PROBLEME LA ZI: Cum gestionăm şi protejăm resursele de apă (AUDIO)

AUDIO: Probleme la zi. Ministrul apelor şi pădurilor, Ioan Deneş, în studioul RRA.

13.20 PROBLEME LA ZI. Cum gestionăm şi protejăm resursele de apă. Accesul la apă şii infrastructura necesară.

Invitaţi: Ioan Deneş – ministrul Apelor şi Pădurilor în studio şi, prin telefon, Adina Vălean – europarlamentar PNL, preşedintele Comisiei pentru Mediu din Parlamentul European.

Producător Magda Zăvoianu.

Realizator Alexandra Andon.

----TEXT----

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI Realizator: Alexandra Andon - România se poate lăuda cu o reţea a apelor bogată şi destul de bine distribuită pe teritoriul ţării. În aceste condiţii, care este calitatea apei de care beneficiază cetăţenii români? În vara trecută mai multe judeţe ale ţării au trecut prin inundaţii catastrofale. Care este starea digurilor? Uniunea Europeană este preocupată de calitatea apei. Este în dezbatere o directivă aflată şi în atenţia preşedinţiei române, directivă care să completeze legislaţia europeană deja existentă în domeniu. Discutăm despre aceste subiecte în ediţia de astăzi. Îi spun 'bun venit' în studio ministrului apelor şi pădurilor, domnul Ioan Deneş. Bună ziua.
Ioan Deneş: Bună ziua dvs. şi ascultătorilor postului Radio România Actualităţi.
Realizator: Domnule ministru, în primul rând, există o agendă, există priorităţi ale preşedinţiei pe acest domeniu?
Ioan Deneş: De la început fac precizarea că în perioada preşedinţiei Consiliului UE, statul mebru care deţine preşedinţia rotativă are rol de mediator şi are responsabilitate problematici din domeniul de competenţă care interesează toate statele membre ale UE. În acest sens, fac precizarea că pe perioada preşedinţiei rotative, Ministerul Apelor şi Pădurilor are în responsabilitate două dosare extrem de importante, şi anume dosare privind apa potabilă şi reutilizarea apei uzate, care reprezintă o prioritate în perioada deţinerii de către România a preşedinţiei la Consiliul UE. Spun acest lucru deoarece directiva privind apa potabilă este cel mai important instrument pentru asigurarea calităţii apei potabile în UE, deşi în plan intern Ministerul Apelor şi Pădurilor e responsabil doar pentru furnizarea apei brute - pentru hidrocentrale, staţii de epurare sau alte entităţi economice care tratează această apă brută, transformând-o, sigur, la final în apă potabilă, Ministerul Sănătăţii fiind cel care monitorizează parametrii de calitate.
Realizator: Dar nici această apă brută nu poate să fie oricum, nui poate să conţină orice.
Ioan Deneş: Vă explic imediat în înţelesul Uniunii Europene ce înseamnă apa potabilă. Aşa cum spuneam, Ministerul Sănătăţii este, conform legii, cel care monitorizează aceşti parametri ai apei potabile, astfel încât aceasta să fie o apă adecvată consumului uman. La Consiliul de Mediu al UE, a cărei preşedinţie este deţinută pe perioada celor şase luni de către Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Ministerul Mediului, abordarea apei potabile este una mai largă, nu este stricto senso cea care este prevăzută, să spunem, în legislaţia noastră naţională şi în percepţia europeană acest termen cuprinde apa din momentul captării ei - că este dintr-un curs de apă, că este dintr-un izvor subteran, din acel moment în mod normal trebuie monitorizată apa, până la staţia de tratare a apei...
Realizator: ... în aşa fel încât să ajungă cu cât mai puţine deşeuri, cu cât mai puţine substanţe care pun în pericol viaţa. De exemplu, se spune în proiectul acesta de directivă /că/ evaluarea riscurilor ar trebui să se concentreze pe reducerea nivelului de tratare necesar pentru producerea de apă destinată consumului uman. Asta poate să însemne, nu-i aşa?, ca apa să vină direct cu mai puţine substanţe poluante.
