Naţionale Radio în Malaezia, la Kuala Lumpur, la al 17-lea Summit mondial „Media pentru copii”. A fost pentru prima dată în Asia. Orchestra Naţională Radio a susţinut două concerte la Turnurile Petronas, la Kuala Lumpur. Unul dintre concerte a fost înregistrat şi difuzat de Televiziunea malaeziană într-o sâmbătă, de la ora 9:00 seara, în plin prime-time. O oră şi jumătate pe ecran a stat „Radio România”. Concertul a fost preluat de zeci de televiziuni şi de platforme video din multe ţări, generând o audienţă care e cu nouă zerouri. Acolo nu mai era vorba despre Radio; acolo era vorba despre România. Or, avem decenţa de a nu trage beneficii la nesfârşit din lucrurile astea. Or, proiectele astea importante mediile private le-au înţeles corect. Nu le facem să urcăm noi pe piedestal. Sunt lucruri bune, sunt lucruri valoroase, iar faptul că dvs aţi reacţionat este, repet, un lucru pentru care tot respectul nostru e pus pe masă. Vă rog!

Mădălina Cerban, Mediafax: Puteţi să fiţi puţin mai explicit în privinţa proiectelor? Spre exemplu, mă refer la dezvoltarea online; câteva indicii despre ce aveţi în intenţie să faceţi. Şi, de asemenea, ştiu că aţi primit anul acesta de la Consiliul Naţional al Audiovizualului câteva frecvenţe noi şi mă interesează ce o să faceţi în mod explicit cu ele. Domnul Bruşten pomenea despre lansarea unui post pentru minorităţi la Cluj. Puteţi să ne spuneţi mai multe detalii? Vă mulţumesc.

Ovidiu Miculescu: Sigur că da. Mulţumesc pentru întrebare.

Chestiunea cu online : în acest moment, în lume, în zona serviciului public, a serviciilor publice, şi nu numai, există doar două subiecte, respectiv digital şi online. Atât! Acestea sunt direcţiile majore pe care se merge. Există şi o explicaţie: după cum ştiţi, aceste companii globale, gen Facebook, Twitter, YooTube, Google, Netflix şi altele, atacă industria de media, nu numai cea publică, ci şi cea privată. Şi unde o atacă? La content, încep să genereze şi să livreze conţinut. Atacul este foarte puternic, este susţinut de sume uriaşe şi de tehnologii – pentru că tehnologia a luat-o destul de bine, în multe situaţii, înaintea conţinutului. Or, cartea pe care noi jucăm, putem juca, în special, este conţinutul. Din această perspectivă şi nu numai, eu cred că în viitorul apropiat radioul va deveni o componentă pe o platformă comună. Ascultarea la radioul pus pe frigider în bucătărie încet, încet va dispărea. Ideea de accesare a mediei pe ceea ce se cheamă second screen – şi aici vorbim de tabletă, laptop, mobil ş.a.m.d. – este într-un progres fără precedent şi de neoprit. Or, ascultătorii şi consumatori de media, având o ofertă absolut fabuloasă nu vor mai sta să-l caute pe unul sau pe altul. În momentul în care caută, dacă eşti acolo, bine, dacă mergi în calea lui şi generezi un conţinut interesant va consuma, dacă nu, nu – şi aici, indiferent de faptul că este serviciu public sau privat. Or, din păcate, în acest tip de instituţii tehnologia şi adaptarea la acest progres tehnologic a fost mai greoaie. Dar lucrurile sunt înspre îmbunătăţire şi suntem conştienţi că fără o prezenţă extrem de serioadă a noastră – sigur că avem site-uri, avem aplicaţii, suntem prezenţi pe zona de online, dar încă nu aşa cum ar trebui. Or, asta spuneam, suntem conştienţi că fără o dezvoltare puternică pe zona de online, de social media nu vom supravieţui. Conţinutul va trebui adaptat, bineînţeles. Până la urmă rămâne tot radio, dar va trebui completată imaginea cu metadate, cu informaţie scrisă, pentru că altfel doar audio deja este foarte puţin. Mai mult decât atât, nu ştiu dacă ştiţi că în prezent aproape jumătate din autoturismele care se produc în Europa nu mai au radio clasic sau radio. Ele sunt livrate cu un device pe care vin: internet, muzică, voce, GPS. Inclusiv sloganul EBU, Uniunea Europeană de Radio şi Televiziune, European Broadcasting Union, este „the future is hybrid”. Deci radioul clasic este într-un pericol mare. Or, nu putem să asistăm doar ca spectatori la posibila prăbuşire a unei industrii, a unei componente. Să ştiţi că radioul se ascultă, dar dacă nu vom fi acolo unde ascultătorii sau potenţialii ascultători sunt, nu cred că ei ne vor căuta în mod special. Plus că o problemă importantă este cea care ţine de întinerirea audienţei, în sensul de coborâre a pragului, a vârstei medii a ascultătorilor noştri.

