Mulţi copii "simt că nu au cu cine să vorbească"
Tot mai multe dintre apelurile la "Telefonul Copilului" sunt situaţii concrete, în care este nevoie de consiliere şi sprijin emoţional, arată datele asociaţiei pentru 2014.
Articol de Daniela Vasilescu, 25 Februarie 2015, 14:24
Dacă în anii anteriori "Telefonul Copilului", numărul 116.111, era mai curând "testat" din curiozitate sau amuzament, acum sunt cazuri de copii care îl folosesc chiar zilnic, pentru că simt că nu au cu cine să vorbească.
Marea majoritate a problemelor semnalate ţin de nevoia de comunicare, de relaţionarea deficitară cu părinţii sau de neînţelegeri cu aceştia, iar fetele aflate la începutul adolescenţei apelează cel mai des.
Coordonatoarea Asociaţiei "Telefonul Copilului" spune că acest gen de consiliere este mai util decât discuţiile cu grupul de prieteni, dar primul sfat către copii este să insiste să vorbească despre frământările lor cu părinţii, chiar dacă aceştia par uneori prea ocupaţi - spune Cătălina Florea.
Cătălina Florea: Cei care răspund la 116.111, respectiv "Telefonul Copilului", sunt exlcusiv psihologi şi asistenţi sociali. În situaţiile în care cazurile de molestare fizică se confirmă, dacă sunt şi alte abuzuri, chiar în familie, sunt situaţii în care se lucrează îndeaproape cu familia, familia îşi oferă disponibilitatea de a beneficia de consiliere psihologică, de asemenea, şi de a se îndrepta, de a oferi un mediu propice de creştere propriului copil şi atunci situaţia este monitorizată de Direcţia pentru Protecţia Copilului, pentru a se asigura că acel copil va avea confortul necesar de a rămâne în familie, odată ce, repet, familia, respectiv, părinţii acceptă aceste sesiuni de consiliere psihologică, iar, pe de altă parte, binenţeles, se lucrează cu copilul. Acolo însă unde nu există această disponibilitate, sunt situaţii în care copiii sunt luaţi din familie şi fie sunt instituţionalizaţi, fie se află în grija unui asistent maternal.
Reporter: Din ce zone aţi primit cele ai multe apeluri?
Cătălina Florea: Cele mai multe apeluri au venit din mediul rural, judeţele din care au fost sesizate cele mai multe situaţii: Buzău, Teleorman, Constanţa, Neamţ, Ilfov şi Dolj.
Reporter: Referitor la consilierea de lungă durată, cum se realizează aceasta? Tot prin telefon?
Cătălina Florea: Vorbim doar la telefon cu oricare dintre copiii care ne contactează sau chiar şi cu părinţii. Nu sunăm niciodată înapoi, suntem doar contactaţi, ne povestesc despre ceea ce au făcut ei zi de zi la şcoală, despre neînţelegeri cu colegii, despre alte probleme pe care le au şi despre care doresc să povestească, despre notele pe care le-au luat. Nu este însă o situaţie normală. Deci, eu nu vreau să scot în evidenţă faptul că este normal ca un copil să sune la "Telefonul Copilului" şi acolo să povestească despre asta. De aceea, îndrumarea noastră permanentă către ei este către familie.