Probleme la zi: Radio România la 92 de ani

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (30 octombrie, ora 12:04:42) - Realizator: Sorin Croitorescu - Bună ziua tuturor! Mâine este 1 noiembrie, zi cunoscută la noi drept ziua radioului, pentru că la 1 noiembrie 1928, la ora 17:00, era difuzată în eter prima emisiune a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România cu anunțul: Alo, alo, aici radio București. Primele cuvinte au fost rostite de președintele societății, Dragomir Hurmuzescu. De anul trecut, de la sfârșitul lunii noiembrie, Camera Deputaţilor a adoptat proiectul de lege privind instituirea zilei de 1 noiembrie ca zi națională a radioului, deci este pentru prima oară când 1 noiembrie este zi națională a radioului, potrivit legii. Este ziua radioului, deci a confraților noștri din mediul privat, să spunem, dar este și un prilej pentru noi să discutăm despre viitorul radioului public, radioului în general, sigur, și în special al celui public, dar și provocările secolului XXI care stau în fața acestui mijloc de informare în masă, cel mai vechi, nu am spus și cel mai bătrân, din audiovizual evident. Pentru început o să ascultăm un fragment dintr-un interviu acordat colegei mele, Carmen Gavrilă, de directorul Departamentului Radio din cadrul Uniunii Europene de Radio și Televiziune, Graham Dixon, după care vom trece la discuții cu invitații noştri de astăzi. Rămâneți cu noi! Așadar Graham Dixon.

Graham Dixon: Contextul ciudat și vremurile bizare în care trăim au crescut importanța radioului public. Avem nevoie zilnic de informații de încredere legat de locurile unde putem merge, ce trebuie să facem și chiar și chestiuni de viață și de moarte. E crucial ca în fiecare țară să existe surse de încredere cu jurnaliști profesioniști. Când vaccinurile vor fi disponibile, va fi nevoie de oameni care să se bucure de încrederea publicului și care să spună: da, e sigur să faceți acest vaccin, asta pentru că anticipez extrem de multă dezinformare legat de vaccinuri Așadar este vorba despre locul radioului public în inima societății, despre radioul public salvând vieți cu informații vitale. De altfel, e clar de 92 de ani că radioul a avut rolul său, dar acum mai mult decât oricând este o nevoie foarte precisă de radioul public. Ultimul an a învățat instituțiile media publice să fie aproape de public, să îi înțeleagă nevoile. Am văzut cum programele au evoluat și eforturi mai mari de a prezenta oferte publicului tânăr peste tot în Europa, am văzut spații alocate oferirii de sprijin psihologic, pentru ca oamenii să poată exprima ce simt. Toate acestea au fost importante, în condițiile în care ne-am izolat de prieteni, de familii cu care nu ne mai putem întâlni ca de obicei. Acel sentiment că suntem împreună, că facem parte dintr-o comunitate e mai important ca niciodată, iar radioul prin natura sa foarte personală dată de vocea umană a fost mereu aproape de oameni și acum mai mult decât oricând.

Reporter: Asistăm la așa-numita infodemie, dezinformarea, face ravagii. Cum poate radioul public să contracareze fenomenul și ce rol ar trebui să aibă verificarea faptelor? Ştiu că unele instituții au redacții dedicate verificării informațiilor.

Graham Dixon: Cred că verificarea datelor, informațiilor este extrem de important. La fel, să dăm voce experților de încredere care să comunice cu publicul în mod regulat, să formeze o relație cu audiența. Dar cred că cel mai important mod de a te conecta cu publicul este să asculți vocile oamenilor, părerile lor. Trebuie ca radioul să nu dea senzația că e închis undeva departe, într-un studio. Este important ca publicul să simtă că radioul este aproape, că se întâlnește cu oamenii, că le ascultă îngrijorările și le oferă spațiu în care să se exprime. Așa se construiește încrederea între radioul public și public. Nu trebuie să fie o comunicare pe o singură direcție. De exemplu, să zicem, acesta e expertul, ascultați-l, ci mai degrabă expertul să comunice cu audiența, să asculte preocupările și să răspundă în mod sincer și autentic. Cred că aceasta va fi următoarea etapă a bătăliei informaționale. Verificarea datelor este utilă, dar pentru cei care oricum nu vor să creadă, faptul că le spui sau știu că datele sunt corecte este irelevant. De aceea, din punctul meu de vedere, cuvântul de ordine este încredere şi cum poți forma o relație de încredere.

Realizator: A fost așadar directorul Departamentului Radio din cadrul Uniunii Europene de Radio și Televiziune, Graham Dixon. Un interviu mult mai larg puteți asculta peste două zile, și aici îmi corectez eroarea de la începutul emisiunii, pentru că poimâine este 1 noiembrie, adică duminică. Vroiam doar să fiu ceva mai aproape de sărbătorirea, de sărbătoarea radioului. Discutăm acum prin telefon, în direct, cu fostul președinte al Consiliului Național al Audiovizualului, Răzvan Popescu. Buna ziua, domnule Popescu!

Răzvan Popescu: Bună ziua!

Realizator: Domnule Popescu vă citez, aţi fost președinte al Consiliului Naţional al Audiovizualului, dar ați fost și jurnalist de radio și de televiziune și vă citez cu o afirmație: "Audiovizualul nu e decât o uriașă oglindă a societății, a timpului nostru, nici mai bună, nici mai rea decât realitatea pe care o reflectă". Cum credeți că va arăta viitorul acestui domeniul al audiovizualului și în special al radioului public?