Asta este o problemă mare la care lucrăm. Şi credeţi-mă că nu este simplu. Nu-i simplu deloc. Deci, vom construi o platformă de on-line pe care noi ne-o dorim puternică, complexă, uşor de accesat, prietenoasă şi extrem de utilă consumatorului de media pe orice cale ar veni el, dar în special în zona de on-line sau media ş.a.m.d. La a doua întrebare. În ultimii 20 de ani sau 15 ani, Societatea Română de Radiodifuziune a pierdut, din păcate, foarte multe frecvenţe. După ştiinţa mea sunt undeva spre 60 de frecvenţe, nu ştiu dacă sunt 57. Există o obligaţie a noastră de a acoperi teritoriul şi populaţia. O facem şi într-un procent mare. Dar sunt anumite zone în care ori nu suntem prezenţi sau suntem prezenţi cu un semnal mai slab. Aceste frecvenţe pe care le-am obţinut vin tocmai să completeze această arie de acoperire pentru /posturile noastre/ – România Actualităţi, Culturalul, care iarăşi este un canal naţional, sunt regionalele, e Antena Satelor, este Radio România Muzical, un post extrem de interesant. Dar, întreb, de ce plătitorul de taxă de la Baia Mare sau de la Suceava sau de la, ştiu eu, Galaţi care plăteşte pentru serviciul public de Radiodifuziune, deci pentru SRR, nu primeşte oferta completă a SRR, din care face parte Culturalul, Muzicalul, Satele, Antena Satelor, Regionalele ? Acesta este demersul. Sunt chestiuni care trebuie upgradate şi zone care trebuie acoperite. Există o problemă cu acoperirea în jurul frontierelor sau pe lângă frontiere care, iarăşi, la care lucrăm intens, dar progresăm şi aici, mai încet decât ne-am dori. Dar toate aceste lucruri, din nou, înseamnă investiţii, pe care dacă nu generăm banii pentru ele, dacă nu administrăm corect şi nu drămuim lucrurile bine nu avem de unde să le facem.

Mădălina Cerban: Înţeleg, din răspunsul dumneavoastră, că o să folosiţi aceste frecvenţe pentru creşterea zonelor unde se aud Radio România Cultural, Radio România Muzical, Antena Satelor sau…

Ovidiu Miculescu: Aceste frecvenţe au fost atribuite cu destinaţie clară. Deci, dacă bine îmi aduc aminte au fost vreo două sau trei pentru Antena Satelor…

Florin Bruşten: Trei frecvenţe pentru Antena Satelor, o frecvenţă pentru Radio România Actualităţi. Din păcate, doar una pentru postul etalon al Radioului – „Nava Mamă” cum îi spunem noi, cel mai important post şi cel care ne aduce grosul de audienţă -, în municipiul Piteşti şi câteva frecvenţe pentru studiourile regionale pentru acoperirea petelor albe de audienţă sau pentru rezolvarea unor probleme legate de difuzarea unor programe pentru cetăţenii români aparţinând altor etnii.

Ovidiu Miculescu: Aici, dacă îmi permiteţi, mai era o parte a întrebării dumneavoastră cu minorităţile. După cum ştim, la Târgu Mureş, în zona Târgu Mureş există o foarte puternică minoritate maghiară şi nu numai. La fel se întâmplă şi la Cluj. Ştiţi cum funcţiona programul Radio România acolo? Două ore era în limba română, urmau două ore în limba maghiară, după aia iarăşi se întâmpla ceva româneşte, mai apărea ceva în limba germană.

