Ministrul educației: Elementul fundamental pe care trebuie să-l schimbăm este modalitatea de predare

Sistemul național de educație are nevoie de un audit pe care noua conducere a ministerului ar urma să îl facă într-o primă etapă de lucru. Este vorba de un diagnostic foarte atent al sistemului de educație și de cercetare, spunea ministrul educației, pentru a vedea clar lucrurile care merg bine, dar și de ce sunt anumite deficiențe, inclusiv identificarea cauzelor reale, pentru a le putea corecta după bune practici europene.

Pe baza acestui nou raport se va putea interveni, pe termen mediu și lung, stabilind politici bazate pe dovezi și argumente, fără a perturba inutil activitatea curentă - mai spune ministrul educației, profesorul universitar doctor Daniel David, invitatul de vineri al "Apelului matinal". Bună dimineața!

Daniel David: Bună dimineața și mulțumesc pentru invitație!

Mulțumim că ați acceptat-o. Începem brusc interviul de astăzi: cum arată "România educată", la început de mandat și de an 2025?

Începutul nu este foarte promițător, mai ales din cauza condițiilor economico-financiare, așa cum știm, mai proaste, din cauza instabilității politice pe care încă o avem. Dar, cu toate acestea, scopul meu este să mă asigur că acest sistem extrem de important și complex, în care ai milioane de tineri, elevi și studenți, sute de mii de cadre didactice, personal administrativ, cercetători, acest sistem funcționează cât mai bine, iar lucrurile mai proaste care pot să apară, fiindcă întotdeauna într-un astfel de sisteme sunt și lucruri care nu funcționează și pe care poate nici nu le-ai anticipat, în această situație să putem reacționa rapid, cu măsuri care să le corecteze din mers. În același timp, însă, este foarte important să începem în prima parte a mandatului să implementăm unele din obiectivele pe care le avem în această perioadă și anume, mă interesează să pun în dezbatere publică planurile-cadru pentru liceu, fiindcă acolo am rămas în urmă. Avem manuale vechi sau chiar foarte vechi, unele vorbesc de intenția României de a adera la Uniunea Europeană în zona respectivă, iar după ce vom avea planurile-cadru, vom lucra la programe, după aceea la manuale, iar apoi la pregătirea profesorilor, astfel încât la nivelul liceului să putem cu adevăra transfera competențe. Adică să nu fie o formă în care ne facem că învățăm și că facem școală și după aceea ne trezim că la sfârșitul ciclului copiii nu au competențele necesare, fie să intre pe piața muncii, fie să-și continue studiile la nivel superior. Cam asta este ideea principală în preuniversitar, alături de a începe să gândim acei indicatori de performanţă pe care, probabil, despre care aţi auzit și în spațiul public, pentru o salarizare cât mai bună a profesorilor. Iar în zona învățământului superior, acolo lucrurile sunt mai așezate. Mă interesează să nuanţăm și să clarificăm un pic arhitectura sistemului românesc de învățământ superior și de cercetare, pentru că în acest moment, adevărul este că ne cam suprapunem. Avem actori diferiți, institute naționale, institute ale Academiei, universități, unități în zona cercetării private și din păcate, de multe ori nu cooperăm între noi. Ne suprapunem, cheltuim inutil resurse. După ce facem această evaluare și reașezăm sistemul, avem nevoie de toți acești actori. Toți sunt importanți, doar că trebuie să stimulăm între ei o cooperare care să ducă la o cunoaștere cumulativă, adică să lucrăm împreună, să ne dezvoltăm, nu să ne încurcăm unii pe ceilalți.

Apropo de evaluare, la recenta etapă de simulare a Evaluării Naționale, în anumite zone rurale, peste 80% dintre elevii de clasa a 8-a au luat note sub 5 la matematică și peste 54% note sub 5 la limba și literatura română. Ce credeți că ar fi de făcut?

Da, este o situație complicată. Vedeți, în istoria ministerului și în istoria acțiunii ministerului rămâne în minte reforma, care a putut fi făcută și a avut efecte extraordinare, emancipând tinerii - și societatea spune - fiindcă atunci foarte mulți tineri erau concentrați în zona rurală și atunci mergi acolo, faci intervențiile și lucrurile se vor vedea pe termen mediu și lung. Avem încă mulți tineri, mulți copii în zona rurală, dar sunt foarte, sunt foarte împrăștiați, sunt școli cu patru, cinci, şase copii, e foarte greu să asiguri în astfel de școli cu un număr scăzut de copii tot ce este nevoie pentru a asigura și calitate, adică numărul de profesori sau toate lucrurile de care ar avea nevoie un astfel de copil pentru a putea să aibă o performanță bună. Și atunci începem să ne gândim ce putem face. Sunt aceste proiecte, pe care nu le-am început eu, au început din mandatul trecut, dar vreau să le continui. Spre exemplu, încercăm să vedem dacă acest model cu campusurile rurale nu ar putea să funcționeze bine. Adică ideea este ca într-o anumită zonă să construiești un campus care să adune și să aducă copiii de pe o anumită arie şi acolo să se adune câteva sute de copii, astfel încât să poți să ai profesorii care să le predea, să ai infrastructură educațională, cămine, dacă este nevoie, cantină, astfel încât să vedem dacă acest lucru nu poate să crească performanța și în zona rurală. Deci, campusurile rurale pot să fie un astfel de mecanism.

