Răzvan-Ioan Dincă: Oamenii au nevoie de actualitate, inclusiv în cultură

Suntem în 15 ianuarie 2025, iar accesul la cultură este garantat în condițiile legii. Cunoașteți, știți unde este scrisă această propoziție? Chiar în Constituția României, articolul 33, care continuă exact așa: "Libertatea persoanei de a-și dezvolta spiritualitatea și de a accede la valorile culturii naționale și universale nu poate fi îngrădită, iar statul trebuie să asigure păstrarea identității spirituale, sprijinirea culturii naționale, stimularea artelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale, dezvoltarea creativității contemporane, promovarea valorilor culturale și artistice ale României în lume".
Uneori însă ne îngrădim singuri accesul la cultură, atunci când uităm să mai deschidem o carte, să mai cumpărăm un bilet la teatru sau la operă ș.a.m.d. Invitat la "Apel matinal" este astăzi, cu ocazia Zilei Culturii Naționale, Răzvan-Ioan Dincă, antreprenor cultural, regizor și producător de spectacole, dar și președinte-director general al Societății Române de Radiodifuziune. Bună dimineața!
Trăiască nația!
Sus cu ea! Bună dimineața! Mi-a plăcut cum m-a salutat colegul. Cătălin Cîrnu dimineață, în spiritul pe care l-a creat Mihai Eminescu. Așa saluta Mihai Eminescu: "Trăiască Naţia!" şi răspundea "Sus cu ea". Senzațională această mică asociere, fără să precizeze autorul despre ce este vorba şi mă bucur că am putut să răspund în acest spirit pe care ar fi bine să îl mai avem alături de noi atunci când discutăm despre nația română și despre România. Referitor la ceea ce mai devreme ați spus în introducerea subiectului, dacă n-aș fi la Radio România în acest moment, cred că aceleași lucruri le-aș spune. Cred că principalul furnizor și principalul mijloc prin care întreaga Românie poate avea acces la cultură în acest moment este Radio România. Dacă în orice cătun din România se ascultă Radio România Actualități sau unul din canale Radio România și dacă în conținutul nostru editorial continuăm să furnizăm elemente culturale, în acel moment cred că ne îndeplinim misiunea, iar Radio România o face. Nu peste tot putem avea spectacole mari, nu peste tot putem avea concerte simfonice, nu peste tot putem avea un acces la cultură diversificat și într-o formă care să răspundă unor premise ale genurilor. Dar, peste tot putem avea un radio, iar în acest moment, peste tot putem avea un radio, inclusiv în formă de streaming. Și să știți că și în zonele rurale sau undeva uitate de lume, un telefon care poate să fie deschis cu boxa pornită poate să ofere conținut cultural prin Radio România. Sigur că într-un fel am și dreptul să mă laud în acest moment, pentru că ceea ce faceți voi, colegii de la Radio România, este de laudă, dar, în același timp, repet, și dacă n-aș fi aici, aș putea să spun acest lucru, și anume că Radio România e furnizor de cultură. Dar aș vrea să precizez un lucru, pentru că, de obicei, pe 15 ianuarie vorbim despre cultură în sensul acela al expresiei sale, cu ajutorul artelor. Adică discutăm despre cultură, vorbim despre poate literatură, poezia lui Mihai Eminescu sau, eu știu, teatru, operă. Am ascultat-o mai devreme pe Felicia Filip și s-a terminat frumos, cu o acută împreună cu Iris. Deci într-un mod, ca să spun așa, elitist. Dar eu cred că trebuie să discutăm despre cultură într-un sens al tuturor informațiilor captate, învățate, înțelese, acumulate în decursul unei vieți și aceste informații, odată captate, odată acumulate și transformate într-o bază culturală, încep să aibă valoare în momentul în care ele sunt prezentate, iată, uneori și în formă publică, cu ajutorul radioului, dar nu numai, şi ceea ce într-un anumit moment al timpului și al vremurilor poate să devină sau poate este considerat banal, în decursul istoriei poate fi considerat cultură. Adică un interviu, în acest moment, cu o mare personalitate, peste 50 de ani va fi prezentat ca fiind pur și simplu un act cultural. Anumite vorbe pe care oamenii le spun la radio sau anumite lucruri pe care noi le menționăm prin informațiile pe care le dăm zilnic, în timp se transformă într-o cultură vorbită sau scrisă care poate avea valoare, dacă noi acum