"Probleme la zi" - Vizita Papei Francisc în România

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (31 mai, ora 13:36) - Emisiunea: "Probeme la zi" - Realizator: Remus Rădulescu - Papa Franscisc a fost în direct la Radio România Actualități, cu primul său discurs în vizita pe care o efectuează în România, o vizită care a început astăzi, și primul discurs s-a auzit de la Palatul Cotroceni, unde a avut întâlniri cu președintele Klaus Iohannis, cu premierul Viorica Dăncilă, cu membri ai Corpului Diplomatic și cu membri din societatea civilă. După discurs, Papa îl salută pentru prima dată pe Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, care a asistat la această ceremonie de la Palatul Cotroceni. Vă amintesc că va mai avea loc o întâlnire între Patriarhul Daniel și Papa Francisc, la Patriarhie în după-amiaza aceasta. Noi ne întoarcem în studio și vă invit să ascultați o ediție specială a emisiunii "Probleme la zi". Invitat în această zi istorică, la Radio România Actualități, este Radu Preda, președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și, de curând, preot ortodox. Bine ați venit, la Radio România Actualități, părinte!
Radu Preda: Bine v-am regăsit!
Realizator: Suntem într-un context, putem să-i zicem istoric desigur.
Radu Preda: Sigur, fără temere putem spune, da.
Realizator: E istoric nu numai pentru catolicii care își primesc păstorul cel mai înalt dintre arhiereii din Biserica Catolică, Episcopul Romei, dar este și pentru noi ceilalți, care suntem ortodocși, protestanți, pentru că Papa este un purtător de mesaj creștin, un mesaj pe care îl împărtășim și noi, indiferent de confesiune, nu-i aşa?
Radu Preda: Da, sigur, cu mici diferențe sigur. E limpede însă că în ceea ce privește mesajul social și etic, suprafața de contact și chiar de identificare a valorilor între ortodocși și catolici este foarte mare. Adică, am mai spus-o și cu alte ocazie, nu negociem de pildă, nici noi, nici catolicii, nu negociem sensul familiei naturale, nu negociem dreptul la viață, nu negociem avortul, în general nu negociem darul suprem al vieții pe care Dumnezeu ni-l dă, ni-l oferă cu gratuitate. Așadar, din punctul acesta de vedere, într-adevăr, dincolo de crispări, știu eu, de istoria lungă într-adevăr, de conflicte, de neînțelegeri, iată Papa reprezintă nu doar un vector de imagine, este și într-o persoană, este sinteza unei istorii care, sigur, are și pagini mai puțin plăcute în raport cel puțin cu noi, cu ortodocșii, iată, nu putem uita anumite lucruri. Dar, una peste alta, în contextul intenațional mondial de care s-a făcut vorbire, și în discursul președintelui Iohannis și în cel al Papei, este limpede că avem nevoie de o solidaritate intracreștină mai mare decât am dovedit până acum.
Realizator: Ce v-a atras atenția în special la discursul Papei, pe care l-am auzit de curând?
Radu Preda: În primul rând și în primul rând faptul că a subliniat prețul uman pe care noi îl plătim pentru ca România să ajungă în secoul XXI. Iată, sunt milioane de concetățeni de-ai noștri, frați și surori, cum s-a exprimat el foarte bine, care au părăsit țara lor, în care nu și-au putut, din păcate, vedea visul cu ochii și care aduc o plusvaloare în alte țări, în primul rând în Italia. Să nu uităm comunitatea noastră din Italia, dacă nu mă înșel, este chiar cea mai numeroasă, urmată apoi de Spania, și abia pe locul III, dacă nu mă înșel și nu spun cifre greșite, vine Germania sau alte țări nordice sau din alte locuri, sau America, sau Australia. Așadar, accentul acesta pus pe diaspora este un accent foarte important, din două perspective, o dată, pentru că noi, ca români, care am ajuns pe alte meleaguri, de regulă, ne-am ajutat cât ne-am putut organiza eclesial prin frații catolici și parțial și prin cei protestanți. Or, acest lucru nu putem să-l uităm. Avem o datorie morală ca, înainte de a-i înjura că sunt heterodocși, că sunt eretici, că sunt rătăciți, că nu au acces la mântuire, să fim cel puțin politicoși și să le mulțumim pentru ajutorul fundamental pe care l-am primit și îl primim în continuare.