Da, un fel de centru de excelență, cum se întâmplă pe tărâm sportiv. S-a vorbit mult de trecerea de la învățământul informativ la cel formativ, cu aplicare și pe piața muncii. Elevii ar trebui mai degrabă să priceapă, să înțeleagă, decât să memoreze. Este una dintre problemele României în acest moment, raportându-ne şi la abandonul școlar?

Da, este. Să știți că eu... Sigur, sunt mulți factori care contează și influențează abandonul școlar. Sunt multe lucruri care ar trebui schimbate, dar ceea ce aș dori să fac alături de profesori este să ne schimbăm modul în care care facem predarea şi modul în care se întâmplă predarea-învățarea. Spre exemplu, la foarte multe teste internaționale, să știți că conținuturile pe care noi le avem în programe potrivește foarte bine itemii testelor. Uneori potrivirea este mai bună decât cea pe care o are, nu știu, Finlanda sau altă țară care ocupă un loc bun în clasamentul pe baza acelui test. Și atunci acest lucru, ce ne spune nouă? Că noi nu avem de multe ori probleme cu conținuturile care sunt în programe, ci cu modul în care le predăm, modul în care reușim să transferăm, să transformăm conținuturile în competențe. Fiindcă competențe ar însemna trei lucruri foarte importante. Ar însemna: cunoștințe declarative, ce știe să spună copilul; cunoștințe procedurale, ce știe să facă copilul și valori, ce știe că este important, ce știe că contează. Ei, noi am început o luptă, dacă ați văzut și în spațiul public, între ce contează: teoria e proastă, teoria nu contează, se face prea multă teorie. Eu le spun că cunoștințele declarative, dacă sunt predate bine, foarte importante, fiindcă oferă cultură, oferă sensuri și semnificații și asigură transferarea cunoștințelor practice de la un context la altul. Sigur că dacă o faci prost, este pierdere de vreme. La fel, ai zona de cunoștințe practice, care sunt foarte importante. Ele îţi asigură capacitatea de a rezolva probleme în viață și, sigur, pe piața, pe piața muncii, dar aceste cunoștințe practice, așa cum spuneam, trebuie să fie dublate de înțelegerea lor teoretică, pentru a putea avea niște specialiști, niște profesioniști, nu niște simpli meseriași. Iar nu mai vorbesc de a treia componentă, componenta legată de valori, de care adesea uităm în actul de predare, copiii învață lucruri neînțelegând de ce sunt importante, la ce folosesc, cum contribuie asta la formarea caracterului lor. Astfel încât, da, cred că elementul cheie fundamental pe care trebuie să-l schimbăm este modalitatea de predare. Eu am și spus, poate și ca pentru a atrage un pic atenția, dar este și un dram de adevăr şi cred că e destul de mare, în sensul că nu aș vrea să mai văd metoda de predare după formula "stai jos și scrie după dictare" acele conținuturi care există scrise deja în manual, sunt accesibile online. Asta este o pierdere de vreme, exceptând o singură situație - dacă vrei să antrenezi, să spunem, scrisul, pe baza...

În primele clase, mă gândesc...

Da, bun. Hai să spunem, acolo face acest lucru, dar nu cu ideea de a transfera conținuturi și de a-i învăța ceva, ci pur și simplu de a învăța această abilitate de a scrie. Dar dacă prin această metodă tu crezi că transferi cunoaștere, fie ea declarativă sau procedurală, este o mare greșeală și asta ar trebui, după mine, în lumea de astăzi, interzisă.

Ori de câte ori se schimbă ministrul, întrebarea este următoarea: veți păstra structura examenelor naționale și organizarea anului școlar pe module?

