”Productivitatea e cea care guvernează salariul mediu pe economie”

Rubrica" Apel matinal" - Realizator: Daniela Petrican

Guvernul a decis introducerea în România, din toamnă, a salariului minim european. Acesta se va raporta la jumătate din salariul mediu şi va fi influenţat de inflaţie, respectiv de productivitatea muncii. Iniţiativa îşi propune să păstreze puterea de cumpărare a românilor, spune premierul Marcel Ciolacu, cel care a anunţat că acesta va fi în concordanţă cu directiva europeană în vigoare şi a fost o decizie luată după consultările cu partenerii sociali. Discutăm pe marginea acestui subiect în continuare cu invitatul 'Apelului matinal', profesor universitar doctor Mircea Coşea de la Academia de Studii Economice Bucureşti. Bună dimineaţa.

Sărut mâna, doamnă. Bună dimineaţa.

Domnule profesor, ce înseamnă şi ce aduce, practic, această decizie pentru salariaţii din România?

Doamnă, e o decizie foarte complicată. În literatura economică, cea clasică, pe care o citim toţi în manuale, problema salariului minim este catalogată ca fiind una dintre cele mai sensibile şi mai importante ale politicii economice, pentru că are extensii pe toate domeniile: social, politic pe termen scurt, pe termen lung. Deci este o decizie care trebuie să fie luată cu mare grijă, cu mare echilibru din punct de vedere al raportului dintre prezent şi viitor şi, din acest punct de vedere, eu am câteva rezerve în legătură cu modul în care a fost tratată problema de către actuala guvernare. Lucrurile pe care le spun încă din luna aprilie, am tot scris şi am tot vorbit despre acest lucru. Vedeţi, această directivă care trebuie să fie aplicată şi în România ar trebui să ţină seama de nivelul de dezvoltare al fiecărei ţări membre în UE. Diferenţele sunt mari, iar aşa cum tratează guvernul salariul minim pe economie nici nu este foarte corect, pentru că îl pune în legătură cu productivitatea. Nu are nicio legătură cu productivitatea. Salariul minim pe economie este o sumă de bani, aşa e definiţia, este o sumă de bani care trebuie acordată celui mai puţin calificat angajat într-o economie pentru ca el să aibă un trai decent, din punct de vedere al consumului. Deci el trebuie să fie raportat în România la coşul de consum, la cât îi trebuie unui om ca să poată trăi într-o manieră decentă. Or, acest calcul arată că ar trebui să fie între 5.000 şi 7.000 lei pe lună la o familie cu două persoane. Deci creşterea pe care o are acum salariul minim este, din start, o creştere minimă, dar ca să nu criticăm fără rost, e bine că se face acest lucru, pentru că oamenii câştigă ceva; nu câştigă foarte mult. Pentru că această directivă a fost aplicată în România şi cu unele greşeli. Deci de acum s-a dovedit, guvernul nu luase în calcul aşa ceva, că dacă această creştere ajunge la plafonul de 4.000, salariatul pierde bonurile de masă. Deci el nu câştigă, ci pierde. Iar creşterea pe care o are este până la urmă suportată de angajator. Deci, angajatorul, mediul privat, mediul de afaceri, pentru că el plăteşte aşa ceva, este încălcat cu încă o sumă. Or, această sumă, angajatorul o va transfera în costurile de producţie, că nu vine cu bani de acasă. Asta înseamnă că mărfurile, produsele pe care le va crea şi pe care le desface vor fi mai scumpe. Concluzia care este? Trebuie să ne aşteptăm că o creştere a salariului minim în România, aşa cum este ea făcută acum, va duce la o creştere a inflaţiei, preţurile vor creşte. Şi atunci ne întrebăm: care este echilibrul între avantaj şi dezavantaj? Este câteodată, dacă luăm lucrurile stricto sensu, cât se poate de clar că o sumă de bani venită în plus fiecărui om este binevenită pe termen imediat, pe termen mediu şi lung, puterea de cumpărare va scade, pentru că inflaţia creşte, iar ceea ce angajatorul trebuie să suporte, prin această cheltuială în plus, duce la pierderea competitivităţii, deci economia României devine mai puţin competitivă, pentru că are costuri mai mari. Asta ce presupune....

Tocmai asta voiam să vă întreb...

Da...

Vă rog, spuneţi.

Ce presupune asta? Nu presupune că ar trebui să nu mărim salariul minim, dar ar trebui să luăm măsuri care să atenueze dezavantajul acestei creşteri. Or, una dintre măsurile care ar fi trebuit să fie făcută imediat, odată cu creşterea salariului minim, este o anumită facilitate a mediului de afaceri, prin reducerea anumitor elemente de fiscalitate. El trebuie să fie degrevat de anumite impozite şi taxe pentru a putea suporta această creştere de cheltuială. Or, lucrul ăsta nu s-a făcut. Deci ne vom aştepta în viitor, cu aplicarea acestei creşteri, şi la o creştere a numărului de firme care nu vor mai putea funcţiona.

Da. Cum se vor descurca micile afaceri în această situaţie?

Foarte greu, foarte greu, pentru că deja cifrele oficiale - nu sunt inventate - arată că, de la începutul anului, între 16 şi 18.000 de întreprinderi mici şi mijlocii au devenit falimentare, pentru că nu-şi pot plăti cheltuielile cu energia, cu tot ceea ce înseamnă costuri curente. Când se va mai adăuga şi această cheltuială în plus pentru creşterea salariuluI minim, sigur că situaţia se va agrava. Deci, încă o dată spun, nu trebuie să criticăm într-o manieră, să zicem, de distrugere a acestei creşteri, dar trebuie să fie acompaniată şi de alte măsuri, de măsuri care să poată să contracareze efectul de bumerang al acestei creşteri pe termen mediu şi lung. Şi, repet, prima măsură, cea mai importantă, ar fi cea legată de o anumită flexibilizare a fiscalităţii la mediul de afaceri. pentru a putea respira, ca să zic aşa, mai în voie şi a putea suporta această creştere suplimentară de cheltuială.