ne facem treaba având valoare. Noi trebuie să fim conștienți că suntem parte a culturii, că ceea ce putem noi face poate să devină relevant dacă facem bine ceea ce facem. Nu întotdeauna putem fi creatori de cultură, dar parte a culturii, prin menționarea ei, prin apelarea la acest mijloc, prin care putem în permanență să mișcăm masele, să ajutăm oamenii să ajungă la înțelegerea lucrurilor și să le oferim informații relevante atât despre spirit, cât și despre viața lor, eh, în acel moment devenim actanți, devenim participanți la acest act cultural. Şi fac apel în acest fel către toți cei care lucrează și în Radio România, poate și în Televiziunea publică, cei care au misiunile de a transmite informația în mod corect, de a putea să transmită în așa fel lucrurile încât fărâma de informație pe care noi o transmitem să capete valoare culturală, să-și dea seama de acest aspect, să-și dea seama că atunci când îmbraci într-o formă frumoasă o știre, în momentul în care reușești să transmiți un tip de emoție prin ceea ce tu faci sau spui, devii parte a culturii aproape instantaneu, dacă nu în decursul istoriei, chiar ai o șansă să reflecți ceva ce are o valoare cu mult mai mare decât ți-ai dat seama în momentul respectiv.
Apropo de decursul istoriei, cum s-au schimbat gusturile pentru cultură în ultima vreme? Bine, dacă s-au schimbat.
Eu nu cred că s-au schimbat. Eu cred că oamenii au nevoie de actualitate, inclusiv în cultură. Adică faptul că în permanență forma se schimbă nu înseamnă că fondul este altul. Întotdeauna arta, că despre artă vorbim nu despre cultură, ci despre artă, de manifestarea culturii în sens artistic, își schimbă forma în funcție de cum arată societatea. Dacă societatea are o formă contemporană cum are acum și dacă este îmbrăcată în digital și dacă, eu știu, tehnologia are un cuvânt important de spus, întotdeauna se va schimba și forma prin care cultura este adresată maselor, pentru că toți artiștii trăiesc în contemporan, trăiesc în viețile lor și viețile lor n-au cum să fie desprinse de această influență permanentă. Și artiştii, în general, sunt barometre ale societății. Ei reprezintă într-un fel sau alt fel societatea și transfigurează prin modul în care văd ei viața, ceea ce se întâmplă în societatea din care fac parte şi atunci normal că nu gusturile se schimbă, ci modul în care se reflectă această societate prin ochiul sau prin transfigurarea artistică se schimbă și publicul, ca atare, consumă ceea ce i se dă. Eu cred că este loc în continuare și pentru un fel clasic de a privi accesul la cultură, dar și pentru un loc contemporan în care lucrurile se schimbă odată cu societatea şi, de asemenea, cred că publicul sunt două categorii: cei care știu ce înseamnă accesul la cultură și cei care n-au avut acces la cultură și atunci n-au de unde să știe dacă le place sau nu un anumit tip de consumare a artei. Și atunci aici este rolul nostru, să deschidem și pentru aceștia un anumit tip de cale și să consolidăm, pentru cei care deja au acces la cultură, valorificarea acestei culturi sau, mai degrabă, un sistem de comparație pe care un om trăitor în cultură îl poate avea odată ce poate să facă distincția între bine și rău, între cultural de valoare și între contra-cultural sau non-cultural şi cum facem în așa fel încât cel care are nevoie să meargă în fiecare săptămână la operă să fie și el pus într-un anumit tip de context, dar și cei care niciodată n-au ascultat o operă sau o arie de operă să aibă acces, măcar cu ajutorul radioului, să înțeleagă la ce se referă. Iar dacă avem șansa să oferim, așa cum v-am spus, prin relevanță, cultură oamenilor în toată diversitatea de care suntem capabili, în acel moment cred că ne îndeplinim misiunea despre care citea colegul Cătălin Cîrnu mai devreme din Constituție. Și, nu știu, voi faceți asta tot timpul, și la Matinal, și prin oamenii pe care... Câți oameni, ca să zic așa, simpli, devin participanți la cultură doar pentru că voi îi invitați și pentru că spuneți niște lucruri relevante, sunt niște subiecte relevante în niște momente relevante. Ăla e moment de cultură, micul moment de cultură pe care într-un anumit moment voi îl puteți furniza și-l faceți.