Realizator: Credeți ca va fi un subiect în discuția abordată, în privat, cu Patriarhul Daniel? Ne dăm cu presupusul acum.
Radu Preda: Eu cred că da, pentru că situația diasporei noastre nu poate să fie scoasă de pe lista subiectelor fierbinți și dintr-un motiv foarate simplu, că noi, ca biserică ortodoxă majoritară, dar și frații ceilalți suntem instituțiile credinței, ca să le numesc așa, sunt cele mai prezente în țesătura socială a diasporei. Nu statul român e prezent, nici măcar rețeaua consulară nu e atât de densă pe cât sunt de dense rețelele parohiale, pe cât sunt de active solidaritățile duminicale sau cu ocazia fiecărei mari sărbători din calendarul spiritual. Așadar, o diasporă gestionată de biserică - generic vorbind - este ipostaza cea mai nobilă pe care România poate să o arate altora în mijlocul unei societății stărine. Așa încât venind Papa în România este mai mult decât firesc că a pus această problemă, arătând într-un fel și reversul medaliei, pentru că toți cei care au plecat au lăsat aici goluri. Eu, ca unul care voi păstori o comunitate de diaspora la München, o fac cu un sentiment contradictoriu. Pe de o parte, mă bucur pentru cei care se realizează, care se confirmă profesional în afara granițelor, pe de altă parte, mă uit cu disperare - pot să folosesc acest cuvânt, chiar dacă nu e teologic - cât de săracă devine pe zi ce trece România. Și de aceea reiau o teză, pe care am tot spus-o și pe care mă văd obligat să o repet, că marea problemă a României între timp nu mai este nici măcar corupția, ci prostia. Noi nu avem oameni, numai avem inteligența publică.
Realizator: În timp ce vorbim, noi urmărim pe televiziune ceea ce se întâmplă la Palatul Cotroceni. Iată, Papa Francisc la plecarea de la această ceremonie de primire în Sala Unirii a ieșit în curtea Palatului și îi salută pe profesorii și elevii adunați în piațeta aceea de la intrarea în spațiul Palatului Cotroceni, îi binecuvântează acum. Sunt desigur bucuroși să-l aibă foarte aproape pe Papa Franscisc. Domnule Radu Preda, am asistat aici, la Palatul Cotroceni, la, să zicem, momentul diplomatic, politic al vizitei Papei Francisc în România. Dar urmează și alte nuanțe ale vizitei, nuanța ecumenică sau dimensiunea ecumenică va fi în după-amiaza aceasta la întâlnirea de pe Dealul Patriarhiei, la Palatul Patriarhal, cu Patriarhul și cu Sinodul Permanent. Trebuie să precizăm că Sinodul Permanent este un sinod restrâns, format din 13 persoane în frunte cu Patriarhul, e vorba de mitropoliții din țară și străinătate. Deci, nu e Sinodul Mare, nu este... Biserica Ortodoxă, să zicem, are o participare reținută la această vizită, cum o percepeți?
Radu Preda: Nu, nici vorbă, nu, nu, nu. Dovadă că inclusiv Partiarhul nostru a fost acum la Cotroceni. Sunt, într-adevăr, tendințe centrifugale, care vor să vadă în politețea noastră o formă, vezi Doamne, de trădare, de încălcare a canoanelor chiar. Nu, eu zic să ne păstrăm cumpătul şi să păstrăm calea de mijloc, pentru că extremele bine nici într-o parte, nici în alta. Nu, Papa este primit așa cum se cuvine. Biserica noastră îl primește cu generozitatea pe care îi primește pe toți cei care caută dialogul cu biserica majoritară, așa încât nu am putea nici pe departe să descifrăm, vezi Doamne, o tentativă sau o formă de răceală protocolară sau de altfel. Din păcate, sigur, nu știu dacă vom avea imagini prea multe sau sunet de la discuțiile care vor avea loc pe Dealul Patriarhiei, dar este limpede că ele se vor axa tocmai pe problema diasporei, pe stadiul dialogului teologic ortodoxo-catolic. Adică, avem multe dosare în comun pe care nu le putem lăsa în aer.