Dar credeţi că bugetul naţional poate fi influenţat? Există fondurile necesare?

Doamnă, fondurile sunt venite de la mediul privat, deci nu are legătură cu bugetul. Bugetul va câştiga. Singurul câştigător absolut sigur al acestei creşteri, repet, este statul prin buget, pentru că impozitarea, care este normală, este legală a acestei creşteri de salariu minim se duce la buget. Deci, bugetul este cel care câştigă în defavoarea mediului privat, care pierde. Deci este o măsură care trebuia să fie contrabalansată cu anumite elemente de sprijinire a mediului privat, lucru pe care deocamdată nu îl văd.

Dar ce înseamnă, până la urmă, această corelare cu inflaţia, dar şi cu productivitatea muncii?

Doamnă, salariul minim pe economie nu are legătură cu productivitatea. Toată teoria economică în manualele care sunt publicate de prin anii 1930, când în Franţa a apărut această idee a salariului minim, arată că salariul minim este o decizie politică, nu-i legată de productivitate şi care se bazează pe faptul că cel mai puţin calificat angajat din economie trebuie să aibă un trai decent, deci lui trebuie să i se dea prin salariul minim o sumă de bani cu care să traiască decent, să nu fie la marginea societăţii.
Salariul mediu da, el ţine de productivitate. Productivitatea e cea care guvernează salariul mediu pe economie şi care creşte sau scade odată cu creşterea sau scăderea nivelului de productivitate. Dar salariul minim, nu. Deci salariul minim este până la urmă o mărime care este stabilită printr-o negociere între stat, patronat şi sindicate, în aşa fel încât, repet, cei cu calificare minimă să poată să trăiască decent. Asta sigur că presupune şi alte lucruri, presupune până la urmă o dezvoltare pe ansamblu a economiei, pentru că nu poţi să măreşti aceste sume dacă nu ai o dezvoltare. Aşa, într-o manieră foarte, foarte îndepărtată sigur că, până la urmă, productivitatea este cea care guvernează întreaga dezvoltare a societăţii şi ajungi la salariul minim. Dar în mod direct, ca o relaţie directă între salariul minim şi productivitate, lucrurile nu au niciun fel de legătură şi atunci salariul minim pe economie ar trebui să fie stabilit printr-o negociere politică, repet, între guvern, patronate şi sindicate, în aşa fel încât cel care e cel mai puţin calificat să poată să trăiască decent şi să evite o economie gri sau o economie neagră, pentru că introducerea salariului minim, care duce, la anumite firme mici şi mijlocii, la incapacitatea de susţinere a acestei măsuri, nu au de unde să plătească acest lucru, vor duce la evaziune. Iar se vor plăti, pe sub masă, în plicuri fel de fel de salarii tocmai pentru a evita fiscalizarea acestei sume pe care cea mai mare parte a mediului privat nu o poate suporta în acest moment. Şi atunci revin la problema esenţială: sigur că trebuie aplicate directivele europene aşa cum ne cere această participare pe care noi o avem cu toată economia la economia europeană. Dar trebuia să fie în aşa fel aplicată încât să nu aducă prejudicii pe scară naţională, pentru că mai există încă un prejudiciu, şi anume forţa de muncă din România devenind mai scumpă, investiţiile străine vor ocoli România, se vor duce acolo unde este mai ieftină. Sigur că nu peste tot, nu imediat, dar în mod teoretic, cei care au introdus această măsură trebuiau să se gândească la toate, la toate consecinţele înainte de a o prezenta ca o victorie - ea, de fapt, nu e o victorie - care, până la urmă, trebuie să o încadrăm, sigur nu avem ce face, trebuie să o încadrăm în această campanie electorală în care suntem incluşi în acest an.

Şi în ce condiţii şi mai ales în cât timp românii ar putea ajunge la salarii comparabile cu cele din statele vest-europene, membre ale Uniunii?

Doamnă, asta depinde de măsura în care România va putea să elimine diferenţa de dezvoltare între economia românească şi media europeană. Din acest punct de vedere, România a făcut progrese extraordinare. Aici trebuie să fim foarte clari şi să aplaudăm eforturile pe care România le-a făcut, de la mic la mare, de la privat, de la guvern, de la toată lumea, astfel încât România a redus foarte mult de la aderare diferenţa dintre media europeană a dezvoltării şi media românească a dezvoltării. De la 38-40% am ajuns la peste 80%. Deci mai avem, mai avem încă de muncit ca să ajungem la nivelul altor ţări şi să ne putem compara şi din punct de vedere al veniturilor şi al puterii de cumpărare, dar deocamdată lucrurile sunt aşa cum sunt, adică am eliminat mult din diferenţă, dar ea totuşi mai există, ceea ce face ca măsurile europene să fie.... ar trebui să fie tratate în România în funcţie de starea actuală a economiei româneşti, aşa cum este ea.

Vă mulţumesc pentru toate aceste precizări! Invitatul "Apelului matinal" a fost prof. univ. dr. Mircea Coşea de la Academia de Studii Economice Bucureşti. /editor Florin Lepadatu/