Răsvan Popescu: Păi Radioul public, în primul rând, ar face bine să dezvolte acea platformă online pe care o are are, unde are o audiență foarte bună și acolo și publicul e altul, e mai tânăr, deci cred că ar trebui să găzduiască pe această platformă și celelalte canale ale sale, în așa fel încât din mers și publicul să fie unul care să fie mai ancorat în tot ce înseamnă realitatea zilelor noastre. În al doilea rând cred că e important, în acest context, informarea corectă, verificată, nepartizană, așa cum face radioul public, mai ales într-o lume a fake-news-urilor, care trebuie combătute. Informarea corectă, curată, nu exagerată, nu senzaționalistă, așa cum se întâmplă la unele posturi comerciale, deci toate aceste lucruri îi revin ca misiune Radioului public și cam acesta este locul între celelalte voci din radio.

Realizator: Spuneți-mi, domnule Popescu, ce credeți, provocările care stau în fața Radioului public sunt mai degrabă tehnologice sau editoriale pentru anii următori?

Răsvan Popescu: Păi eu, fiind un jurnalist de știri la bază, ca să spun așa, tind să pun accentul pe partea editorială, deci eu cred că e mai important, de exemplu, să menții o linie de obiectivitate și nepartizanat, într-un context în care poate că și, să spun așa, mai degrabă televiziunile decât radiourile, au tendința să se alinieze unor curente din societate, ca să nu spun ideologii. Cu atât mai mult, provocarea este aceasta a unei informări obiective și nepartizane.

Realizator: Da, de partea tehnologică vom vorbi ceva mai târziu pe parcursul emisiunii, pentru că mai avem niște fragmente din interviuri foarte interesante, unul dintre ele cu directorul Departamentului de Digitalizare din cadrul Uniunii Europene de Radio și Televiziune. Dar să rămânem la partea editorială, la menirea Radioului public. Spuneți-mi, din punct de vedere al misiunii sale culturale, credeți că poate fi concurat de cineva?

Răsvan Popescu: Este extraordinar de important rolul cultural al Rdioului și valorificarea unei moșteniri pe care Radioul o are, o are în momentul de față în arhivă digitalizată. Mă refer în primul rând la Fonoteca de Aur a Radioului, care păstrează vocile marilor personalități, scriitori interbelici, deci de la Nicolae Iorga, la Sadoveanu, la Arghezi, recitând Testamentul la Radio, la Octavian Goga, George Călinescu, Mircea Eliade, Tudor Vianu, Eugen Ionescu, Minulescu, Nottara, Constantin Noica și ajungând după Revoluție, să spunem, până la Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, voci pe care înainte nu le putei asculta decât la Europa Liberă. Deci mi se pare că această moștenire este bine conservată și valorificată. Acum, tot vorbind de misiune culturală, trebuie să nu uităm că Radioul are și o orchestră radio, înființată de dirijorul Mihail Jora și care dincolo de concepte, a și imprimat o mulțime de DVD-uri de-a lungul timpului, de la cele pe suport de vinil, să spun, sau la CD-uri, la DVD-uri, să nu uităm Corul Radio, să nu uităm Corul de Copii și așa mai... Sunt forme pe care Radioul le-a susținut de-a lungul timpului și le-a valorificat...

Realizator: Vă mulțumesc. Da, vă rog, domnule Popescu:

Răsvan Popescu: Nu aș uita să menționez, în mod special, organizarea Târgului de Carte de Toamnă, Gaudeamus-ul. Eu îi resimt lipsa mai mult ca oricând, pentru că aveam o carte de lansat, în această toamnă, aveam un volum de poezie și iată că din motive de pandemie, târgul nu se mai poate organiza și se caută alte formule mult mult mai, dacă vreți, mai limitate, dar în așa fel încât, totuși, publicul, care așteaptă literatura de valoare, să poată să beneficieze de ea.

Realizator: Vă mulțumesc foarte mult! "Poezii de Răsvan Popescu” pare forte interesant pentru că nu este chiar domeniul dumneavoastră preferat, știu asta.

Răsvan Popescu: Este un debut târziu, aveți dreptate, am făcut întâi proză și iată că am ajuns la poezie.

Realizator: Vă mulțumesc foarte mult! A fost fostul președinte al Consiliului Național al Audiovizualului, Răsvan Popescu, și jurnalist de radio și televiziune. Vă mulțumesc foarte mult! Și spunea domnia sa, despre emisiunea culturală a radioului, radioul are și un protocol de colaborare mediatică și culturală cu Academia Română și discutăm acum cu președintele Academiei Române, domnul Ioan Aurel Pop. Bună ziua, domnule profesor!

Ioan Aurel Pop: Mă bucur să vă aud pe dumneavoastră și să fiu alături de ascultătorii dumneavoastră!

Realizator: Și noi ne bucurăm, domnule profesor și știm că întotdeauna sunteți alături de noi, nu numai pentru că vă obligă acest protocol între Radioul public și Academie.

Ioan Aurel Pop: Nu!

Realizator: Sigur că nu! Să spunem, însă, că în documentul respectiv, Radioul public este descris ca fiind cel mai dinamic și obiectiv mijloc de informare în masă. Iar protocolul prevede sprijinirea liberei circulații a ideilor în știință și cultura românească, promovarea valorilor democratice și etice și o serie întreagă de alte prevederi. Spuneți-mi, însă, ce părere aveți dumneavoastră, academician, președintele celui mai înalt for cultural de la noi din țară, despre rolul radioului. Mai este folositor Radioul public?