Realizator: Apropo de acest dialog la nivel teologic între Biserica Catolică și Biserca Ortodoxă, unde s-a ajuns sau în ce situație suntem?/eradu/atataru
Radu Preda: Dar nu suntem într-o situaţie chiar foarte, foarte avansată, părerea mea. Sigur, după anii imediaţi de după Vatican 2, s-au făcut pași foarte importanți în legătură cu recunoașterea, cel puțin a o parte a tainelor, deoparte și de alta, a botezului din primul rând, cu condiția să fie făcută în numele Sfintei Treimi. S-a pus în discuție inclusiv recunoașterea, mă rog, succesiunii apostolice, s-au puse în discuție, sigur, celebrele puncte florentine. Nu s-a ajuns, din păcate, tiu eu, la un consens clar asumat ca atare privitor la atribuţiile pontificale, la primatul Papal, de altminteri, faptul că Papa în continuare este șeful inclusiv al greco-catolicilor, fără să aibă nevoie de consultarea lor, aprobându-le sau neaprobându-le, la o adică, deciziile sinoadelor locale, arată că eclesiologic vorbind, nu doar în raport cu noi, Biserica Catolică are o problemă de credibilitate și practică, din păcate, prea mult centralismul, ci în raport cu chiar proprii săi credincioși, iată, de rit oriental. Deci, problemele sunt pe mai multe planuri.
Realizator: Dar, să zicem, obstacolul în apropiere sau în depășirea unor etape în dialog, acesta îl vedeți cel mai mare, cel mai înalt, orimatul Papal.
Radu Preda: Primatul Papal care, din păcate, odată cu pontificatul lui Benedict al XVI-lea, s-a văzut în situația de a se lipsi de un atribut care putea să fie de folos dialogului. Papa emerit Benedict a renunțat, fără să îl forțeze nimeni, la titlul totuși important de Patriarh al Occidentului, care era singura punte canonico-spirituală care ar mai fi putut, către structura patriarhală pentarhică, pe care noi o ştim din primul mileniu. A renunța la această titulatură repet, fără niciun fel de avertisment, fără să explice credibil, sigur au apărut după aceea câteva explicaţii, inclusiv ale şefului /.../ de dialog ecumenic, dar, repet, a fost o renunţare unilaterală și după părerea mea păguboasă. În rest, sigur, rămâne în continuare marea problemă a modului în care se vede pe sine instituția pontificală, parte a comunităţii de credinţă. Sunt, evident, şi alte elemente care nu pot fi nici bagaterizate nici marginalizate. Sigur, ştiu că mulţi sunt exasperaţi, iar în cep ăştia, popii ăştia cu filioque, cu azmele, cu...
Realizator: Pe de altă parte, o privire, să zicem, neteologică şi neavizată în domeniul acesta, să zicem, al iniţiaţilor, văzut de unii, privirea spune că, domnule, faptul că aceşti catolici, toţi, un miliard trei sute de milioane sunt conduşi de unul singur, de un Papă, le asigură unitatea, pe când în ortodoxie sau alte realităţi ecleziale...
Radu Preda: Suntem pulverizaţi, da.
Realizator: Faptul că nu este unul care să îi ţină uniţi pe toţi e păgubos.
Radu Preda: Da. Sunt parcursuri teologice, dar şi sociale diferite. Să nu uităm că ortodoxia, cel puţin în faza ei postbinzantină, odată cu căderea Imperiului Binzantin, a trebuit să se descurce pe cont propriu. Şi, de regulă, s-a descurcat făcând o alianță, care nu tot timpul a fost și cea mai reușită, între puterea politică și autoritatea spirituală, apărându-se de dușmanii externi, bineînțeles, de tătari, de turci sau, mai știu eu, de alții, pe de o parte, în timp ce catolicismul, sigur, a rămas pe formula aceasta a unei unități centralizante, nu, s-a lucrat intens la sublimarea funcției papale. Îmi duc aminte de cartea unui iezuit, coleg, așadar de ordine cu Papa Francisc, a lui Klaus Schulze, un mare istorie bisericesc neamț, care are o carte minunată, din păcate, nu e tradusă în românește, dar care este scurtă, e mică, sunt 300 de pagini, nu-i mare lucru, dar care descrie șantierul teologic social și de putere care a dat pe Papa, cum îl știm noi, în modernitatea de astăzi, adică chiar are realmente câteva afirmații foarte puternice, spune că s-a lucrat timp de secole, în primul rând s-a lucrat la centralizarea bisericii pe figura Papei și la însingurarea lui, adică, mai cu seamă, în lupta antimodernă, de la Pius al IX-lea încoace, a făcut din Papă un fel de corectiv la relativismul moral şi politic al noii ordini pe care a născut-o modernitatea odată cu Revoluția Franceză și cu celelalte evoluții pe care le știm./rpatulea/atataru/ Aşadar, Papa este, într-un fel, dacă vreți, este substitutul de absolut în comunitatea catolică, pe de o deoparte. Pe de altă parte, modul cum conduce Papa, modul cum se raportează la propriii credincioși, maniera mai mult decât colegială prin care se raportează la frații lui episcopi arată că contează foarte mult și persoana care umple funcția. Or, Francisc, dincolo de criticile pe care le merită în legătură cu viziunile lui sociale, de diviziunea lui leggermente gauchistă şi chiar la limită marxistă, totuși este omul care a reușit să umanizeze și funcția. Așa încât, sigur, un astfel de personaj are o forță de identificare și în raport cu ceilalți creștini. Adică, el reprezintă vocea creștină, la ora actuală, inclusiv pentru ortodocșii noștri, care nu se fac atât de bine auziți, mai cu seamă în Occident.
