Mama unei consumatoare de droguri: Ajungi să vinzi tot, să rămâi ca și cum ai muncit toată viața degeaba

Emisiunea: "Matinal" - Realizatori: Daniela Petrican şi Cătălin Cîrnu

9:10 este ceasul, sunteți la "Matinal", pe frecvențele Radio România Actualități.
Și dacă este luni, cunoaștem exact ceea ce se întâmplă alături de invitatul nostru, expertul antidrog Cătălin Ţone, susținem în continuare campania antidrog. Salutare, Cătă! Bine ai revenit!

Bună dimineața, "Matinalilor"!

Nu ai venit singur astăzi, pe o poveste pe care o vom auzi împreună aici, la "Matinal", ci cu mama unui consumator de droguri, o poveste care nu este un caz izolat, ci, până la urmă, exemplul care se tot propagă. Nu s-a vorbit foarte mult în ultimii ani, asta pe scurt așa, ca să rezumăm de ce am pornit la drum această campanie. Însă dacă fotbalul e un fenomen social, din păcate, și consumul de substanțe stupefiante a accelerat uimitor. Să începem cu prezentarea Elenei. Bună dimineața, Elena!

Bună dimineața, dumneavoastră și tuturor radioascultătorilor! Sunt aici datorită faptului că am ajuns aproape la o culme a disperării, unicul meu copil a devenit dependent, într-un interval de timp foarte scurt.

Câţi ani are, ca să ne lămurim care este intervalul, câți ani are și la câți ani s-a apucat de...

A trecut de vârsta de 24 de ani și a început acest consum în urmă cu trei ani și, după estimările mele. Inițial nu mi-am dat seama, întrucât ei se feresc. Tinerii se feresc, intră în anturaje și de acolo începe tot tăvălugul acesta, adică, pentru mine un dezastru, pentru orice familie este.

Dar dumneavoastră cum v-ați dat seama?

Sunt simptome. Dacă acum se mai știu niște lucruri, dar în urmă cu trei ani nu erau aceste campanii. Eu consider că părinții nu sunt suficient de ajutați să înțeleagă fenomenul. Prevenția este oarecum într-un stadiu incipient, nu, de-abia în ultimul an, în 2024 mi se pare că s-a mai rezolvat un pic această problemă a prevenției. Mi-am dat seama datorită faptului că există niște simptome: ochii roșii, stare de neliniște. La fiecare organism stările diferă, dar în general își schimbă temperamentul și comportamentul, din persoana calmă și sociabilă a devenind o persoană nervoasă, iritabilă și foarte, foarte, foarte ascunsă.

E un caz trist, tocmai de aceea astăzi nu suntem în direct și pe pagina noastră de Facebook - România Actualități, și pentru a proteja identitatea mamei, evident, nu vom spune cum o cheamă nici pe pe dumneaei și nici pe fată. Ceea ce este curios, Cătălin Ţone, de regulă, aflăm că de droguri, de consumul de stupefiante se apucă în general tinerii care nu sunt familiarizați, la modul 13-14 ani, mai apoi în liceu. Vorbim totuși de o tânără care era studentă atunci, probabil din cauza anturajului, nu, mă gândesc.

Cazul fetei doamnei Elena este un caz atipic, pentru că da, așa cum spuneai, debutul în consum a fost mai târziu, ceva mai târziu. Dar să nu uităm faptul că sistemul nervos central se maturizează, se finalizează în dezvoltare până la 23, 24, chiar 25 de ani şi tocmai în acest segment apar și problemele, dacă se instalează o dependență cu atât mai mult, o dependență cronică. Au fost situații, nu foarte multe, ce-i drept, cu debut după 20 de ani în consumul de droguri și instalarea dependenței, dar, vedem, acest caz demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, faptul că dacă există o conjunctură nefavorabilă, nefastă aș spune eu, se poate debuta în consum chiar la vârste mai mari.

Doamna Elena, când v-ați dat seama că ceva e în neregulă?

Era în ultimul an de master, a urmat o facultate, și își neglija îndatoriile. Ea era de obicei, că este o ea, o fată, iarăși o chestie atipică, acest domeniu este mai mult al băieților, sunt foarte mulți băieți, am observat eu, că eu sunt o persoană care o monitorizez cât pot eu de atent. Eu personal fac tot ce depinde de mine, dar este exagerat de greu, este ceva!