Ioan Aurel Pop: Radioul public, întâi, eu fiind istoric, trebuie să vă spun că a revoluționat comunicarea în urmă cu aproape 100 de ani, pătrunzând în inimile, în sufletele și în mințile românilor. A fost o adevărată revoluție în comunicare, după părerea mea. Apoi, în ceea ce privește rolul actual, e de ajuns să facem sondaje de opinie și să vedem că oamenii, oriunde s-ar afla, în Europa, în alte părți ale lumii, de la transportatori până la intelectuali, ascultă radioul cu aceeași pasiune cu care o făceau înaintașii noștri, să spunem, în perioada interbelică, în timpul marilor evenimente care au schimbat lumea. Pe de altă parte, însă, radioul pentru Academia Română este o adevărată fonotecă de aur, pentru că îi putem auzi pe membrii Academiei care sunt acum într-o lume mai bună, îi putem avea printre noi și, în același timp, academicienii de astăzi au găsit întotdeauna în radio o tribună deschisă pentru expunerea cercetărilor lor, a creațiilor lor. Și acesta nu este puțin lucru. Academia nu este un turn de fildeș în care lucrează niște erudiți ei între ei și își expun propriile idei ca să se asculte unul pe altul, ci e foarte important ca cercetările acestea să ajungă la publicul larg și nu de puține ori, mari savanți din cadrul Academiei au găsit în radio o gazdă deosebită, o poartă spre lume. De aceea, prinosul meu este, efectiv, sincer și îi suntem recunoscători instituției dumneavoastră, mai ales acum, la aniversare.

Realizator: Și noi dorim, domnule profesor, să avem o colaborare cât mai bună cu Academia și încercăm, pentru că, e adevărat, nu e un turn de fildeș Academia, dar acolo sunt niște oameni erudiți care poate nu întotdeauna știu să dea valoarea ideilor lor pe limbajul ascultătorului, pe limbajul cetățeanului simplu. Ideile sigur că sunt foarte generoase, sunt foarte importante pentru diverse domenii de activitate, dar să le aducem la cunoștința cetățenilor și să le explicăm despre ce este vorba mai pe înțelesul lor este, cred, extrem de important.

Ioan Aurel Pop: Este absolut adevărat! Și cu ajutorul reporterilor dumneavoastră care sunt cunoscuți drept oameni de cultură, nu simpli comunicatori, sunt convins că foarte mulți membri ai Academiei au reușit să-și facă cunoscute ideile într-o manieră simplă, comunicativă, pe înțelesul tuturor. De aceea repet, pentru noi, Radioul este un adevărat partener în activitatea culturală pe care o desfășurăm.

Realizator: Vă mulțumesc foarte mult! A fost președintele Academiei Române, domnul academician Ioan Aurel Pop. Și aș reveni puțin la domnul Răsvan Popescu, fostul președinte al Consiliului Național al Audiovizualului, să-l întreb dacă trecutul Radioului se poate reflecta cumva în viitorul lui.

Răsvan Popescu: Fiind vorba de 92 de ani de radio, sigur că trecutul este bogat şi sigur că e vorba de un radio care a trăit și sub vremi, cum se spune. Deci, dacă e să facem puțină istorie - și aici sigur că domnul Ioan-Aurel Pop era mai indicat ca mine -, radioul a traversat şi perioada regalității, a dictaturii regale, apoi a războiului, când a fost evacuat la un moment dat /.../, a fost bombardat, a avut sediul distrus, s-a refugiat la Liceul "Sfântul Sava" și, până la ridicarea unui sediu nou - deci a trecut o perioadă plină de avatururi -, culminând apoi cu mesajul Regelui Mihai, la 23 august '44, când se întorc armele - și acest mesaj a fost difuzat după ce a fost înregistrat la palat, pe un disc de ceară. Merită păstrate aceste amănunte. A urmat perioada dictaturii comuniste, când radioul a suportat toate avatarurile vremii, cenzură și aliniere la linia Partidului Comunist şi, după revoluţie, după Revoluţia din '89 îşi reia misiunea publică. Şi aici aş vrea un gând bun să spun despre o vedetă, care nu mai este printre noi, despre Paul Grigoriu, care are meritele lui în ceea ce aș putea numi recalibrarea radioului după '90, într-o perioadă destul de publică. Mai departe şi mai departe...

Realizator: O secundă, domnule Popescu. Vreau să... Mă simt dator și eu să spun că studioul din care transmitem acum se numește chiar Paul Grigoriu.

Răzvan Popescu: Da, ştiu, l-am vizitat şi am şi vorbit din acest studio şi îl cunosc, adică l-am cunoscut pe Paul Grigoriu şi chiar am făcut nişte emisiuni împreună. Mai departe, postul a evoluat spre obiectivitate, echidistanță și şi-a redobândit credibilitatea. Deci, aici cred eu că a fost un punct de inflexiune major şi sigur, în viitor, putem să avem încredere într-un radio public capabil să își îndeplinească misiunea lui publică, misiunea de informare corectă, rolul său cultural şi aşa mai departe, misiuni educative, tot ce presupune rolul unui radio public.

Realizator: Şi revin aproape obsesiv la o întrebare: viitorul radioului. O să avem şi fragmente de interviu cu personalități din domeniul audiovizualului din Uniunea Europeană și cea Asia Pacific, care vorbesc despre viitor, despre ce se va da peste vreo 10 ani în acest domeniu al radioului, în special. Cum îl vedeți? Ce ar putea să se mai întâmple bun, să zicem, în acest domeniu al radiodifuziunii?

Răzvan Popescu : E destul de greu de spus. Sunt țări în care radioul este mai important poate decât televiziunea. Sunt altele în care televiziunea ocupă rolul de prim plan în materie de informare, însă rolul radioului rămâne acela al unui sau al radioului public, acea voce credibilă care îți dă o informație nepartizană, care în momente de cumpănă apelează în special, apelează la specialiști, nu la "păreologi", în așa fel încât este acel prieten din casă în care ai toată, toată încrederea.