Deci era un amestec imposibil de consumat şi atunci am spus : oameni buni, dacă componenţa demografică este de felul acesta, separăm lucrurile. Adică limba română rămane limba română, iar pentru maghiară, germană sau alte minorităţi dedicăm o frecvenţă pe care trebuia să o obţinem. Am rezolvat această chestiune. Audienţa ştiţi cu cât a crescut? Cu aproape 80% la Mureş, la Târgu Mureş. Da, deci lumea a venit. Acelaşi lucru încercăm să-l obţinem, să-l facem şi la Cluj pentru că, repet, politica noastră editorială în ceea ce priveşte minorităţile este extrem de deschisă şi eficientă. Adică nu o facem, nu o bifăm, chiar se întâmplă lucrurile şi se întâmplă bine.

Mădălina Cerban: Dacă îmi mai permiteţi, o ultimă întrebare. Aţi pomenit despre digitalizarea Radio şi ştiu că în unele cercuri, mă rog, din industria radio se vorbeşte despre un proiect, nu ştiu dacă pilot, dar un proiect important al Radio România de oferire a aşa-numitului digital radio prin diverse sisteme. Ştiu că se poate face acest lucru. Ştiu că şi SBS, mă rog, fostul SBS, Kiss FM, Magic FM şi alte posturi încearcă să dezvolte această componentă fără prea mare succes pentru că acele device-uri despre care vorbiţi dumneavoastră că există în Europa nu prea există în România importate, practic, în afară de maşini care vin cu această componentă.

Ovidiu Miculescu: Vorbiţi despre receptoare.

Mădălina Cerban: Da, receptoare si mă interesează cum veţi face acestea, cum veţi implementa efectiv acest proiect şi ce veţi face pentru ca el să se şi audă în România?

Ovidiu Miculescu: Este o chestiune în doi paşi. Deci, în primul rând, vorbim despre emisia digitală. Nu ştiu dacă ştiţi ce înseamnă digital versus analogic. În momentul acesta pe o frecvenţă se duce un canal de radio. În digital, pe o frecvenţă se pot duce, depinde de gradul de compresie, până la 18 canale de radio. Deci, vă daţi seama, chestiunile legate de eficienţă, calitate, în primul rând, pentru că digitalul este digital. Există două componente. În primul rând, emisia. Digitalul înseamnă un plan naţional de alocare şi de răspândire a frecvenţelor. România este parte a Convenţiei de la Geneva referitoare la aceste alocări de frecvenţe. Digitalul înseamnă frecvenţe şi emiţători de puteri mici, dar mulţi. Asta reprezintă investiţia care să asigure generarea, transmiterea de semnal şi acoperirea – sigur prima dată în zonele urbane, la aglomerările urbane mari şi aşa mai departe. Apare problema receptoarelor. Bun, bun, emitem dar cine ne aude? Aici, alte ţări care au parcurs acest drum au experienţe diferite. În unele zone statul a participat la subvenţionarea integrală sau parţială a acestor receptoare, alături de mediile respective. Au fost campanii şi sunt în continuare campanii foarte puternice de îndemnare a populaţiei de a trece la digital. În momentul acesta pot să vă spun că, în Marea Britanie, duc digitalizarea foarte departe. Vor – şi aici vorbim de sistemul la ei de DAB+, dacă bine îmi amintesc… Ei acum sunt în proces de acoperire a zonei rurale, deci între oraşe, pentru că nu este simplu. Este greu, dar repet, eficienţa, calitatea, trendul industriei merge în această direcţie. Radio România are foarte mulţi emiţători în AM încă, în unde medii. Ştiţi ce consumuri mari de electricitate au aceşti emiţători? Cei din FM au puteri mult mai mici, consumuri mult mai mici, calitate mult mai bună, acoperiri mai bune.

Sigur că, dacă vom reuşi să pornim acest lucru, colaborarea cu radiourile private va fi evidentă, pentru că numai un nebun va lăsa frecvenţe libere pentru că are orgolii de tip, ştiu eu, etatist, să spun aşa. Dar e greu pentru primul care porneşte, pentru că demersul este complicat, şi aici statul cred că ar trebui să înţeleagă că această evoluţie tehnologică e foarte prezentă în viaţa românilor şi că nu putem sta pe loc nici din acest punct de vedere.