Nu, cumplit, fără îndoială. Dacă vă putem susţine, evident că o vom facem. Așadar, ați sesizat că e ceva în neregulă după o perioadă. După o perioadă în care la liceu, la facultate totul a fost ok, da?

Plus că a avut întotdeauna note foarte mari și a făcut performanță și în sport.

Dar ați urmărit-o sau o urmăriți în continuare?

O urmăresc constant. Fac nişte eforturi și materiale. Am reușit să atrag și niște oameni care merg după ea. Adică, sunt agențiile de detectivi, dar e costisitor, adică, ajungi să vinzi tot, să rămâi ca și cum ai muncit toată viața degeaba, pentru că nu mă ajută nimeni, da. În afară de campaniile dumneavoastră, domnul comisar șef Cătălin Ţone, care s-a implicat și el alături de mine, a vorbit cu ea personal de mai multe ori, i-a promis.

Bun, e clar, e foarte greu, dar știți cum se spune, o vorbă românească: "Învățul are și dezvăț". Ideea este când ați confruntat-o prima oară sau când v-a recunoscut, mă gândesc că ați rămas șocată, dar ea cum a reacționat? Nu știu, a spus: da, mamă-mă, nu știu, fumez sau ce făcea.

Nu a recunoscut niciodată în primii ani şi nici acum nu recunoaște, nici pusă în fața faptului împlinit, nu. Spune doar că fumează țigări normale. Nu, nu recunoaște acest fapt. Este sigură că ascunzându-se cu toată puterea va putea să continue. Eu nu pot să o conving să meargă de bunăvoie, fiind majoră, la un centru.

A, a refuzat orice intervenţie, orice sprijin.

Totdeauna a refuzat, da.

Dar măcar să stea față în față cu cineva care a trecut prin așa ceva și a revenit un om normal, să o determine să se lase, ați încercat asta?

Am încercat. Am fost la o asociație, unde am mers la nişte şedinţe şi apoi a refuzat. Am mers chiar în perioada în care mergea dealerul Tudor Malu, dealerul celui care ulterior a făcut nenorocirea de la 2 Mai și n-a dorit să mai vină. Nu poți să obligi o persoană majoră, n-ai cum.
Şi ia bani de unde? Muncește, de unde își procură...?

Un timp a lucrat, am reușit să o conving și am crezut că am convins-o și să renunțe. O duceam eu zi de zi cu taxiul dus și întors și stăteam cu încă două persoane de multe ori ore în șir să vedem, să nu plece în timpul programului.

Consumă, consumă doar... doar fumează? Iarbă, marijuana, canabis sau...

Cătălin Ţone: Consumă crystale, deci, a ajuns la aceste droguri sintetice, etnobotanice. Vorbim despre o dependență cronică, cu siguranță e necesară o dezintoxicare, dar refuză să meargă să facă acest pas. A mers la un centru privat, dar de asemenea refuza să rămână acolo. Este încă în faza de negare, starea ei psihofizică nu este foarte degradată, ea fiind sportivă și faptul că s-a apucat târziu și tocmai această situație îi dă un imput de distanțare, de negare și de evitare a ajutorului care vine din partea mamei, mama care face eforturi, doamna Elena, care face eforturi deosebite, dar, fiind singură, este greu. Încercăm, facem tot ce este posibil să o convingem să facă acești pași către tratament.

A spus și dumneaei: din punct de vedere legal, nu poți interveni altfel decât dacă ea își dă acordul. Corect?

Elena: Da, exact.

Cătălin Ţone: Așa este, numai dacă nu devine un pericol public prin actele de violență şi atunci intervenția trebuie să fie una obligatorie și există mecanismul internării nevoluntare.

Ea face sport de mică?

Da.

E un paradox oarecum...

A făcut opt ani.

Pentru că, în fine, cei care au făcut sport, teoretic, ei stăteau departe și de consumul de alcool și de consumul de droguri. Dar anturajul ei l-ați cunoscut? Că de acolo...

Da, cum să nu. Vai, dar colaborăm. Dar cum aflu ceva, imediat anunț. Ei sunt foarte periculoși pentru că sunt ca o castă, să zic, să folosesc un termen. Își dau unul altuia. M-am trezit că îi aduce la ghena de gunoi, i le pune acolo, chiar dacă a fost încuiată în casă, s-a spart yala din interior. Am plecat o jumătate de oră și a chemat un lăcătuș de pe internet, a venit și m-am trezit că nu mai era și ușa blocată.