Ioan Deneş: Corect!
Realizator: Şi atunci care este rolul Ministerul Apelor şi ce trebuie făcut în această privinţă?

Ioan Deneş: Este foarte important să facem precizarea că pe acest dosar de fapt se vine cu reformarea unei directive care este deja existentă în UE şi funcţionează de aproximativ 20 de ani şi este prima iniţiativă cetăţenească a locuitorilor UE, aproximativ ...
Realizator: Numită dreptul la apă, right for water!
Ioan Deneş: Vă spun imediat şi ce vizează această solicitare de reformare a directivei pentru că este foarte importantă şi pentru noi ca cetăţeni ai UE, deşi spuneam că problematica la nivelul UE nu neapărat trebuie să fie o problemă stringentă pentru un anumit stat, ci este pentru întregul UE, dar este foarte importantă şi pentru noi; această solicitare de reformare a aproximativ 1,6 milioane de locuitori vizează două aspecte foarte importante, şi anume primul aspect se referă la faptul că trebuie îmbunătăţită calitatea apei consumată în UE, adică exact ceea ce discutam anterior cu parametrii pe care trebuie să îi monitorizăm de la captare, staţie de tratare, reţea de distribuţie şi până la robinet, şi a doua, foarte importantă, este dreptul fiecărui cetăţean din UE de a avea acces la apă potabilă. Sigur, sunt multe elemente tehnice pe care le lucrează specialiştii vizavi de parametrii pe care trebuie să-i îndeplinească această apă potabilă, pentru că s-a constatat în ultimii ani că sunt o serie de, ştiu eu, corpuri care afectează - microplastice şi alte astfel de elemente - care afectează calitatea apei consumate de către cetăţean.
Realizator: Dle ministru, aţi fost după inundaţiile din vara trecută şi în timpul inundaţiilor din vara trecută aţi fost în zonele afectate, corect?
Ioan Deneş: Da.
Realizator: Bun, ce aţi văzut acolo după ce apele s-au retras? Este adevărat că malurile erau acoperite de peturi, cârpe ş.a.m.d.?
Ioan Deneş: Chiar am avut o acţiune care nu ţinea în mod special de Ministerul Apelor şi Pădurilor, o acţiune de ecologizare a lacului Izvorul Muntelui la Bicaz, unde printr-o acţiune de voluntariat am reuşit să adunăm aproximativ 250 de tone de deşeuri, în principal pet-uri care au venit de pe afluenţii care sunt adunaţi de această acumulare şi a fost zic eu o acţiune reuşită. În contextul întrebării dvs vreau să fac precizarea că am vizitat anul trecut aproximativ 25 de judeţe din ţară, unele dintre ele şi de 3-4 ori, mă gândesc la judeţul Vâlcea, de exemplu, la judeţul Neamţ şi alte judeţe, exact în aceste zone calamitate şi cetăţenii de acolo ştiu acest lucru şi ştiu că ceea ce vorbesc acum este conform realităţii, la ora actuală acele zone calamitate pe care le-am vizitat cu echipa de specialişti şi sigur şi alte zone în care nu am ajuns şi zone în care am fost chiar pe timpul derulării lucrărilor cu premierul României, cu doamna premier al României, vreau să vă spun că în toate aceste zone la ora actuală sunt lucrări finalizate, adică lucrări care în luna decembrie s-a încheiat derularea lor în regim de urgenţă, aşa este, sigur, banii proveniţi pe aceste lucrări au fost atât din bugetul de stat, cât şi din surse proprii ale Administraţiei Naţionale