Suntem în 2025, raportându-mă la ce ne spuneați mai devreme și poate la un rol al antreprenorului cultural. Știm bine, cultura are nevoie de subvenții, asta este o certitudine, se poate obține profit din actul cultural? Gândindu-vă inclusiv la scriitori și la...
Da, da, înțeleg foarte bine. Din păcate, mi-e greu să cred că se poate obține profit în momentul în care actul cultural încearcă să acopere diferența negativă între valoarea, să zicem, al biletului de spectacol versus valoarea spectacolului respectiv. Cu alte cuvinte, dacă tu încerci să faci un spectacol cu o valoare culturală mare, costurile respective, costurile acelui spectacol sunt niște costuri mari și atunci tu vei cere un preț per bilet mare, un preț per bilet pe care cu greu îl pot acoperi oamenii în societatea noastră și nu mă refer doar în România, aș spune că peste tot cultura are nevoie de o mică subvenție între această diferență negativă a valorii culturale și capacitatea cetățeanului de a plăti acea valoare. Cu alte cuvinte, industriile creative și tot ceea ce reprezintă zona culturală e o zonă de risc din punct de vedere al cheltuielii, e o zonă care nu poate face profit imediat prin banii cheltuiți sau prin banii obținuți în baza vânzării acelor elemente culturale, ci profitul se face mai degrabă pe termen lung, prin educare, prin modul în care se va reflecta după aceea valoarea culturală în modul în care societatea își schimbă forma în baza contactului cu valoarea culturală protejată sau expusă în acel moment. E foarte greu să creezi că un produs cultural într-un anumit moment poate să ofere profit până... Să zicem că X vinde un tablou cu un preț foarte mare. Eu nu am convingerea că acel preț cu care a vândut acel tablou acoperă toată cheltuiala artistului respectiv din trecut prin care școala lui și tot ceea ce a investit el ca să obțină prețul pe acel tablou. Şi cred în același timp că sunt foarte puțini cei care în timpul vieții au beneficiul de a primi bani mulți pe tabloul lor. Iar în ceea ce privește artele spectacolului, cu excepția unor spectacole care sunt comerciale și care pot face un anumit tip de profit, dar, repet, dacă îl faci foarte profesionist, profitul este foarte mic sau aproape inexistent și dacă n-ai un sprijin care să-ţi acopere diferența asta negativă, atunci șansele de a face profit sunt foarte mici. În rest, marea majoritate a celor care fac un act cultural de valoare și în domeniul artelor spectacolului au nevoie de o subvenție, în general de la statul român. Acuma, iertați-mă, dar o să fac o mică precizare: consider în acest moment că noi suntem încă într-un stat romantic ce subvenționează cu 100% anumite tipuri de evenimente. Ori eu consider că acea cofinanțare pe care trebuie s-o aduci prin ticketing, prin sponsori și prin atragerea de fonduri trebuie să fie mult mai mare decât se întâmplă în acest moment. Dar ăsta e un comentariu pe care îl fac ca să vă vorbesc, așa, despre un sistem de management cultural care nu cred că are legătură neapărat acum cu momentul în care discutăm despre cultura națională. Am vrut să fac însă această precizare pentru că vin din lumea reală, pentru că înțeleg ce înseamnă să începi să fii antreprenor cultural și în momentul în care începi, în mod privat, într-un anumit moment, să faci un anumit tip de spectacol sau de eveniment și constați că trebuie să te descurci doar cu încasările provenite din bilete versus o groază de alte instituții care pot primi bani şi primesc bani şi, din păcate, biletul pe care îl vând ei este un bilet mult prea ieftin față de valoarea produsului expus, în acel moment, da, încep să mă gândesc dacă n-ar fi mai bine ca acest