Dar altfel, când stați împreună, cum reacționează?

Încearcă să mă păcălească, că ea mă iubește. Noi ne iubim dintotdeauna, a fost o relație perfectă, dar aceste substanțe - atrag atenția în mod special tuturor părinților care doar bănuiesc, să verifice -, aceste substanțe se leagă atât de mult de creier prin intermediul reacțiilor chimice pe care le provoacă, încât nu o mai lasă să se lase. Nu se mai poate. Pentru mine era imposibil să cred așa ceva, dar acum e posibil. Este cred că una dintre cele mai mari nenorociri care i se poate întâmpla unei familii, să aibă copil dependent de droguri. Știu că mulți părinți luptă și vor să înțeleagă fenomenul. Chiar și eu am fost sunată, unii oameni îmi cer părerea, dar nu sunt încă în ipostază asta. Nu mi-am rezolvat eu problema. Este îngrozitor de greu.

Părinții, Cătălin Ţone, părinții până la urmă nu trebuie învinovățiți, ei trebuie, ba mai mult, ajutați. Campaniile acestea, practic, peste ele poate fi și altceva? Că tot timpul facem campanii, facem campanii. Dar, uite, tot la așa ceva ajunge,

Lipsa de personal, lipsa specialiștilor pregătiți, aceste campanii sau campaniile desfășurate în România până la această dată nu au vizat prioritar părinții, ceea ce este extrem de important ca ei să fie instruiți în legătură cu simptomatologia, cumulul de reacții, ce să facă, care sunt pașii și de aceea în societate încă nu se știu anumite lucruri. Părinții sunt puși, de foarte multe ori, în fața faptului împlinit.

Află foarte târziu, când deja este o dependență cronică instalată și în aceste condiții este foarte greu să mai lupte. Practic, află fie când adolescentul se internează, este internat, fie când începe să fure din casă sau are probleme cu legea, deci, undeva într-o fază nu terminală, dar oricum într-o fază destul de avansată și atunci este foarte greu. Situația ajunge doar într-un punct, exact ca situația doamnei Elena, încât resursele, încât posibilitățile sunt minimale şi există și această situație națională a inexistenței centrelor de tratare a dependenței de droguri la stat. Avem o lege care este promulgată în urmă cu șase luni privind înființarea a opt centre regionale, dar sunt doar pe hârtie și, practic, părinții nu au soluții, cu excepția detoxifierii care se face la secțiile de psihiatrie sau la spitale, dar secvențial, pentru câteva săptămâni, maximum, apoi faza postcură, apoi continuarea tratamentului nu este asigurată de către statul român, pentru că nu există această pregătire și această infrastructură.

Da, măcar statul român a recunoscut până la urmă că sunt probleme uriașe legate de consumul de droguri. Revin la anturaj, doamna Elena, i-ați cunoscut pe prieteni, pe prietene, în condițiile în care ați stat de vorbă poate și cu alți părinți? Care e reacția lor?

Ea nu mai are prieteni, s-a izolat și toți prietenii ei, așa-zișii prieteni sunt numai din anturaj. Refuză orice comunicare, e doar formală, o face prin intermediul rețelelor de socializare cu anumiți foști colegi de liceu, facultate, dar treptat, treptat s-a izolat. Eu sunt îngrijorată și de acest aspect că e singură între ei și ei îi dau numai sfaturi legate de ceea ce fac ei, adică consumul de substanțe interzise prin lege. Şi în afară de faptul acesta, am intrat, domnule comisar-șef, a luat lucruri din casă, a vândut, a amanetat...

Staţi, că ajungeam şi de unde are bani, dacă spuneți că nu mai muncește?

Da, și în rest îi plătesc eu cheltuieli, îi dau de mâncare, e copilul meu, o ajut cu ce pot.

Știți locurile din București unde vin dealerii?

Da, știu, dar nu sunt dealeri, sunt oameni care stau, adică, se numesc dealeri, termenul, ei sunt acolo în anumite locații și își așteaptă, între ghilimele, clienții.

Dar pe acolo pe unde sunt ei, ați văzut și poliție vreodată?