George Chiriţă: Dacă îmi permiteţi.

Ovidiu Miculescu: Vă rog.

George Chiriţă: N-aş avea o întrebare, ci doar aş avea o completare de viziune şi aleg termenul viziune pentru că el este în tandem cu ceea ce reprezintă misiunea postului public. Postul public vine cu un „pre rechizit”, cu un apriori, care este misiunea dată de ceea ce societatea consideră că este interesul public în zona media şi în special în zona radio şi mă bucur să văd că în strategia postului public există în tandem foarte bine coordonat ideea de viziune. Şi aici discuţia pe care mai devreme o conturasem, orice viziune se construieşte în comunicare. Nu poţi să ai, să construieşti viziune dacă nu eşti în permanent feedback cu cel care căruia i te adresezi. Iar mediul la care se adresează radioul public şi cifra asta, cinci milioane de ascultători e impresionantă, şi aş spune poate că notorietatea Radioului public depăşeşte audienţa.

Ovidiu Miculescu: Şi credibilitatea. De aceea insist foarte mult, domnule Chiriţă, asta este o instituţie credibilă.

George Chiriţă: E o performanţă să ai o credibilitate care, sigur, se traduce în notorietate, poate mai mare decât audienţa care şi ea este impresionantă. Cum spun, la această audienţă impresionantă contribuie ceea ce se produce în comun şi în emisia de program radio a posturilor private. Publicul căruia i se adresează Radioul este construit în comun de toate radiourile. Elementul de viziune este, de aceea, necesar şi e un bun comun. Radioul public, cum spun, îl are în programul său strategic. Dar aş adăuga un element care e un „asset”, o valoare pe care poate puţini o remarcă în această construcţie a viziunii. Atât radioul linear, să zic, cât şi televiziunea lineară de tip clasic sunt singurele conţinuturi reglementate în momentul ăsta. Asta este o valoare. Trebuie să înţelegem că viziunea pe care o construieşti liber cu elemente de piaţă trebuie să includă şi această dimensiune pe care radioul o satisface la modul excelent. Competiţia cu modul on-line se va face cu această valoare pe care posturile de tip linear o păstrează şi o susţin în continuare şi probabil că societatea va avea o susţinere puternică pentru acest tip de valoare, adică un tip de conţinut reglementat. Dincolo de competiţie, mediul on-line este evident viitorul. Am avut acum o lună chiar o conferinţă pe tema asta la care au participat experţi de la Uniunea Europeană şi am demontat acolo această perspectivă, unde sigur faptul că în România, de exemplu, avem – şi ăsta e un atu iarăşi important pentru radioul public în zona on-line – o viteză de net care este a şasea din lume şi prima din Europa, ne pune în situaţia să discutăm de pe o poziţie superioară în raport cu ceilalţi competitori în zona asta, pentru că vom intra în competiţie cu întreaga planetă când intrăm în zona on-line. Toate astea sunt lucruri care converg către necesitatea de a înţelege că totul se face în cooperare, în comunicare şi cu viziunea pe care viitorul ne-o impune. Este obligatoriu. Radioul are o asemenea viziune, categoric.