Realizator: Exact, era pe vremuri cel puțin o sintagmă: "a zis și la radio", care era practic o sentință. Era: "Domne, dacă a spus la radio, e clar".

Răzvan Popescu: Şi aş mai face o menţiune, pentru că e vorba de radioul public din România, o menţiune specială pentru atenţia pe care a acordat-o de-a lungul timpului - şi sunt convins că o va acorda şi în viitor - ascultătorilor din Republica Moldova. Colaborările, duplexurile cu cei de la Chişinău au jucat un rol important - şi sunt convins că şi pe mai departe aceste lucruri vor continua să funcționeze și să aducă ascultători şi să aducă rezultate de audiență. În final, ce pot să spun: "La mulți ani, vouă".

Realizator: Mulţumesc mult, domnule Popescu. Mulțumim foarte mult, domnule Răzvan Popescu și vreau să-i asigur pe ascultători că, din punctul nostru de vedere, al jurnaliștilor din Radio România, asta și dorim: să informăm obiectiv și la timp pe toți ascultătorii și, în plus, să contribuim și noi pe cât putem la îndeplinirea misiunii noastre culturale. Vorbeam puțin mai devreme cu domnul Popescu, însă, şi despre partea tehnică, să spunem, pentru că Radioul este acum supus, să zicem, unor presiuni oarecum, în sensul că digitalizarea influențează destul de mult nu calitatea programelor, ci modul de percepție a publicului față de acest în mijloc de informare în masă. Repet, cel mai vechi din audiovizual, dar nu și cel mai cel mai bătrân și colega mea Carmen Gavrilă a stat de vorbă cu directorul Departamentului Digitalizare din cadrul Uniunii Europene de Radio și Televiziune, Ezra Eeman. Interviul este mai larg și îl veți asculta de Ziua Radioului, peste două zile, deci duminică, 1 noiembrie. Vor fi foarte multe interviuri legate de de radio, astăzi, însă un fragment din interviul acordat de directorul Departamentului Digitalizare din Uniunea Europeană de Radio și TV colegei mele Carmen Gavrilă.

Ezra Eeman: Radioul în direct, tradițional, este încă foarte popular în Europa. Există noi evoluţii, iar spectrul actual este deja complet. Aşadar, trebuie noi posturi și noi tipuri de servicii. Deci, dacă vream să garantăm viitorul Radioului, trebuie adaptare la noile medii. Noi am promovat dezvoltarea și oferta de noi servicii și sunet digital fără să fie nevoie de conexiune de internet. Acesta e unul dintre lucrurile la care lucrăm îndeaproape cu membrii noștri.

Reporter: Unul dintre pilonii viitoarei Uniunii Europene este digitalizarea. Ce înseamnă asta pentru Radioul public?

Ezra Eeman: Când vorbim despre transformarea digitală, oamenii cred că înseamnă să facem toate lucrurile digitale. De fapt, noi spunem că asta înseamnă să ne transformăm instituțiile media publice în aşa fel încât să putem funcționa și avea succes în epoca digitală. Nu e doar digitalizare, este vorba despre a avea noi tipuri de conținut și de servicii, să ajungi la public în moduri noi, nu doar prin difuzarea tradițională. Astăzi avem servicii la cerere, iar oamenii aleg ei când și unde vor să ascult ceva. Ca radio public, trebuie să fim pregătiți să oferim aceste servicii la cerere. Asta înseamnă și să devenim mai buni în ce privește tehnologia și datele. Dacă vrei să ai o ofertă radio mai personalizată, atunci trebuie să îți înțelegi publicul în moduri noi și să ajungi să îl cunoști prin intermediul datelor. Un alt aspect important este cultura organizațională, pentru că poţi avea cea mai grozavă tehnologie și cele mai noi idei, dar dacă organizația ta și oamenii care trebuie să lucreze cu această tehnologie nu sunt pregătiți, atunci e foarte greu să obții rezultate.

Reporter: Noua lume digitală s-a dovedit vulnerabilă la dezinformare, lucru evident acum în pandemie. Ce are de făcut Radioul public în acest context?

Ezra Eeman: Digitalizarea a făcut foarte simplă diseminarea de informații. Oricine poate transmite informații, iar asta înseamnă că poți disemina și știri false și dezinformare, o mare problemă, pentru că acestea călătoresc foarte repede. Pentru o instituție publică de media e important să fie prezentă în mediul digital ca o marcă de încredere, pentru ca oamenii să știe, de exemplu, că dacă o informație vine de la Radio România, atunci e de încredere.

Reporter: Unde va fi Radioul public peste 10 ani?

Ezra Eeman: Cred că radioul va deveni aproape ca un prieten în camera de zi, cineva cu care poți vorbi, care te înțelege și care își dă seama imediat când ai nevoie de ceva știri sau dacă ai nedumeriri să poți întrerupe programul și să pui întrebări, ori să ceri detalii sau chiar să adaugi și un nivel vizual. Cred că radioul va fi un fel de însoțitor personal care te îndrumă spre cele mai importante știri, dar și spre divertisment sau cultură la zi.

Realizator: A fost, așadar, directorul Departamentului Digitalizare din cadrul Uniunii Europene de Radio și Televiziune, Ezra Eeman, în dialog cu colega mea Carmen Gavrilă. Aşadar, stimaţi ascultători, ce facem noi aici - scriem, înregistrăm, dar cum ajung la dumneavoastră toate aceste informații, asta vrem să fiţi şi mai lămuriţi astăzi, cu două zile înainte de Ziua Radioului și de aceea discutăm acum în direct prin telefon cu directorul general al Societății Naționale de Radiocomunicații, domnul Eugen Brad. Bună ziua, domnule Brad!