procent, ca această pondere între produs și prețul biletului să fie reflectat mai mult în prețul biletului sau în alte tipuri de venituri pe care tu poți să le aduci, nu pentru statul român, ci pentru a crește tocmai relevanța. Pentru că în momentul în care un cetățean dă o sumă de bani relevantă pentru un preț de bilet, înseamnă că e interesat să facă acest lucru. Sigur, nu vorbim despre zone defavorizate și nu vorbim despre persoane care au nevoie să aibă acces la cultură fără să plătească sau plătind foarte puțin, ci vorbim despre cetățeanul simplu, despre omul care ar vrea să se ducă la cultură și chiar e dispus, e dornic să plătească pentru un produs cultural de valoare, acela plătește cu bucurie, pentru că înțelege că dacă plătește acei bani, banii respectivi se reflectă în produsul pe care după aceea îl consumă. Pentru că și produsul cultural este un produs, chiar dacă vorbim despre un produs cultural, el este tot îmbrăcat într-o formă de expunere publică, încât el până la urmă fi cumpărat de către un cetățean. Eu nu cred în cultura elitistă în care noi stăm în bula noastră, suntem niște persoane extrem de culturale, de deștepte, îmbrăcate la patru ace tot timpul și doar noi avem acces la cultură. Toată lumea trebuie să aibă acces la cultură și din experiența mea, de la suporterii meciurilor de fotbal până la academicieni, în fața unui produs cultural de cea mai bună calitate toată lumea are același tip de reacție.
O ultimă întrebare pe final de interviu, o curiozitate mai degrabă, prima personalitate culturală la care vă gândiți în acest moment care este?
Acum m-am gândit la Mihai Eminescu care mi-a pornit din cauza mesajului lui Cătălin care mi-a scris în capcană, așa, să vadă dacă știu răspunsul corect la acest salut. La Mihai Eminescu, nu am cum să nu mă gândesc la Mihai Eminescu. Citeam dimineață ceva și din "Sărmanul Dionis", vă rog, încă o dată, știu că e banal să spun de fiecare dată că Mihai Eminescu a fost un geniu, spunem toţi treaba asta în permanență, dar citiți nu doar poeziile cunoscute ale lui Mihai Eminescu, citiţi postumele, citiți ceea ce Eminescu a scris printre rânduri, citiți filozofia lui Eminescu. Eminescu a fost un geniu și rămâne așa, iar limbajul lui contemporan, limbajul lui, citind acum, nu poți înțelege cum a putut să-l aibă acum 100 și câți de ani, 1850-2024, sunt aproape 160 și nu știu câți de ani, că nu ştiu să fac scăderea chiar așa de repede, 164 de ani sau 166 de ani. Este incredibil cum a putut să reinventeze limba română Mihai Eminescu la acel moment şi dacă noi am putea privi cu ochii minții cum ar arăta, cum arăta atunci societatea și cum a văzut-o el, cum a transfigurat-o și cum a reușit să pună limba română în forma în care a pus-o, mie mi se pare absolut inimaginabil și, dacă ar fi astăzi un om care are valoarea lui Mihai Eminescu, ar trebui să-l identificăm și să-i facem statuie înainte ca el să moară.
Da, geniile sunt atât de rar întâlnite! Cu un eminescolog autentic vom sta și noi de vorbă aici, la "Matinal", în cea de-a treia oră. Și dacă tot aminteați de mai mulți actori pe piața media, cred că ne dorim cu toții ca Radio România să rămână prim solist. Trăiască naţia! sau Hai România"că tot aminteaţi de fotbal, așa, în trecut. E un salut care ar trebui să se regăsească mai mereu și nu doar atunci când învingem.
Şi ar fi bine să se găsească nu numai în vorbele noastre, ci și în faptele noastre.
Zi bună tuturor. Invitatul de astăzi al "Apelului matinal", Răzvan-Ion Dincă, antreprenor cultural, regizor, producător de spectacole, dar și președintele director general al Societății Române de Radiodifuziune, adică pe scurt, Radio România.