Otilia Nuțu: „Riscăm ca pe termen mai lung să devenim din ce în ce mai dependenţi de importurile de gaz rusesc”

În urmă cu o săptămână, compania maghiară MVM a semnat un acord cu E.ON România pentru a prelua activele de furnizare a gazului şi energiei electrice. MVM a plătit cu mult peste preţul pieţei, circa 200 de milioane de euro, faţă de valoarea estimată de 100-120 de milioane de euro oferită de concurenţi, ceea ce indică faptul că există ceva mai mult decât motive pur comerciale la mijloc. Stăm de vorbă pe acest subiect, la "Apel matinal", cu analistul în politici de energie Otilia Nuţu, de la Expert Forum. În momentul de faţă, să le amintim tuturor, E.ON deţine, practic, jumătate din aprovizionarea cu gaze pe segmentul de consumatori casnici şi e furnizor important şi de energie electrică. Evident, pornim discuţia de la implicaţiile legate de această tranzacţie pentru consumatori, înainte de toate.

Otilia Nuţu: Da, în primul rând, întrebarea care se pune - şi cum aţi spus şi dumneavoastră - este de ce a plătit un preţ dublu faţă de preţul oferit de ceilalţi concurenţi şi care era şi valoarea reală de piaţă a activelor E.ON pe partea de furnizare. Trebuie să ne îngrijoreze faptul că, în primul rând, MVM este o companie de stat dintr-un regim autoritar.

Vedem, în acelaşi timp - şi asta s-a scris şi în presa internaţională - că în Ungaria, investitorii străini sunt practic forţaţi să iasă din ţară prin acţiuni de tip rider şi preluarea companiilor lor de către companii de stat sau companii care sunt sub controlul echipei lui Orbán.

Şi atunci, ne întrebăm dacă nu cumva astfel de operaţiune are de fapt în spate alte motive decât cele comerciale şi riscul cel mare, având în vedere că în România, planurile noastre sunt să ne creştem consumul de gaz în următorii ani, dacă nu cumva este, de fapt, o încercare de a aduce în România, pe uşa din dos, gaz din Rusia. Asta, în condiţiile în care Uniunea Europeană s-a angajat ca în 2027 să renunţe de tot la gazul rusesc şi, în general, să ne reducem cu toţii consumul de gaze cu circa 30% până în 2030. Deci ăsta ar fi riscul cel mare, să intre pe uşa din dos gaz rusesc, sigur, etichetat acum ca maghiar şi în condiţiile în care nimeni altcineva din zonă nu face aşa ceva.

Realizator: Ce am pierde, ce am câştiga dacă s-ar întâmpla aşa? Să nu uităm că vorbim despre o piaţă concurenţială - şi bitcoinul la un moment dat era câţiva dolari şi acum a trecut de 100.000. Până la urmă, fiecare afacerist încearcă să speculeze situaţia, nu?

„Nu convine ceva ce face Chişinăul, Gazprom taie gazul​”

Otilia Nuţu: Sigur că da, dar, cum ziceam, nu se justifică în termen de piaţă. Da, adică una este bitcoinul, care nu e controlat de cineva care vrea să domine o piaţă, ci e o producţie descentralizată de monedă. Aici ăsta este riscul, că la noi se va creşte consumul de gaze, pentru că noi extindem reţelele de gaze către noi consumatori casnici, facem nu ştiu câte centrale, inclusiv centrala cea mare de la Mintia, care ar consuma circa 30% din consumul actual de gaze. Deci noi riscăm ca pe termen mai lung să devenim din ce în ce mai dependenţi de importurile de gaz şi în special de importurile de gaz rusesc, asta, în condiţiile în care tot restul Europei se decuplează de gazul rusesc.

Deci, noi am finanţa în continuare războiul lui Putin împotriva restului lumii şi, în special, împotriva Ucrainei. Noi am riscat să creăm o situaţie foarte asemănătoare cu ce s-a întâmplat în urmă cu două decenii în Moldova, unde s-a creat o schemă prin care ţara era din ce în ce mai îndatorată lui Gazprom şi Gazprom era folosită drept armă de şantaj politic. Nu convine ceva ce face Chişinăul, Gazprom taie gazul.

Realizator - Cătălin Cîrnu: Umblăm la robinet.

Otilia Nuţu: Sigur, din raţiuni comerciale, da.

„Motive care ar putea să nu fie pur comerciale”

Realizator - Daniela Petrican: Şi pentru că tot se vorbeşte despre reindustrializarea în România, nu putem să nu ne întrebăm: de ce nu a încercat şi statul român să preia aceste active?

Otilia Nuţu: Păi, a încercat să-l preia. Adică Romgaz a fost unul dintre competitori, însă a oferit preţul de piaţă. Deci, încă o dată, problema nu este faptul că s-a vândut un furnizor de la o companie către alta, ci de faptul că cumpărătorul s-ar putea să aibă în spate nişte motive care să nu fie pur comerciale. Dacă ar cumpăra Gazprom, ne-am gândi că este o companie comercială sau că interesele sunt pur comerciale? Vedem, spre exemplu, că Gazprom a tăiat gazul în toată Europa în 2022, încălcându-şi contractele. Şi ăsta ar putea să fie riscul şi la noi. Şi mă îngrijorează foarte tare politica statului român de a creşte consumul de gaze.