Pentru mine este foarte importantă predictibilitatea pe care trebuie să o dăm copiilor și celor din sistem, astfel încât noi am început un an educațional, ca să spun așa, și în preuniversitar, și în zona universitară. Lucrurile n-am de gând să le schimb. Eu și cred, vă spun sincer, că în zona educațională lucrurile ar trebui să fie mult, mult mai stabile, după seturi de bune practici europene, astfel încât politicul, când vine, să nu se apuce să facă schimbări majore de structură, arhitectură, conținuturi, examene, ci să coloreze această arhitectură educațională, pe care ar trebui să o respectăm cu toții. Cei mai de stânga sigur că vor aduce măsuri mai de stânga, nu știu, poate vor susține mai mult masa caldă, de exemplu, cei de dreapta vor veni, poate, insistând pe indicatori de performanță. Dar nu schimbăm esența sistemului, fiindcă, practic, bulversăm, ca să spun așa, mintea copiilor și acțiunile profesorilor. În esență, sistemul trebuie să fie bazat pe dovezi, nu pe umorile, interesele și, cum să spun așa, ce-l apucă pe ministru, spun, nu mai îmi place, nu știu, ideea că trebuie dat din materia X, ar trebui pusă și materia Y sau ar trebui schimbat ceva, fiindcă așa cred eu. De aceea spuneam - și ați punctat foarte bine - până în luna mai voi face acel audit, acel diagnostic al sistemului, pentru a ști ce funcționează bine și, foarte important, de ce funcționează bine, ca să știm să întărim, ce funcționează prost și să știm cu adevărat de ce funcționează prost, ca să putem corecta acest lucru. Dar, iarăși, soluția va veni nu pe baza unor idei, ca să spun așa, personale, ci pe baza setului de bune practici pe care le vedem la nivel european, în zona în care trebuie să ne integrăm cât mai bine. Iar pornind de acolo, vom face propuneri de politici pentru viitor, dar bazate pe dovezi, pe lucrurile pe care le găsim în acel raport. Acolo, dacă va fi cazul să schimbăm ceva, vom veni, vom spune de ce, care sunt dovezile care susțin această viziune și cum ne ajută în viitor, în ideea că dacă va veni următorul ministru, nu se va apuca să schimbe, iarăși, acest lucru, fiindcă dacă vede ceva făcut serios, bazat pe dovezi, care corespunde lucrurilor care se întâmplă și în Europa, n-ai de ce să schimbi lucrul acela, poți să îl eficientizezi, dar n-ai să schimbi din nou arhitectura sistemului sau lucrurile majore din sistem.

Da, cu argumente, tot înainte, care să parafrazez și eu un mare scriitor. O curiozitate pe final de interviu. Sunteți profesor universitar doctor. S-a schimbat studentul român în ziua de astăzi față de cel de acum un deceniu?

Da, da, sigur s-a schimbat. S-a schimbat și prin modul în care este pregătit. S-a schimbat și prin așteptările pe care le are. Mulți spun că nu în sens bun. Adică, cu siguranță, nu în sens bun pentru efortul pe care trebuie să-l facă profesorul universitar. Dar eu mereu spun că ești profesor pentru a putea lucra cu un tânăr care ajunge în anul întâi la facultate, indiferent de nivelul la care se află, pentru a-l ajuta să crească și să se dezvolte. E foarte ușor să lucrezi în anul întâi numai cu olimpicii, cei care au fost olimpici. E important să lucrezi și cu ceilalți. Dacă eu mereu spun: nu există un blocaj dacă lucrezi cu oameni, hai să spunem, normali, în sensul pregătirii lor psiho-pedagogice și a pregătirii pe care au avut-o în liceu, nu există niciun blocaj în a-l ajuta să devină la sfârșit un bun specialist și un bun cetățean, decât dacă nu ești dispus să faci efortul pe care însă ar trebui să-l facă un profesor.

Apropo de profesori, dumneavoastră veți mai da ore, veți mai profesa? Veți mai susține cursuri, mai aveți timp? Tot de curiozitate.

Da, să știți că mi-am păstrat încă norma de... Am renunțat, evident, la activitățile administrative și activitățile de rector n-am cum să le duc, unele sunt și în conflict de interes cu poziția de ministru. Dar poziția de profesor, pentru cursurile pe care le țin de 10-15 ani, încerc să o mențin, dacă pot s-o duc pe parcursul acestui mandat și pentru ideea de a fi în legătură cu sistemul, cu tinerii, să aud ce merge bine și ce nu merge bine și de la ei direct, și pentru simplu fapt că eu, în esență, sunt profesor.

Și cu siguranță veți avea prezență 100%, vor veni că vine domnul ministru la ore.

Nu. Să știți că veneau și când eram profesor și când eram, cum să spun, ca grad și asistent, nu trebuia să fiu profesor universitar. Important este să faci cursurile, astfel încât...

Să păstrezi o relație normală.

Da. Și când vin, să înțeleagă că învață ceva. Și eu mereu am încercat să fac acest lucru după fiecare oră: să rămână, dacă îi întrebi: ce știi să spui, ce știi să faci, ce valori ai învățat, să poată să îți spună ce s-a întâmplat după acel curs, prin prisma acestor trei aspecte fundamentale pentru transferul de competență.

Succes, succes pe toate planurile și la o Românie cât mai educată, așa cum ne dorim cu toții.