”Noi suntem dispuşi să facem orice înseamnă risipă alimentară, să fie cât mai puţină”

Aproximativ o treime din totalul alimentelor produse pentru consumul uman este irosit la nivel global, iar în Uniunea Europeană 20% din totalul alimentelor produse se pierd, în timp ce 43 de milioane de oameni din statele europene nu îşi permit zilnic să mănânce adecvat. 70% din risipa alimentară provine din gospodăriile populaţiei, dar se iroseşte mult şi în alimentaţia publică, respectiv vânzarea cu amănuntul.
În România, unde se risipesc anual peste 2,5 milioane de tone de alimente, care ar putea ajunge, de exemplu, la miile de copii flămânzi, începând de ieri avem o nouă lege, dar şi reguli pentru stoparea risipei alimentare, cu norme în vigoare care stabilesc acţiunile ce trebuie întreprinse de operatorii din industria alimentară, conform unei ierarhii de prevenire a risipei. Pe această temă discutăm cu invitatul Apelului matinal de astăzi, Radu Tănase, directorul executiv al Asociaţiei "HORA România". Bună dimineaţa!

Radu Tănase: Bună dimineaţa! Şi mulţumesc foarte mult pentru invitaţie.

Cu mulţumiri că aţi acceptat să purtăm această discuţie. Sunt prevederi bune cele pe care le-am trecut şi noi repede în revistă?

Radu Tănase: Să ştiţi că pentru anumite sectoare din industrie eu cred că sunt bune, pentru că e normal să avem în vedere această risipă alimentară pe care o vedem cu toţii şi în concluziile pe care le-aţi dat dvs mai devreme faptul că 70% vin din gospodării, faptul că 20% la nivel european se pierd, deci într-adevăr trebuie făcut ceva. Acum, şi pe partea noastră de restaurante, lucrurile sunt cumva puţin diferite. De ce? Pentru că noi, în sectorul nostru, întotdeauna am recomandat luatul la pachet a unei porţii pe care n-ai putut să o termini sau ţi-a rămas un desert neatins, întotdeauna am făcut treaba asta. Nu ne deranjează atât timp cât nu ne vom mai trezi pe viitor cu alte costuri în plus.

Dar, totuşi, ce se întâmplă la nivelul unui restaurant cu produsele nevândute, rămase sau ieşite din termenul de valabilitate?

Radu Tănase: Bun. E o întrebare foarte bună, pe care de fiecare dată ne-au pus-o foarte mulţi. Să ştiţi că în restaurante diferenţa de la un produs, dacă ne referim la o supă, ciorbă care a stat la o temperatură normală, aşa cum ne recomandă ANSVSA, să o ţinem, ca să fie OK, să nu se dezvolte bacterii, ea are un termen de valabilitate limitat. Dacă-ţi rămâne, da, este impropriu sau este, să zic aşa, e o responsabilitate foarte mare s-o poţi duce către o cantină de bătrâni sau către un cămin de copii. De ce? Pentru că linia este foarte, foarte sensibilă de la comestibil la necomestibil şi aici intervine trasabilitatea. Cum o duci, în ce condiţii etc? Deci, de cele mai multe ori, noi, restaurantele, încercăm la finalul zilei să rămânem cu cât mai puţină mâncare, încercăm să ne procurăm materiile prime şi să ne dozăm porţile în aşa fel încât să terminăm. Deci, aici este o discuţie, să ştiţi, foarte, foarte interesantă, pentru că foarte mulţi zic "dar de ce nu daţi?" Păi tocmai de asta de cele mai multe ori nu dăm, pentru că nu vrem la rândul nostru, nu vrem să păţească cineva ceva din acest considerent.

Printre măsurile care pot fi implementate de operatorii economici sau de autorităţi se numără reducerea preţului la alimente înainte de data expirării, donarea alimentelor, transferul alimentelor pentru a putea fi refolosite pentru mâncarea animalelor. Pot fi aceste norme aplicate şi mai ales respectate în toate unităţile de alimentaţie publică sau cantine, în supermarketuri?

Radu Tănase: Da, să ştiţi că eu mă refer acum la partea de restaurante, în supermarket, probabil că este altă discuţie şi ar trebui cumva contactaţi colegii din zona aceasta. Partea interesantă este că noi, în momentul în care suntem autorizaţi ANSVSA, pentru a lua această autorizare avem nevoie de un contract cu o firmă, o companie care neutralizează deşeurile de origine animală. Deci, undeva să ştiţi că există o autoritate, o companie, autoritate, mă rog, ce este ea, care se ocupă în mod normal de acest aspect. Acum, că lucrurile astea se întâmplă sau se întâmplă mai puţin, depinde de la caz la caz, cât de multe deşeuri de origine animală produce unitatea respectivă, deci există un fundament cumva de la care se pleacă. Ce se poate întâmpla, în schimb, este de aici înainte să nu ne aşteptăm la nişte costuri mult mai mari şi cu toţii ştim că aceste costuri, restaurantele poate că pot suporta doar până la un anumit prag, de acolo înainte, lucrurile se vor transfera către preţurile de vânzare per porţie sau per bucată, aşa cum vindem noi în zona de alimentaţie publică. Deci, iarăşi, este o discuţie. Noi suntem dispuşi să facem orice înseamnă risipă alimentară, să fie cât mai puţină. Suntem de acord, dar trebuie să fim foarte atenţi la ce este în spate, la ce se poate întâmpla şi ce costuri implică.