Apele Române, cât şi din fondurile de intervenţie, din fondul de rezervă al guvernului s-a alocat o sumă importantă. Şi cu această sumă am reuşit anul trecut să finalizăm 96 de lucrări hidrotehnice, care sunt sigur regularizări, praguri de fund, aducerea la stadiul iniţial a digurilor care au fost erodate de aceste viituri, comparativ cu anul 2017, când s-au încheiat aproximativ 37 de lucrări. Ei, pentru aceste 96 de lucrări, a căror valoare totală este de 560 de milioane de lei, s-au alocat numai în 2018, 191 de milioane de lei ca să finalizăm cele 96 de lucrări, de aproximativ 12 ori şi jumătate mai mult ca sumă decât pentru finalizarea celor 37 de lucrări în 2017. Au fost lucrări extrem de importante, lucrări care au pus, să spunem aşa, au asigurat securitatea vieţii oamenilor şi a muncii pe care ei au avut-o de-a lungul anilor, gospodării, am fost, de exemplu, mi-aduc aminte în Judeţul Alba, treceau nişte cursuri de apă chiar prin mijlocul satului şi ne-am întâlnit cu nişte cetăţeni în vârstă, care locuiau pe acea stradă şi cu ochii în lacrimi, în momentul în care am fost în vizită de lucru, au venit şi mi-au arătat cum acea viitură le-a dus porţile, coteţele...
Realizator: Nu este singurul loc unde apa s-a transformat în râu...
Ioan Deneş: La ora actuală, în acele localităţi sunt lucrări hidrotehnice făcute, cursurile de apă regularizate şi oamenii pot să stea liniştiţi că la o eventuală viitură, debit mărit de apă nu vor mai avea aceste probleme.
Realizator: Vom reveni asupra acestui subiect. Aţi vorbit despre faptul că în ceea ce priveşte preocupările în cadrul UE în ceea ce priveşte apa potabilă sunt două aspecte dintre care unul este dreptul fiecărui cetăţean de a avea acces la apă potabilă. În România, sunt foarte mulţi cetăţeni care nu au acces la apă curentă. Există vreun rol al Ministerului Apelor în această privinţă?
Ioan Deneş: Sigur, în partenriat cu Ministerul Dezvoltării şi cu autorităţile locale există proiecte prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală ca fiecare localitate din România să aibă asigurată apa curentă în localitatea respectivă, peste 3000 de localităţi, comune şi oraşe avem în ţară şi totodată, sigur, în tandem, dacă doriţi, cu această dorinţă a noastră de a finaliza dreptul de a avea acces la apă a tuturor cetăţenilor din România este şi partea de canalizare. Deci, aceste două mari deziderate, dacă doriţi, dar, sigur, transformate în realitate în România din ce în ce spre finalizarea acestor deziderate, merg mână în mână, pentru că nu poţi să ai, să spunem aşa, un mediu curat şi o natură curată, dacă nu ai apă curentă, pe care s-o aibă la dispoziţie cetăţeanul, împreună cu posibilitatea de a fi sistemul ăsta de canalizare foarte important.
Realizator: E adevărat. Se pune problema şi aţi enunţat-o şi dvs. a apelor reziduale, a ceea ce pleacă nu numai de la cetăţeni, de la întreprinderi şi aşa mai departe. În ce măsură în România s-a reuşit ca să nu se mai deverseze în ape uleiuri, substanţe nocive, la nivelul cetăţenilor, la nivelul oraşelor? Înţeleg că fabricile şi uzinele au tot felul de instalaţii, dar cum arată lucrurile acestea în oraşe?