Realizator: Părinte Radu Preda, mai avem puține minute din emisiune și nu aș vrea să nu vorbim despre dimensiunea pastorală, iar în interiorul acestei dimensiuni pastorale se află evenimentul care se petrece la Blaj, cel mai important, cred eu, din toată această vizită, acela al beatificării. Evenimentul beatificării a șapte episcopi greco-catolici martiri români în timpul în timpul comunismului. Cum interpretați faptul că un papă vine să facă această beatificare, în contextul în care știm că, de obicei, e trimis un delegat să facă beatificările?
Radu Preda: Nu, este un mare privilegiu pe care îl are Biserica Greco-Catolică din România și, în același timp, este şi o reverenţă pe care Papa o face în fața celor care, iată, altfel decât în America Latină, au suferit rigorile regimului dictatorial comunist. Este un gest, cred eu, care ar trebui să pună pe gânduri pe cei care, în Occident sau chiar și la noi, au tendința de a relativiza, vezi Doamne, perioada comunistă, de a spune că a fost o idee bună, dar aplicată prost și așa mai departe. Aşadar, angajamentul personal al Papei, faptul că el vine și cu mâna lui celebrează liturghia, mesa de beatificare, mi se pare o declarație în sine, pe de o parte, Pe de altă parte, este şi o sursă de inspiraţie pentru noi, ca ortodocși. Şi noi avem, acum nu că vreau să intru într-o logică concurențială, nu facem aici o olimpiadă a smereniei, ne întrecem în smerenii sau în martiri...
Realizator: Şi a martiriului, da.
Radu Preda: ... şi a martiriului, deci nu e asta, dar este limpede că nici noi nu mai putem aștepta multă vreme de acum înainte și să nu recunoaștem că inclusiv din rândurile noastre, ale ortodocșilor români, s-au ivit mlădiţele mărturiei supreme, nu? E de ajuns să ne gândim, știu eu, la un Nicolae Steinhardt, la un Mircea Vulcănescu sau la atâţia alţii, cu nume şi fără nume. Sau să ne gândim la seria de ierarhi care au fost fie detronaţi, fie împinşi către moarte, la propriu, inclusiv prin posibile acte de terorism de stat, adică au fost ierarhi care au fost pur și simplu otrăviţi, sau monahi, monahii, profesori de teologie, laici, care au fost aruncaţi pur şi simplu în detenţie.
Realizator: Dar, per ansamblu, există o diferenţă majoră între traseul în comunism al celor două Biserici; una desființată, cealaltă văzută ca, să zicem, făcând un pact cu regimul, ca să existe.