Eugen Brad: Bună ziua dumneavoastră și ascultătorilor dumneavoastră! Şi la "La mulţi ani!" pentru 1 noiembrie, atât dvs, cât parţial şi nouă, că şi noi...

Realizator: Aici voiam să ajung. Vă mulțumesc foarte mult, domnule Brad, într-un fel e și ziua dumneavoastră.

Eugen Brad: Într-un fel, mai micuţ, aşa. Noi suntem partea nevăzută a dvs sau neauzită, ca să fiu mai corect.

Realizator: Vă citesc de pe site-ul Radiocom, valorile noastre, spuneţi dvs, sunt mai multe. Aş insista asupra a trei valori pe care le puneți în, ştiu eu, în prim plan: responsabilitate, dinamism și competență. Hai să luăm le luăm pe rând, responsabilitate. De ce sunteți dvs responsabili de calitatea cu care ajung la ascultătorii informațiile noastre?

Eugen Brad: O să încerc să fac puţină /.../ lanțul care este parcurs de la dumneavoastră.

Realizator: Vă rog. Foarte puțină lume îl cunoaște, chiar vă rog.

Eugen Brad: Foarte puţină lume îl cunoaşte, sigur că da. Dumneavoastră produceţi un program, de exemplu acum. Noi îl preluăm de la dumneavoastră şi prin lanțul nostru de transmisii de date, atât pe radiorelee, cât şi pe fibră optică, ajung la emiţătorii noștri, care emiţători sunt în unde ultrascurte, deci pe FM, ce se ascultă de obicei. Avem şi unde medii, emiţătorii de unde medii, şi un emiţător de unde lungi şi doi emiţători prin care transmitem posturile dvs Radio România Internaţional în afara graniţelor care se recepţionează bine, atât în Australia, cât și în Argentina, în State ş.a.m.d.. Deci, de ce suntem responsabili - noi ne-am creat o reţea care este redundantă, foarte greu poate fi întreruptă această reţea, adică tot ce produceţi dvs ajunge la ascultători. Asta e responsabilitatea noastră.

Realizator: Practic, în timp real.

Eugen Brad: Pentru a fi auziţi. Pe lângă acest lucru, trebuie să aibă şi o calitate bună. Încercăm împreună cu specialiştii dvs să aducem la cele mai înalte standarde de calitate audio, şi eu cred că am reușit, atât pe Radio România Actualități, cât și pe cealalte postări pe care dumneavoastră le transmiteţi, că e Radio România Cultural, că e Antena Satelor, pe unde medii, că este Radio București, Radio Muzical - aici la Radio Muzical vreau să fac o paranteză, și cu asta poate o să trecem mai încolo puțin și la partea de dezvoltare, fiindcă Radio Muzical se ascultă în București și în format digital /.../. Asta e partea noastră de responsabilitate şi am spus-o mai înainte.

Realizator: Dar, pe înțelesul pentru tuturor, dvs sunteţi cei care transportați spre ascultători, să spunem, producțiile noastre.

Eugen Brad: Exact.

Realizator: Şi spuneţi-mi, din punct de vedere tehnologic, tehnic este un vârf acuma la care s-a ajuns în materie de transmisie a datelor și a emisiunilor noastre? Se mai poate face ceva?

Eugen Brad: Există un vârf în partea de transmisie analogică, așa-numită analogică, eu cred că ..., şi măsurătorile şi toate ..., dovedesc acest lucru, avem o calitate să zic excelentă la ultrascurte, la transmisia dvs în FM, aici mă refer la Radio România Actualități; dar Radio România Actualități se poate asculta și pe unde medii, și aici calitatea, iarăşi, o dată cu retehnologizarea noastră din 2001-2004 s-a îmbunătăţit foarte mult - și aici o să vorbim iarăși despre viitor, despre digitalizare, ce înseamnă digitalizarea şi cum va crește calitatea. Dar, în momentul actual, tehnologic, ce există pe piață, în analogic suntem în vârf.

Realizator: Acum, spuneţi-mi şi ca o curiozitate, dar și pentru ascultători, ar fi bine să știe și ei, cam cât după granițele țării se mai poate prinde să zicem Radio România Actualități?

Eugen Brad: Așa cum am spus mai înainte, în scurte, în unde scurte, în funcție de poziția globului pe orbită sunt anumite ore unde se ascultă din Argentina în Noua Zeelandă ş.a.m.d.

Realizator: Nu. Mă refeream la vecinătatea imediată, în Bulgaria, în Ungaria, cam câţi km?

Eugen Brad: În vecinătatea imediată există, conform Conferinței de la Geneva din 2006, există niște restricţii, restricționări. Adică, nu avem voie să depășim mai mult de X kilometri, în funcție de emițători și de putere.Dar emiţătorii în unde medii sunt astăzi distribuiți în Europa în anumite perioade, depinde de propagare, dar se aud de la Berlin. De exemplu, emiţătorul de la Jucu, de la Cluj, se poate auzi chiar de la Berlin, şi emiţătorul de la Porţişoara, de lângă Timișoara se poate auzi chiar până în Viena, la o calitate bună...

Realizator: Dar asta este important pentru cei care se deplasează cu maşinile? Da. Vă rog!

Eugen Brad: Pe partea de... dar asta în unde medii, atenţie, în unde medii. Pe partea de est, în Moldova, și în sud avem la /.../ un emițător care se aude până spre Chișinău, mai... puțin mai departe de Chişinău, în unde medii şi în partea de sud, avem emiţătorii de la Craiova, de la Turnu Severin, de la Târgu Jiu care se aud... nu la aceleași distanțe ca și cei care i-am spus mai înainte.