Mai sunt câteva chestiuni pe care le-am văzut, cum că noile norme prevăd şi simplificarea procedurii prin care ONG-urile pot să primească donaţii în alimente. Cum se întâmplă în momentul de faţă? De exemplu, un local de alimentaţie publică, să spunem, cum poate face donaţii aproape de sfârşitul unei zile sau ce impun aceste...?

Radu Tănase: Imposibil, credeţi-mă, că asta îmi este foarte greu şi nu cred că pentru partea de restaurante există această posibilitate. Pentru partea de magazine, da, de mari magazine, de mari lanţuri, da, se vând produse ambalate, probabil că acolo da. Aici, revin la ceea ce spuneam mai devreme, câteodată poate fi periculos şi nu cred că vrea cineva să-şi asume aşa ceva, să rişte. Adică o să o ducem într-o altă parte şi şi nu cred că este bine. Nu cred că este deloc bine.

Da, există chiar şi sancţiuni în cazul nerespectării noilor prevederi. Este o amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei. Valoarea este mare? Cum vi se pare?
Sau realistă?

Radu Tănase: Realistă, nu ştiu dacă este neapărat. Este o valoare mare şi înţeleg, probabil că ea trebuie pusă întrucât sunt - şi aici nu mă refer neapărat la unităţile de alimentaţie publică, unde /.../, dar acolo când nu respecţi termenul de valabilitate, într-adevăr, poţi îmbolnăvi consumatorul şi trebuie să fii foarte, foarte, foarte atent. Deci sunt mari, dar până la urmă şi aceste lucruri... Cred că toate amenzile de obicei sunt mari, tocmai pentru a te atenţiona să ai o grijă foarte, foarte, foarte mare.

Şi încă o chestiune, pentru că astăzi este ziua apei. Încă o normă... Când intrăm în restaurante sau în alte localuri putem cere şi putem beneficia de apă potabilă de la robinet, gratis, evident adusă de ospătar. E o decizie bună, înţeleaptă? Cum aţi cataloga aici?

Radu Tănase: Şi aici este discutabil, să ştiţi. Şi de ce este discutabil? Cu toţii ştim, această apă provine din reţeaua de apă potabilă. Acum şi noi ştim că, de exemplu, în Bucureşti, nu ştiu în alte oraşe, dar în Bucureşti ştim cu toţii reţeaua de apă potabilă ce înseamnă. Cu toate acestea, noi, ca şi restaurante, acolo unde folosim, avem filtre speciale sau unii pot să nu aibă, să dea bani destul de mult pe un filtru special şi să zică da, mă duc cu apa potabilă la probe şi dacă este ok, este ok. Nu ştiu cât de mult consumăm noi apă potabilă de la robinet acasă. Dar este într-adevăr o direcţie în care se cam îndreaptă toată Europa, pentru că toate aceste reglementări, să fim serioşi, vin la nivel european. Nu ştiu dacă e neapărat o măsură bună pentru restaurante, dar, repet, dacă anumite lucruri trebuie să le facem pentru că suntem în Europa, noi le respectăm, trebuie întotdeauna să vedem ce implicări au aceste aspecte în spate, pentru că este foarte posibil ca cineva să meargă la un restaurant, să bea o apă care provine din reţea, nu trece printr-un filtru şi să păţească ceva. Există şi acest risc, dar, mai mult de atât nu ştiu ce să spun. Repet, sunt foarte multe lucruri care vin, care par cumva simple, dar la bază nu sunt deloc şi nimeni nu cred că s-a gândit şi ce trebuie să facem în aşa fel încât să fie totul foarte bine, cum să combatem anumite lucruri care pot interveni pe parcurs. Dar ne-am cam obişnuit să ştiţi cu astfel de schimbări de situaţie.

Şi încă o curiozitate acum, dacă tot sunteţi invitatul nostru, românii consumă foarte multă apă îmbuteliată. Dvs, de exemplu, ce preferaţi?

Radu Tănase: Mă întrebaţi ca şi brand de apă?

Nu, nu, nu, nu.
Nu. Apă îmbuteliată sau apă de la robinet?

Radu Tănase: Sincer să fiu, onest vorbind, prefer apa îmbuteliată. Cu tot respectul pentru compania Apa Nova, dar prefer apa îmbuteliată, categoric.

Nu vă mai întrebăm dacă minerală sau plată. Cu mulţumiri pentru discuţii..

Radu Tănase: Şi eu. Şi eu vă mulţumesc şi dacă pot să fac aşa, la final, puţin haz de necaz şi revin puţin la partea cu risipa alimentară... Vedeţi că totul e pus aşa... Adică astăzi, prin lege se zice: da, restaurantele sunt obligate să dea la pachet, fără ca acel consumator să suporte costurile pe ambalaj. Cu alte cuvinte, încurajăm producţia de ambalaje, lucru pe care, de cealaltă parte, prin Returo şi prin alte părţi, încercăm să-l ţinem sub control.

Da, corectă afirmaţia. Radu Tănase, invitatul Apelului matinal şi directorul executiv al Asociaţiei HORA România, autoritatea reprezentativă a industriei ospitalităţii româneşti./editor Florin Lepadatu/