Radu Preda: Sigur că da. Da, da, da, sigur, păi, ăsta e preţul existenţei instituţionale, şi nu o să obosesc să aduc aminte, într-adevăr, că e mult mai ușor și mai comod, am putea spune, moral vorbind, să faci pe eroul după căderea comunismului, după ce nu ai existat ca instituţie în perioada comunistă, şi e foarte comod, de cealaltă parte, să arăţi cu degetul către biserica majoritară ca și cum ea ar fi contabilizat toate defectele posibile și imposibile. Nu, nu, eu cred că aici trebui să ieşim din mentalitatea aceasta concurenţială, să recunoască şi fraţii greco-catolici acum, dacă nu au făcut-o imediat după '90, că în celulele și în închisorile comuniste s-a practicat un ecumenism al suferinței care a făcut să dispară nu doar diferențele confesionale, dar inclusiv cele etnice, inclusiv orientările politice. Sunt oameni care au intrat cu o identitate, presetată de societatea din care veneau, și care unii dintre ei au ieșit complet transfiguraţi; unii prin moarte martirică și alții, din fericire, au ieșit pe picioarele lor, ca să zic așa./asalar/atataru/ Deci, din punctul ăsta de vedere, ceea ce se va consuma la Blaj reprezintă o reverență față de istoria Europei de Est în ansamblu, nu doar față de situația Bisericii Unite cu Roma în România.
Realizator: La Iași, Papa va avea un mesaj către tineri, către bolnavi, către familie. E ceva legat de ceea ce am avut în discuție în legătură cu familia...
Radu Preda: Bineînţeles. Da, bineînțeles, ne ajută enorm mesajul acesta pentru că arată, încă o dată, cât de relevantă este tema aceasta, a vieții, a darului vieții, a importanței familiei, a nucleului familial, a modului în care ne raportăm ca societate, ca politici publice la cei care, iată, din păcate, în România întârzie sau refuză să se nască. Adică e limpede că o societate cu o demografie în cădere, o societate care are din ce în ce mai mulţi concetățeni în afara granițelor ei naturale trebuie să își pună problema aceasta a viitorul ei, pur și simplu demografic. Or, din punctul acesta de vedere, Papa ne dă de mână de ajutor și arată cât de relevantă este - repet - această temă, că nu este, știu eu, vezi Doamne, apanajul unor fanatici religioși, cum îi numea chiar președintele Iohannis acum câteva luni. Deci, e limpede că tematica aceasta, fiind reconfirmată chiar de Papă, arată și celor care nu au vrut să înțeleagă sau au făcut urechea toacă cât de important totuşi este să gândești la structura umană a unei societăți, să ai o simpatie, dacă nu chiar să te angajezi pentru viitorul unei unei societăți, tocmai prin cei care se nasc în mijlocul nostru.
Realizator: Părinte Radu Preda, o ultimă întrebare, suntem aproape de final: pe noi românii, indiferent de ce confesiune, indiferent de ce etnie sau origine etnică, cu ce ne schimbă viața faptul că Papa Francisc vine la noi, dincolo de faptul că au fost nişte restricții de trafic și vor mai fi?
Radu Preda: E o reconfirmare a faptului că sunt suntem un popor inteligent, un popor care n-are frici, care
n-are spaime, suntem ospitalieri, este o confirmare a ceea ce suntem; nu este nici pe departe un atentat identitar sau sau știu eu ce altă spaimă ar mai putea să aibă unii și alții. Nu, este o este o normalitate, care vine să reconfirme faptul că avem o imagine mai bună lume decât credem noi despre noi înșine. Adică, poate să fie o parte a terapiei care să ne scoată din depresia în care, din păcate, unii directori de opinie, în chiar ţara aceasta, încearcă să ne-o inducă. Este moment firesc, un moment de bucurie și, în același timp, repet, arată că suntem o societate încă teafără.
Realizator: Deci, nu, să nu avem teama că, știu eu, ne-ar știrbi cu ceva din identitatea noastră...
Radu Preda: Nici vorbă.
Realizator: ... creștină sau națională faptul că vine un Papă la noi.
Radu Preda: Dimpotriva, repet, anumite teme pe care noi poate nu am știu să le punem tot timpul pe agenda publică pot fi repuse acum, cu ajutorul acestei vizite, mai bine și poate cu un succes mai mare.
Realizator: Părinte Radu Preda, mulțumesc că ați fost împreună cu noi la Radio România Actualități, la "Probleme la zi". Sunt Remus Rădulescu. Ați asistat la o ediție specială dedicată vizitei Papei Francisc în România, după ce am ascultat primul discurs al Papei la Palatul Cotroceni. Vom mai auzi și altele aici, la Radio România Actualități, pentru că urmărim vizita Papei în România și momentele principale vor fi în direct la Radio România Actualități. O zi frumoasă vă doresc