Realizator: Dar este important pentru cei care se deplasează cu autoturismele, pentru că mai pot asculta Radio România, o vreme, cât cât timp mai merg pe pe șoselele de lângă România, pentru că altfel pe internet, pe siteul nostru, acesta poate fi accesat de absolut oriunde din lume. Nu e așa, domnule Brad?

Eugen Brad: Sigur ca da, asa este. Aici aveți dreptate și ăsta va fi probabil viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat. Dar niciodată nu cred că se va renunţa la transmisia terestră a posturilor publice, fiindcă lumea trebuie să fie informată din mai multe surse.

Realizator: Vă mulțumesc foarte mult! A fost directorul general al Societății Naționale Radiocomunicații, domnului Eugen Brad. Ei sunt cei care aduc la dumneavoastră, în radiourile de acasă sau din autoturism, aduc informațiile pe care noi le vi le oferim cu drag și cu responsabilitate. Discutăm acum, revenim puțin la partea editorială și a viitorului radioului și la provocările care stau în fața Radioului public, în perioada următoare, pentru că vom discuta cu conferențiarul universitar Bogdan Teodorescu de la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA. Bună ziua, domnule Teodorescu!

Bogdan Teodorescu: Bună ziua!

Realizator: Domnule Teodorescu, s0puneţi-mi cum vedeți viitorul Radioului public, în materie de comunicare și relații publice, va mai fi util radioul, o vreme îndelungată de acum încolo?

Bogdan Teodorescu: E o întrebare complicată și răspunsul ţine un pic și o tentație de a face previziuni, ceea ce mă rog, nu e cel mai sănătos lucru în vremurile de astăzi, dar am putea spune că atât... că orice formă a mediei tradiționale, mediei electronice și a mediei tipărite, oricare din aceste forme sunt profund confruntate acum cu

realitatea virtuală, cu media online /.../ democratizarea comunicării care anulează un pic proporţia. Va trebui să o vedem /.../ un pic că impactul și rolul acestor instituţii clasice de media, dumneavoastră iată aveţi 22 de ani vechime, pe înjtreg Globul deja, vorbim undeva între 100 de ani de existenţă a radioului ca formă de comunicare în masă, dar ușor-ușor dacă ne uităm, constatăm că rolul acestui mijloc de transmitere, ca şi rolul postului public de radio, de televiziune, ziarelor publice pe vremea când mai existau, rolul acestora începe să se diminueze. Deci, pentru a face faţă provocărilor de care vorbiţi dumneavoastră, probabil că este nevoie de o recalibrare sau de o regândire a utilităţii, atât a vectorului de transmitere, respectiv radioul, cât şi a statutului de radiou public, statutului mediei deţinute de stat şi care transmite în numele acestuia.

Realizator: Dar credeți că mai degrabă - îl întrebam și domnul Răzvan Popescu ceva mai devreme - mai degrabă vor fi provocări în... știu eu, în partea editorială sau în partea tehnologică, în perioada următoare?

Bogdan Teodorescu: Evident, foarte multă lume se refugiază în spatele tehnologiei, aici este o istorie veche de când lumea în ceea ce priveste media, de la 1500 şi ceva de când apărând tiparul, au început să apară primele foi volante care s-au constituit în primele ... prima formă de media /.../ ne referim foarte mult la tipar, la tehnologie, dar de fapt esenţa este nu tehnologia, esenţa este conţinutul, fiindcă tehnologia a dat posibilitatea foarte multor oameni să se exprime, şi aici mă refer la reţelele sociale şi la media online. Noi, în aceste momente când vorbim şi pe care îl denumim democratizarea comunicării înseamnă că practic la acest moment, oricine care acces la internet şi la un cont de Facebook, să zicem, poate să îşi exprime un punct de vedere care să fie auzit de alţi oameni, care să îl preia şi să îl dea mai departe. Ceea ce până nu demult era una dintre funcțiile media. Or, în fața acestei realități se confruntă orice formă de media, evident nu doar Radioul public, noi acum discutăm de el fiindcă este un cadru festiv pentru dvs, dar orice formă de media se confruntă cu această realitate, cu faptul că cetățeanul nu mai are nevoie de intermediar între el şi alţi cetăţeni. Pe vremuri, intermediarul acesta era jurnalistul. La ora actuală, uşor, uşor, nu mai e nevoie de jurnalişti fiindcă individul, persoana, poate să se transforme el în comunicator şi în receptor în acelaşi timp. Asta este epoca pe care o trăim. Încă o dată, repet, faptul că un om, oricine ar fi el, cu orice pregătire profesională, cu orice fel de conduită morală, fiind uneori chiar lipsit de identitate, poate să plaseze în spațiul public informaţii, ştiri, consideraţii, păreri care să fie preluate de alți oameni şi, la un moment dat, să devină chiar bun public este o realitate care pune în discuţie rolul formator, pe vremuri al media, rolul... cele cinci caracteristici ale ei ş.a.m.d.. Deci noi suntem în această situaţie în momentul de faţă şi, ca orice profesionist de media, dumneavoastră trebuie să vedeţi de fapt cine este - nu vreau să folosesc inamicul, fiindcă termenul este incorect - dar cine este competitorul...

Realizator: Concurentul.

Bogdan Teodorescu: Competitorul nu este altă media. Competitorul este chiar vechiul consumator de media, care la ora actuală devine emitent de conţinut, creator de conținut.

Realizator: Vă referiţi, bănuiesc, la așa-numitele social-media, reţelele social-media...

Bogdan Teodorescu: În primul rând social-media, dar ne putem referi la tot ansamblul online, dar care culminează cu social-media, în care, repet, un cetăţean, oricare ar fi el, poate să creeze conţinut care să fie preluat de alţi cetăţeni şi care să devină, repet, "bun public".