Ioan Deneş: Deci ceea ce are în responsabilitate Ministerul Apelor şi Pădurilor sunt proiecte legate de partea, să zicem aşa, de monitorizare şi gestionare a gunoiului de grajd. Avem un compartiment specializat de specialişti care au în responsabiliatte controlul integrat al nutrienţilor şi în acest domeniu stric care, repet, este responsabilitatea Ministerului Apelor şi Pădurilor, avem aproximativ 96 de proiecte, sigur în diverse stadii de avansare. La ora actuală avem 36 care deja sunt cu SF-urile finalizate, în care facem platforme de gunoi de grajd pentru colectarea acestui gunoi de grajd de pe o anumită suprafaţă din localităţi, din comune în principal, pentru că şi gunoiul de grajd afectează, să spunem aşa într-un termen şi lung, apele subterane şi pentru aceasta noi printr-un împrumut de la Banca Mondială, sigur fianţat din bugetul de stat şi ulterior recuperarea acestui împrumut de la Banca Mondială, face aceste demersuri, aceste proiecte, asta este să spunem aşa în curtea Ministerului Apelor şi Pădurilor.
Realizator: Doar atât?
Ioan Deneş: Da.
Realizator: Uleiurile ţin de alte ministere?
Ioan Deneş: Nu, fiecare dintre noi în întregul ăsta avem câte o bucăţică şi fiecare dintre noi cu bucăţica pe care o facem rezultă acel întreg pe care sigur, e o problemă pe care o cunoaştem şi o problemă pe care la nivelul de grupuri de lucru, să spunem aşa, pe care noi le avem între ministere, facem astfel de analize integrate şi întregul lor.
Realizator: Este împreună cu noi prin telefon doamna Adina Vălean, Patidul Naţional Liberal, preşedintele Comisie pentru mediu din Parlamentul European. Bună ziua şi vă mulţumesc!
Adina Vălean: Bună ziua! Vă salut pe dumneavoastră, pe ascultători şi pe domnul ministru Deneş.
Realizator: Doamnă Adina Vălean, în ce temeni se pun problemele legate de calitatea apei în Uniunea Europeană?
Adina Vălean: După cum s-a menţionat, noi avem în momentul de faţă în lucru două dosare, cel privind accesul la apă, adică reanalizarea directivei ca urmare a unei iniţiative cetăţeneşti, două milioane de semnături şi cel privind reutilizarea apei reziduale. Ăsta este chiar un regulament. Deci dacă prima directivă, ceea ce înseamnă că fiecare stat membru îşi face legislaţie proprie ca să aplice obiectivele directivei, în a doua va trebui să aplicăm exact cum vor fi pevederile europene. Regulamentul acesta privind apele reutilizate se discută mai puţin sau în orice caz aţi discutat mai puţin despre el, face parte din ideea de economie circulară. Sigur că România, cum aţi spus, are o bogăţie naturală - apa -, dar pe de altă parte această bogăţie naturală este şi foarte mult irosită, nu se refoloseşte, principalul beneficiar al acestui regulament de reutilizare a apei ar trebui să fie agricultura. Cu alte cuvinte, toată apa care rezultă rezidual din marile oraşe, cum vorbeaţi chiar adineauri, ar trebui în anumiţi parametri de calitate, filtrată, îmbunătăţită şi întoarsă în agricultură pentru a iriga fermele de diverse dimensiuni. Până la urmă, chiar şi gospodăriile mai mici pot avea acces la acest principiu al circularităţii resurselor. Acum, cu accesul la apă, sigur că v-a spus dl ministru, sunt anumite standarde de calitate pe care UE doreşte să le îmbunătăţească. Se merge chiar la a fixa ţinte în timp pentru a reduce, nu ştiu, nivelul de plumb din apă, de bor, de fluoride ş.a.m.d şi, pe de altă parte, îşi doreşte să promoveze accesul la apă. Sigur, a fost o dezbatere foarte dură în parlament între a promova accesul la apă şi a garanta accesul la apă. Pentru că a garanta accesul la apă potabilă ar presupune ca oricine, în orice situaţie, să aibă acces la apă potabilă, indiferent că o poate plăti sau nu...
Realizator: Sub cuvântul că apa este un drept, nu este o marfă.