Ovidiu Miculescu: Ştiţi ce se întâmplă. Am să vă dau un exemplu extrem, dacă îmi permiteţi. În momentul în care Youtube a început să atace televiziunea la nivel global, a ajuns ca anul trecut să vândă publicitate mai multă decât toate televiziunile la un loc. Netflix-ul a început să producă singur filme, şi cu actori mari, cu bugete impresionante. Livrează conţinut. Au apărut, ştiţi foarte bine, aceste televizoare smart. Ştiţi că în momentul acesta peste 50% din cele care se cumpără şi care sunt utilizate nu sunt folosite pentru a se uita la televizor, pe un program de televiziune clasică, ci pe conţinut generat de aceste companii globale? Deci, se fracturează tandemul televiziune-televizor. Or, radioul este mult mai uşor de atacat. Şi asta este o problemă care frământă media de la un cap la altul al lumii sau înconjurând-o; pentru că trebuie apărată industria. În ţările nordice, de exemplu, de doi ani de zile există un plan comun de acţiune al publicilor cu privaţii, pentru că au ajuns la concluzia că înainte de competiţia între jucători trebuie apărat terenul, trebuie apărată industria. Or, lucrul acesta este extrem-extrem de important. Din acest motiv această adaptare la prezent, modernizarea, înţelegerea momentului în care trăim. Atâta timp cât Radio România era singur în piaţă, lucrurile erau simple. În momentul în care competiţia a apărut, posturile private, au început problemele; şi a trebuit ieşit la luptă. Or, reglementările, ANCOM-ul (Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii – n.r.), nu ştiu exact dacă are strategia clară pentru radio, pentru digital, dar împingem lucrurile. Şi le împingem în spiritul industriei. Pe mulţi îi deranjează chestia asta – adică „v-aţi găsit voi să…”, adică „ia uite-i şi pe-ăştia!” Dar cred că altă şansă nu există şi că asta trebuie să facem. Asta trebuie să facem şi să nu abdicăm de la nişte reguli ale industriei, în spiritul misiunii publice, al respectării legii, al transparenţei ş.a.m.d., şi cu oameni care ştiu şi care vor. Media, profesiile de media, după părerea mea, presupun un element care poate în altele nu se regăseşte sau se regăseşte mai puţin: pasiunea. Nu îmi plac funcţionarii de media, mie personal; poate greşesc, dar… Am trăit jumătate din viaţă sau mai mult în media – că a fost televiziune, că au fost radiouri private. Înţeleg această industrie; e o fascinaţie a mediei pe care m-aş bucura să o văd în jur, adică tremurul acela de a fi primul, de a spune, de a găsi, de a… Când eşti funcţionar… 8:30-16:30, vine leafa, trece ziua… Aici e o luptă, mare. Şi mă bucur că avem şansa unui partener de dialog social normal, în care oamenii, înainte de a fi sindicalişti, sunt salariaţi, înţeleg profesiile respective, le practică şi dialogul este nu simplu, dar la construcţie, şi construcţia e mare. Una e să gestionezi o companie cu 20, 50, 300, 700 de angajaţi, iar în momentul în care ai peste 2.000, plus colaboratori, plus…, plus, plus, plus, plus, lucrurile se complică. Şi în condiţiile astea trebuie să fii elastic, trebuie să fii adaptat, trebuie să fii inventiv, trebuie să ai viziune, trebuie să fii în regulă cu documente, nu? Este o instituţie cu procese, cu tot felul de lucruri care nu se văd, vorbesc profesionale. Suntem cei mai mari plătitori de drepturi de autor din România, pe muzică. Repet, argumentul sau rugămintea pe care o am: ascultaţi posturile Radio România! Pentru că de fapt despre asta este vorba. Conteză mai puţin ce se întâmplă în spate. Dacă ceea ce se aude este bine şi este consumat şi audienţa răspunde şi ea creşte înseamnă că facem bine ceea ce facem. Nu putem să ne raportăm la altceva, sigur, respectând legea, misiunea publică şi aşa mai departe. Acolo este adevărul, este important ce se vede pe ecran. Ce ai în spate, ce ai în regie, ce ai pe holuri nu contează. Contează ce se vede si ce se aude. Şi să ştiţi că urechea nu are pleoapă. Urechea este mult mai pregătită să simtă distonanţe sau dezacorduri. Plus că sunt nişte lucruri pe care trebuie să le protejăm şi încercăm să o facem bine. Limbă, istorie, cultură, valori, tradiţii, nu? Difuzăm toate tipurile de muzică, sigur în spiritul fiecarui radio, pentru că din amestecurile astea fără noimă nu rezultă nimic din ele, dar facem lucruri, ne zbatem să construim lucruri. Iar faptul că audienţa răspunde şi că lucrurile serioase încep să se vadă este important. Or, de asta, atacuri la credibilitate, neadevăruri, tot felul de interese, nu vor avea succes absolut deloc pentru că instituţia asta…Eu mă gândeam de multe ori ce s-a întâmplat în război, nu, când radioul a fost bombardat. Ce s-a întâmplat la Radio Chişinău când trupele ruseşti s-au retras şi au dat foc primului studio regional al Radio România, Radio Basarabia. Credeţi că fost simplu atunci pentru cei care aveau, conduceau lucrul acesta? Când nemţii îl ameninţau pe directorul general de la vremea aceea că dacă va da comunicatul pentru ţară radioul va fi al regelui şi radioul va fi bombardat. Omul a difuzat şi ei au bombardat radioul. Punct! A fost simplu? Nu cred că a fost simplu. Când au intrat legionarii în radio? Nu, nu a fost deloc simplu. Or, nu lăsăm ca voci, ştiu eu, interesate sau.. să atenteze în vreun fel la ceea ce înseamnă această instituţie, cred eu importantă şi cu decenţă o spun, parte din istoria ţării ăsteia. Pentru că aşa este. Oamenii trec, instituţia asta rămâne şi asta înseamnă ceva pentru populaţia asta.