Adică faptul că noi, în loc să ne gândim la cum lăsăm cât mai multe investiţii private făcute de actori pur comerciali, să deschidă piaţa de energie şi să apară o concurenţă reală, ne creştem această dependenţă şi care nu va putea să fie acoperită decât de Gazprom./mnecula/ Iar Gazprom, în acest moment, având în vedere că se termină contractul de tranzit prin Ucraina, este foarte disperat să îşi găsească o nouă piaţă de desfacere în Europa.

„Înainte aceste tranzacţii erau examinate în CSAT”

Realizator - Cătălin Cîrnu: Da, mă gândesc, şi ne gândim cu toţii, că autorităţile române sunt atente, veghează, supraveghează, monitorizează. Mă întreb însă, dacă ar fi câştigat aceeaşi companie maghiară cu doar două-trei milioane de euro ca ofertă peste tot ce a fost până acum, am fi ciulit la fel urechile?

Otilia Nuţu: Sigur că... Eu ce pot să fac este să mă uit la datele care există în mod public şi mie toate lucrurile acestea care se întâmplă îmi ridică nişte semne de întrebare. Probabil că ar fi fost mai puţin alarmant dacă vedeam o ofertă ceva mai în linie cu piaţa, însă totuşi ar fi trebuit să ne gândim şi la cine face aceste investiţii. De altmiteri, de asta şi există acea comisie care să examineze investiţiile străine, pentru a vedea dacă în spate sunt raţiuni pur comerciale sau sunt şi interes de tip politic. La fel, înainte să fie această comisie, astfel de tranzacţii erau examinate în CSAT.

Deci trebuie să folosească statul instrumentele pe care le are, accesul la informaţii, pe care publicul nu îl are, pentru a vedea ce se află în spatele acestor tranzacţii. Deci, eu nu am o problemă cu faptul că, spre exemplu, Petrom a fost vândut către OMV, în condiţiile în care asta era chiar o afacere pur comercială. Însă aş avea o problemă dacă Petrom s-ar fi vândut lui Gazprom sau lui Socar, din aceleaşi motive, pentru că îti pui întrebarea dacă nu cumva scopul este altul. Îţi taie furnizarea de gaz, încălcându-şi contractele, când îţi e lumea mai dragă, când e frig afară...

Realizator - Cătălin Cîrnu: Dar statul român ar putea plusa în acest moment? Nu ştiu, juridic, s-ar putea bloca afacerea sau deja e pornită?

Otilia Nuţu: Afacerea trebuie să treacă de filtrul acestei comisii de analiză a investiţiilor străine şi pentru a vedea dacă există în spate nişte interese ruseşti sau nu. Şi am mai văzut altfel de tranzacţii fiind blocate, nu în România, dar în alte părţi. Spre exemplu, acum două luni, în Spania a fost blocată o achiziţie din domeniul feroviar de către o companie maghiară, care poate avea, tot aşa, nişte interese ruseşti.

Deci e o problemă de competiţie, în sensul în care riscul cel mare ar fi ca Gazprom să intre în piaţă din nou, să ofere o perioadă de timp un preţ mult mai avantajos decât al producătorilor interni, pentru a câştiga o cotă cât mai mare de piaţă şi după ce s-a format o dependenţă cu adevărat serioasă, să poată să se joace exact cum se joacă în acest moment cu Transnistria, tăind gazul pentru a provoca o criză umanitară sau mari nelinişti sociale.

„Parcă am vrea cu tot dinadinsul să nu fim un concurent pentru Gazprom în regiune”

Realizator - Daniela Petrican: Ştim că Expert Forum a trimis o scrisoare Teresei Ribera, noul vicepreşedinte executiv pentru o tranziţie cu rată echitabilă şi competitivă a Comisiei Europene. Ce aţi solicitat prin acest document?

Otilia Nuţu: Am solicitat, în primul rând, foarte multă atenţie asupra acestei tranzacţii, pentru că Comisia Europeană are, la rândul ei, instrumente pentru a vedea dacă există aceste astfel de încercări de intrare în piaţa europeană a unor jucători care sunt la limita sancţionării, pe uşa din dos. Şi, iarăşi, toate lucrurile astea trebuie să fie văzute într-un cadru, într-un context mult mai larg.

Noi ne creştem consumul de gaze în loc să devenim aici un competitor real pentru Gazprom, aici, în regiune. Adică să exportăm şi către Moldova cantităţi mai mari, şi către Bulgaria şi către Ungaria. Şi pur şi simplu, trebuie văzut în ce măsură toate încercările din anii trecuţi făcute de Transgaz pentru a bloca exporturile de gaze - adică noi de 10 ani de zile întârziem pe cât s-a putut interconectările cu ţările din jur, încercăm să amânăm pe cât se poate 'reverse flow' către Ucraina.

Am găsit mereu pretexte că nu putem să exportăm din cauză că la noi, din raţiuni tehnice, presiunea e mai mică decât în ţările din jur. Toate lucrurile astea duc către o imagine coerentă a faptului că noi vrem din tot dinadinsul să nu fim un concurent pentru Gazprom în regiune. Şi asta s-a întâmplat încă cu mult dinainte de 2022. Deci toate lucrurile astea trebuie să fie examinate cu atenţie de autorităţile europene, dacă ale noastre nu sunt în stare să facă acest lucru. Şi toate aceste informaţii trebuie să fie disponibile publicului larg, pentru a vedea dacă sursa de energie pe care o avem este comercială sau are în spate nişte pârghii de şantaj politic.