Adina Vălean: Exact. Pe de altă parte, ea, în realitate, este o marfă. Avem, ca să spun aşa, operatori economici în piaţă care comercializează apă, care trebuie să se supună anumitor reguli ş.a.m.d. Există totuşi un întreg lanţ economic în jurul apei: de la producător, transportator, cel care o depozitează ş.a.m.d. şi toţi să se implice într-un fel sau altul atât pentru a păstra calitatea apei, cât şi pentru a putea livra în cele mai bune condiţii şi în cele mai mici locuri. Apropo de dreptul ăsta la apă, sigur că putem accepta ideea că în spaţiile publice trebuie să existe un acces la apă, lucru care a fost de asemenea dezbătut în Parlamentul European; am căzut cu toţii de acord că este o chestiune necesară. Pe de altă parte, sigur că revine autorităţilor locale care trebuie să se implice în acest sens şi să creeze posibilitatea ca atunci când eşti într-un spaţiu public, totuşi, într-o vecinătate rezonabilă, să ai acces la apă potabilă fără să fii nevoit neapărat să o cumperi, nu? Deci vedeţi, sunt mai multe elemente. Nu există un acord la nivel european, sunt de altfel şi situaţii foarte diferite, pentru că, dacă ne gândim, de pildă, la ţări care au, să spunem, un deficit sau la care apa este o resursă mai puţin bogată cum e România - dacă ne gândim la Spania, la Grecia - aceste ţări au dezvoltat deja în timp sisteme de utilizare a apei, de acces la apă, pe când în ţări cum e România, care asta este o bogăţie, noi nu ne-am pus problema cum să o folosim într-un mod cât mai judicios.
Realizator: Mulţumesc foarte mult, dnă Adina Vălean, reamintesc preşedintele Comisiei pentru Mediu din Parlamentul European şi revin la dl ministru Ioan Deneş. Pentru că există aceste diferenţe între ţările europene în ceea ce priveşte resursele de apă şi felul în care sunt ele utilizate, cam unde credeţi că se situează România în ceea ce priveşte gradul de curăţenie a apelor?
Ioan Deneş: Sigur, toţi locuitorii acestei ţări, ca iubitori ai acestei ţări, ne dorim în primul rând o natură cât mai curată şi un mediu în care să ne simţim cât mai degajat să spunem aşa, când mergem în natură.

Ioan Deneş: Ţine mult, foarte mult de cultura noastră personală a fiecăruia, pentru că e o chestiune interesantă - şi dumneavoastră o ştiţi şi mulţi dintre concetăţenii noştri o ştiu. Mergem dincolo, ieşim în afara României şi ştim: nu avem voie să ieşim, ştiu eu, punga de plastică, ambalajul de la un produs pe care noi îl consumăm să îl aruncăm pe geam la maşină. Din păcate, unii, când se întorc sau vin, revin în România, uită de această regulă, care o respectă dincolo. Deci din motivul ăsta spuneam că fiecare dintre noi e foarte important să înţeleagă că această pungă de plastic, acel rest sau ce rămâne din ce consumăm, dacă nu avem grijă să luăm, să-l aruncăm în zona care e voie să facem lucrul ăsta, la un container, la un coş de gunoi, ajunge în natură şi ajungând în natură, afectează într-o măsură mai mare sau mai mică natura în general şi, în mod special, sursa de apă pe care noi o folosim. Că este de suprafaţă, că este subterană, aşa cum explicam, şi zona de pânză freatică este afectată dacă nu avem grijă să facem ceea ce trebuie ca să nu ajungă aceste obiecte, aceste, ştiu eu, lucruri pe care noi trebuie să le punem unde trebuie, ajung în zona respectivă. Aş mai... sigur, mulţumesc doamnei preşedinte Adina Vălean că a făcut precizarea. Am discutat mai puţin partea cu dosarul cu reutilizarea apei uzate. Aş mai face o completare. Discuţia pe acest