Cristian Teodorescu: Am o sugestie, dacă-mi permiteţi, Cristian Teodorescu sunt. Acum câţiva ani pe vremea când mai funcţiona BBC în limba română, ştiţi că era retransmis de posturi locale de radio care, neavând prea mare putere de a produce conţinut, de a plăti muzici şi aşa mai departe, recurgeau la soluţia asta şi o făceau în termeni de gratuitate. Adică erau chiar încântaţi că BBC le oferă conţinut, le oferă emisiuni în limba română şi lucrurile astea se făceau în asocieri din astea de tip joint venture de pe urma cărora aveau de câştigat ascultătorii din România din toate cotloanele ţării ăsteia. Mă întreb dacă, apropo de misiunea strategică a radioului public, misiune strategică la ora asta din ce în ce mai strategică, nu mai intru în detalii, nu s-ar putea face ceva asemănător. Dumneavoastră aveţi conţinut, dumneavoastră aveţi muzică pentru care plătiţi drepturi de autor, spre deosebire de posturi locale de radio care au frecvenţe, dar care în afară de câteva minute de ştiri locale, după care dau muzică pe care nu sunt în stare să o plătească şi ajung la tot soiul de ciorovăieli din astea financiare cu cei care îi dau în judecată, dă-ne banii ş.a.m.d., dacă dumneavoastră le-aţi oferit conţinut, repet, în regim din ăsta de timp joint venture. Eu cred că Radio România s-ar putea asculta şi cu, în afară de România Actualităţi, s-ar putea asculta şi cu Cultural şi cu România Muzical, tocmai din cauza faptului că oamenii ăştia, de fapt, au o lipsă teribilă, pe care nu au cum să o acopere decât foarte adesea fraudulos, după cum bine ştim. Iar în ceea ce priveşte povestea asta, cu misiunea strategică a radioului, păi, domnule, dacă este strategică, atunci strategic este să capete frecvenţe. Asta este o chestiune pe care Parlamentul României ar trebuie să o discute în regim de prioritate la ora asta, din cauză că ştim ce se întâmplă în jurul nostru, şi nu numai în jurul nostru, încât o problemă, un pas, mai bine zis, pentru acoperirea în întregime a suprafeţii ascultabile, ca să zic aşa, în România ar putea fi acest tip de colaborare cu radiourile locale, dar, în primul rând presând, dar presând şi prin dezbateri publice, fără doar şi poate, parlamentul în aşa fel încât să nu ne mai trezim că cine ridică mâna pe la colţul uşilor sau mai ştiu eu cum, se alege cu o frecvenţă cu care apoi nu ştie ce să facă, fiindcă sunt tot soiul de cârnăţari din ăştia care au ajuns oameni de radio şi care, ce să zic eu, după un timp se trezesc că trebuie să tragă heblu, pentru că nu au ce să facă.

Ovidiu Miculescu: Da.

Cristian Teodorescu: Frecvenţele astea există, dar sunt ocupate artificial. Din acest punct de vedere, repet, s-ar putea face ceea ce vă spuneam, relaţia asta de tip BBC…

Ovidiu Miculescu: Vă răspund.

Cristian Teodorescu: Totodată, însă, trebuie presat asupra legiuitorului, în aşa fel încât, dacă, repet, are rol strategic, şi eu sunt convins că are rol strategic radioul public, atunci să-l aibă şi la frecvenţe.