Realizator: Vă mulţumesc foarte mult. A fost conferențiar universitar Bogdan Teodorescu de la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA și discutăm acum cu deputatul Varujan Pambuccian, liderul grupului parlamentar al minorităților naționale și membru al Comisiei pentru Tehnologia Informației și Comunicațiilor. Bună ziua.

Varujan Pambuccian: Bună ziua.

Realizator: Mai întâi, ca parlamentar și ca lider al unei comunități armene, a unei minorități naționale de la noi, cum vedeți utilitatea Radioului public?

Varujan Pambuccian: Eu cred că este una dintre componentele de comunicare fundamentale Radioul, alături de Televiziunea publică și alături de radiourile și televiziunile naționale și alături de media din internet care își asumă identitatea, pentru că dl profesor Teodorescu spunea un lucru corect, dar după părerea mea pe jumătate, pentru că, da, în momentul în care îţi asumi identitatea, ceea ce prezinți pe site-uri este opinia ta și este ok atunci.

Realizator: Dar Radioul public are un alt rol cred, pentru că noi opinia nu prea ne-o exprimăm, cel puţin jurnaliştii din Radio. Mai rar.

Varujan Pambuccian: Nu, nu. Mă refeream la ce a spus domnul profesor înainte. Da, sigur, evident că are alt rol și, după părerea mea, are și un rol educativ și un rol care ține de formare și un rol care ține de informare. Are un triplu rol. Şi până acum, după părerea mea, Radio România s-a achitat absolut admirabil și remarcabil de această misiune pe care o are.

Realizator: Vă propun, dle deputat, să mai rămâneți cu noi până spre sfârșitul emisiunii, dar vreau întâi să vedem şi cum e în alte părți ale lumii văzut radioul, pentru că e important pentru noi. Dacă sunteți de acord, avem un fragment dintr-un interviu obținut de colega mea, Carmen Gavrilă, cu doamna Olya Booyar, directorul Departamentului Radio din cadrul Uniunii de Radio și Televiziune din Asia Pacific de data aceasta.

Olya Booyar: Radioul public chiar și-a arătat valoarea în această pandemie și cred că e vorba despre o chestiune de încredere. Publicul este peste tot, pe orice tip de platformă, dar când lucrurile se înrăutățesc atunci se îndreaptă în special spre radioul public pentru a afla adevărul despre ce se întâmplă, iar acest lucru s-a dovedit peste tot în lume. De exemplu, studii făcute în Statele Unite arată că audiența a crescut cu aproximativ 33%. La fel sunt creșteri de audiență în Australia, în Europa, în Asia. Publicul s-a întors la radiourile publice, pentru că are încredere în informația care vine de la radio și pentru că are încredere în relațiile formate de-a lungul anilor cu jurnaliștii de la radio și au încredere în ei. Cred că această situație va avea un efect bun pentru viitorul radioului public.

Reporter: Cum se poziționează radioul public într-o situație marcată de dezinformare și campanii de știri false?

Olya Booyar: Ce am văzut în Asia-Pacific, dar și în Europa este o întoarcere a radioului public la rădăcinile sale, iar asta a fost cred cel mai mare succes în plină infodemie. Mă refer la întoarcerea la local, când oamenii sunt blocați în case, când se tem de ce este afară, când nu știu ce să facă, atunci apelează la cineva cu care se simt confortabil. Radioul public a adus mereu rapid informații corecte și a încercat să taie lanțul de zvonuri care apar atunci când oamenii se tem. Radioul, prin rapiditate și distanța mare la care ajunge, poate dezamorsa zvonuri înainte ca acestea să scape de sub control și să înlocuiască adevărul. E drept că asta nu se întâmplă mereu. Rețelele sociale online sunt diseminatoare puternice de dezinformare, dar lupta cu COVID-19 este și una a informațiilor, iar până acum cele mai multe instituții media publice chiar au succes în lupta cu dezinformarea, pentru că ajung în comunități și stabilesc sau restabilesc relația de încredere cu publicul.

Reporter: Unde vedeţi radioul public în zece ani?

Olya Booyar: Toată lumea întreabă asta, în toate formele posibile. Aş spune că în zece, chiar 20 de ani, radioul va fi acolo unde este publicul, indiferent pe ce suport, cu ce tehnologie. Televiziunea nu a ucis radioul, nici internetul nu a reușit, ba chiar radioul a cucerit internetul. Asta demonstrează că nu tehnologia decide soarta, ci acela care folosește respectiva tehnologie, adică publicul.

Eu văd un viitor strălucit pentru radio, iar calitățile care l-au făcut popular de la bun început sunt încă valabile și vor mai fi. Aceste calități sunt: rapiditatea, simplitatea, onestitatea și autenticitatea. Oameni reali vorbesc cu tine. Tehnologiile se schimbă, dar publicul are nevoie de aceleași lucruri: informație corectă și conținut distractiv oferite cu rapiditate pe un dispozitiv la purtător de la aparate radio în casă sau mașină, aplicații pe telefon sau alte dispozitive mobile. În fapt, revoluția comunicațiilor a ajutat radioul să ajungă la mai mulți oameni ca niciodată. Din punctul meu de vedere, radioul are un viitor strălucit, pentru că se bazează pe cel mai uman atribut: capacitatea și dorința de a comunica unii cu alții prin limbaj.

Realizator: Așadar, a fost directorul Departamentului radio din Uniunea Asia Pacific de Radio și televiziune, doamna Olya Booyar. Și revin la deputatul Varujan Pambuccian, și nu pot să fac excepție tocmai eu, domnule Varujan Pambuccian, cum vedeți viitorul radioului peste 10 ani? Doamna Olya Booyar spunea că toată lumea întreabă asta.