dosar se pune în felul următor: apa rezultată din staţiile de epurare să nu mai fie pur şi simplu neutilizată, cum este în majoritatea situaţiilor de la staţiile de epurare, la ora actuală, ci ea să poată fi refolosită, în anumite condiţii şi cu anumiţi parametri în agricultură, în activităţi economice sau in alte domenii, pentru că e adevărat că noi, majoritatea zonelor din România, să spunem aşa, nu suferă de acel fenomen de deşertificare, dar şi noi avem aceste zone, mai ales în partea de sud a României, dar în partea de sud a continentului e o mare, mare problemă legată de sursele de apă şi atunci, în acest context, s-a discutat despre acest dosar cu reutilizarea apei uzate. Aş mai face o precizare foarte importanţă la partea de investiţii. Spuneam de vizitele, pe care le-am făcut cu doamna prim-ministru Viorica Dăncilă în teritoriu şi am făcut atunci o vizită într-o zonă unde avem o investiţie foarte mare, care era în derulare atunci, mă refer la amenajarea râului Cracău, la Slobozia, în judeţul Neamţ, unde am deviat, practic, un curs de apă, care trecea printr-un sat, printr-un cartier, de fapt, dar e un sat, şi care, în momentul în care creştea debitul nu foarte mult, ci la nişte ploi mai, să spunem aşa, mai consistente, le inunda acelor oameni...
Realizator: E o zonă montană, nu e aşa?
Ioan Deneş: E o zonă montană, dar aici satul este aşezat ca într-o căldare, să spunem aşa, şi acolo am deviat aproximativ pe 5 kilometri am deviat acel curs de apă şi, sigur, i-am făcut şi un control al debitului. La un debit care depăeşte capacitatea de preluare a albiei mamă, să spunem aşa, a albiei... matca ei naturală a acelui curs, este preluat de acest canal de 5 kilometri - foarte importantă investiţie de 57 de milioane de lei, investiţie finalizată; urmează să facem, să spunem aşa, recepţia oficială, undeva în cursul acestui an. De asemenea, acolo avem şi două poduri, pe care le-am făcut. Mai era o chestiune foarte importantă: era pusă în pericol reţeaua de gaz, care deservea acea zonă, inclusiv Piatra Neamţ. Deci lucrările noastre hidrotehnice vizează nu numai aspectul ăsta de a pune în siguranţă viaţa şi securitatea cetăţenilor, care este cel mai important lucru şi are şi aspecte privind zonă de a asigura activităţile economice din zonă, infrastructură... Deci sunt lucrări care vizează mai multe domenii mai complexe şi a asigura aceste domenii că se pun în siguranţă.
Realizator: Cum poate fi verificată calitatea acestor lucrări? Şi vă întreb acest lucru pentru că în vara anului trecut, în judeţul Tulcea, lucrări care... diguri asupra cărora se făcuseră lucrări de consolidare au cedat şi au inundat. Responsabilitatea cui revine şi cum poate fi verificată calitatea lucrărilor acestea de amenajare a digurilor?
Ioan Deneş: Da. Noi la nivelul judeţelor, avem structuri, să spunem, judeţene numite SGA-uri, care au în fişa postului, dacă doriţi, monitorizarea continuă a acestor diguri de pe raza acelor judeţe. Ce înseamnă monitorizarea acelor diguri? În primul rând, întreţinerea lor, întreţinerea lor făcându-se de câte ori este nevoie, chestiuni simple, să spunem curente, parte de cosiri, de îndepărtare a vegetaţiei, ştiu eu, pomi, arbori şi aşa mai departe, dar anul trecut am avut câteva fenomene, care niciun studiu de specialitate nu le-a prevăzut. Vă dau un exemplu: 160 de litri pe metru pătrat în 24 de ore sau 200 de litri pe metru pătrat. Am fost, de exemplu, în Băcel, în judeţul Covasna, foarte aproape de judeţul Braşov.