Ovidiu Miculescu: Mulţumesc frumos. Să ştiţi că aşa este. Noi avem astfel de colaborări cu studiourile locale de radio. Legislaţia în materie reglementează acest tip de colaborare, este vorba, dacă bine îmi aduc aminte, de maximum şase ore din cele 24, atâta au ei dreptul la retransmisie. Aşa cum spune domnul Furdui, există reguli stricte pe care este important ca ei să le respecte, pentru că dacă nu ei pierd licenţa. Tentaţia este următoarea, când primeşti şi când primeşti ceva bun şi cu titlu de gratuitate, eşti tentat să consumi mai mult. Lucrurile astea se întâmplă. Pe de altă parte, avem şi noi pretenţiile noastre şi cred că este justificat ca să nu se intervină, nu ştiu, în programul, în produsul furnizat, pentru că el îşi pierde coerenţa şi nu mai transmite ceea ce trebuie transmis, aceste lucruri există şi noi căutăm astfel de soluţii. Vă mărturisesc că există şi o oarecare reticenţă. Pe de-o parte, şi o foarte mare apetenţă, de exemplu, a posturilor relegioase, la care…

Cristian Teodorescu: Să ştiţi că Trinitas se aude cel mai bine din ţară la ora asta.

Ovidiu Miculescu: Ştiţi cum.., Cel de Sus.

Cristian Teodorescu: Are antenă mai sus.

Ovidiu Miculescu: O, da, are antenă mai sus. Ştiţi că la Constanţa, am înţeles, a venit o reclamaţie la judecătorie în care era reclamat Dumnezeu, Şi ştiţi că justiţia trebuie să răspundă tuturor solicitărilor. Oamenii n-au ştiut ce să facă şi au găsit, totuşi, o soluţie. Cred că a fost un băiat deştept acolo care a spus: da, domnule, Îl chemăm, dar daţi-ne adresa unde să-L cităm. Cred că şi cu Trinitasul… Deci facem lucrul acesta, dar mai e un lucru. În momentul când Radio România se asociază cu cineva trebuie să fim atenţi să nu ne asociem cu, cum aţi spus, personaje locale de multe ori cu reputaţii foarte complicate, ca să nu spun îndoielnice, care ulterior ajung să folosească acest vehicul şi să spună: eu, cu Radio România, suntem aşa, sunt reprezentant… Adică de aici ies alte lucruri care pot să arunce pete pe noi. Dar lucrul acesta îl facem. Vizavi de frecvenţe, să ştiţi că există cadru legislativ. Problema este la ANCOM să scoată frecvenţe şi la CNA să le acorde. Cadrul legal există. Dar uite că nu se întâmplă şi noi presăm. Anul trecut am obţinut două, anul acesta zece şi, mă rog, le introducem în operare. Dar este extrem, extrem de important, pentru că ştiţi cum e, Doamne fereşte, se poate întâmpla ceva. Televiziunea cade prima. Radioul se ascultă fără priză. Adică merge. E importantă chestiunea aceasta. Dar ne preocupăm. Sunt foarte multe lucruri la care suntem atenţi. Dar ele trebuie canalizate, adică ales dintre cele… Că întotdeauna, ştii, ai de făcut o mie de lucruri, ok, bun, hai să vedem o sută; şi o sută sunt multe. Hai să vedem alea zece cele mai importante dintre cele o mie. Pentru că dacă pornim cu lucrurile mărunte… Dar de asta vorbeam înainte despre această modernizare şi adaptare organizaţională şi în acelaşi timp evaluarea /…/ oameni buni, pregătiţi care să poată să gestioneze lucruri, să le ştie, pentru că de multe ori aceste instituţii au şi altfel de persoane cu care nu poţi să mergi la competiţie. Vă rog. Ok, dacă nu mai sunt întrebări, eu vă mulţumesc frumos şi oricând sunteţi bineveniţi, pentru că suntem pregătiţi să răspundem la orice întrebare. Ştim să facem lucrurile şi credem noi că le facem bine şi, în acelaşi timp, vom apăra această instituţie atât cât vom putea. Pentru că această instituţie merită, ne place profesia şi o facem onest. Mulţumesc frumos. Sărbători fericite! Şi ascultaţi Radio România! Mulţumesc.