Varujan Pambuccian: Atâta vreme cât vorbim de un mediu prin care ne adresăm doar auzului, adică omul poate să facă orice altceva în timpul respectiv, spre deosebire de televiziune unde trebuie să stai să privești ecranul, spre deosebire de media virtuală în care trebuie să interacționezi cu calculatorul, radioul are marele avantaj că se adresează doar auzului, acesta este un avantaj care îi dă o poziție foarte bună în peisajul media și cred că avantajul acesta şi-l va păstra și îi va permite să existe în continuare, indiferent de suportul tehnologic pe care îl va utiliza.

Pe de altă parte, atunci când vorbim de surse publice și revin la comentariul meu anterior, aici vorbim de o asumare și de o responsabilitate. Asumare înseamnă că știu cine îmi vorbește, responsabilitate înseamnă că știu că cine-mi vorbește, nu își permite să mă alimenteze cu știri false. Lucrul ăsta va fi din ce în ce mai important. Şi am să vă spun de ce. Inteligența artificială a adus în peisaj două lucruri absolut noi. Primul a fost /morful de voce/ care îți dă posibilitatea ca, tu, tastând un text sau chiar vorbind live, la capătul celălalt să fie auzită o voce, de exemplu, a președintelui țării sau a primului ministru, spunând ce ai tastat tu sau ce vorbești tu în momentul respectiv. Lucrul ăsta este deja rezolvat și au început să apară şi aplicații care se adresează amatorilor, deci tipul ăsta de fake şi al doilea tip de fake, care a apărut în urmă cu patru-cinci ani, dar care începe și el să se distribuie la nivelul unui utilizator banal este /.../ video, în care poți nu doar să pună în gura și cu vocea unei personalități ce vreau eu să transmit, dar și cu imaginea personalității respective, vorbind absolut fluent, fără ca privitorul să își poată da seama că este vorba de altcineva. Tipul ăsta de fake este cel mai periculos, după părerea mea și din cauza asta...

Realizator: Este ca un fel de fals în acte publice, dle Varujan Pambuccian.

Varujan Pambuccian: Da, dar nu este pedepsit de nimic, ştiţi? Asta e problema. Și, sigur, va trebui și legislație pentru așa ceva. Pe de altă parte, lucruri de genul ăsta vor prolifera şi este foarte greu să le împiedici, mai ales că vorbim de internet, adică vorbim de zone în care serverul poate să se supună unei cu totul..., unei jurisdicţii cu totul diferite decât cea în care trăiești tu și atunci încredere aceasta în media publică va crește și, după părerea mea, rolul Radioului și al Televiziunii publice, dar mai ales al Radioului, care are avantajul este că se adresează doar auzului, în următorii ani va crește, în pofida tuturor celor care spun că nu, spun lucrul ăsta.

Realizator: A şi un rol important în gestionarea situațiilor de urgență, oricare ar fi ele.

Varujan Pambuccian: S-ar putea. Asta este o chestiune evidentă.

Realizator: Imediat, o să vorbim cu domnul secretar de stat Raed Arafat, de la Ministerul de Interne. Bună ziua, dle Arafat!

Raed Arafat: Bună ziua!

Realizator: Dle Arafat, mai avem câteva minute, două-trei minute până la sfârșitul emisiunii și, vrând-nevrând, tot la pandemie venim și nu numai pandemia, ci orice situație de urgență. Spuneți-mi, rolul Radioului public care ar fi în perioadele astea de urgență?

Raed Arafat: Informarea corectă a populației și păstrarea unui echilibru în domeniul informării populației, pentru că vedem foarte bine că în mass media există diferite părți, care fiecare vine cu opini proprii de multe ori multe ori, care expun populația la opinii care nu sunt oficiale, nu sunt corecte uneori și lasă populație într-o confuzie totală, ori rolul Radioului public este să se asigure că populația primește informaţiile din sursă corectă şi să ajute cei care gestionează situația pandemiei în managementul acestei situaţii, în relația cu publicul. Normal, publicul are accesul şi la restul informațiilor și poate să diferențieze, poate să creadă în final ce este mai convingător, dar rolul Radioului public extrem de important în această perioadă, pentru că omul care dorește informație neinterpretată, nemanipulată, neadusă într-o anumită lumină, atunci trebuie să știe că acolo poate să o obțină.

Realizator: În ce măsură vedeţi dumneavoastră autoritățile, Radioul public drept un instrument de comunicare a informațiilor corecte și direct de la sursă?

Raed Arafat: Tocmai asta ziceam. Radioul public, Televiziunea publică trebuie să fie cele două modalități prin care putem comunica informațiile oficiale și care dumneavoastră, nu neapărat numai informațiile noastre, puteţi să luaţi şi alte informații, dar verificate din două, din trei surse, care să fie sigure, care să știm că astea sunt informaţiile corecte și care se transmit populaţiei.

Realizator: Şi nu vorbim doar de pandemie, doar de situația de acuma, ci de orice situație de urgență. Vă mulțumesc foarte mult.

Raed Arafat: Sigur, cu certitudine.

Realizator: Mulţumesc foarte mult, dle Raed Arafat, secretar de stat la Ministerul de Interne. Mai avem foarte puține secunde până să intre publicitatea, e urmată de radiojurnal, aş reveni pentru 15 secunde la domnul Varujan Pambuccian pentru o concluzie: viitorul radioului peste 10 ani. Va mai fi? Dl Pambuccian presupun că nu mai este în legătură telefonică directă cu noi, dar vă asigur eu, stimaţi ascultători că va mai fi şi vă reamintesc că duminică, 1 noiembrie, este ziua națională a Radioului, marcată pentru prima dată sub acest nume în România.

Transcrierea emisiunii Probleme la zi a fost realizată de Agenția de presă Rador.

(PH)