Da, bineînțeles. Nu, poliția își face așa datoria, dar ei fug, își schimbă cuibul, ca să zic așa, dar se mută la două-trei case distanțe. Sunt străzi întregi, cum ar fi Calea Dudești, că dau un exemplu, la Lizeanu am aflat recent, acolo e nenorocire. Adică sunt pe zone, sunt cel puțin opt locuri în Sectoarele 3, 2, 4 şi 5. Adică aproape în tot Bucureștiul. Ca zone: Vitan, Sălăjan, Bobocica, Unirii, spre Piața George Coșbuc, în zona Ferentari, Rahova sunt deja consacrate locurile și atrag în mod special atenția asupra faptului că îmi par de neoprit.

Între ei, consumatorii discută, că eu le iau tot felul de... Mă comport frumos cu ei ca să pot să obțin nişte informaţii. Tot timpul zic că nu o să se termine niciodată. Noi o să găsim tot timpul. Plecăm din locul X, ne ducem în locul Y, migrăm la poarta unu, la 23 August, la fostele fabrici, peste tot auzim.

Da. Sunt peste tot. Până la urmă...

Din nefericire.
... au împânzit Bucureștiul.

Eu îmi asum.

Pentru că timpul ne presează, cum credeţi sau cum vedeți dumneavoastră ieșirea? Nu știu, ce ar trebui să facă societatea, noi?

În primul rând, schimbarea legislației și centre. Noi nu avem centre, mai ales pentru minori. Că vor ajunge și ei majori. Cât timp părinții pot da.., au dreptul de a semna în locul lor, îi pot ajuta înainte de vârsta majoratului. Dacă nu îi ajută înainte, va fi mult mai greu și pentru... În toată lumea și în toată Europa e la fel. Va fi mult mai greu și, în al doilea rând, ce generație urmează după noi? Eu sunt siderată, lumea e uimită. Noi avem nevoie de tineri valizi, nu de persoane dependente.

Şi lucizi.

Şi lucizi.

Da, care la un moment dat se ia hotărârile bune. E clar, Poliția încearcă și pe alocuri reușește să își facă treaba. Nu o să îi hulim pe polițiști, dar din câte aflăm de la doamna Elena, dealerii sau cei care vând droguri sunt peste tot. Cum îi prindem? Cum îi înşfăcăm?

Poliția Capitalei, pentru că vorbim despre Capitală aici, și Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate, categoric este prinsă în tot acest sistem de combatere, dar eu cred că, totuși, sunt insuficiente forțe, având în vedere amploarea fenomenului. Acesta este este un aspect.

Al doilea aspect. Deci, din punct de vedere al resursei umane, cred eu că și la dotare ar trebui să se umble, pentru că sunt necesare spectometre, sunt necesare scannere, nu? Dacă extindem puțin discuția, la intrarea în țară este nevoie de așa ceva. Acum, Poliția de Frontieră știm că nu mai acționează pe granițele interioare Schengen, nu mai acționează chiar în punct, acționează oarecum la o distanță de aceste puncte și clar le sunt necesare aparatele, tehnica bună pentru a identifica cantităţile de droguri care sunt ascunse de multe ori în părțile componente ale mașinilor. Este clar! Trebuie să se lupte constant. Lupta cu acest fenomen nu trebuie să fie secvențială. Adică, nu știu, am dat un act normativ sau am făcut o modificare structurală și ne oprim.

Da, sau facem o razie acum și următoarea peste trei luni.

Trebuie să fie constantă, asta este clar și trebuie să se înțeleagă lucrurile acestea.

Da, campania va continua, evident. Ca de fiecare dată, Cătălin Ţone, expertul antidrog, alături de colaboratorii săi. Chiar, pe unde plecați prin țară, iarăși, în această săptămână, mai ales că au revenit şcolile?

Da.

Au revenit elevii la şcoli de fapt.

Lucrăm încă la program. Sunt foarte multe cereri. Sunt proiectele pe care le avem în lucru. Vom merge cu siguranță și o să încercăm să ajungem în punctele unde nu am fost, dar o să revenim și acolo unde am fost și necesitatea acestor activități este una crescută.

O ultimă întrebare pentru doamna Elena. V-au contactat părinți care trec prin aceleași probleme? Nu știu, aveți o asociație, v-ați strâns pentru a colabora...

Încă nu, nu, nu este o asociație constituită, după câte știu eu. M-au contactat, așa, neoficial, deoarece a mai dat numărul meu cineva.

Şi ce sfat le-ați da unor părinți care sunt într-o astfel de situație, la început?

Să ia foarte în serios lucrurile, să nu își..., mai ales dacă sunt la început. Să nu își imagineze că lucrurile se rezolvă de la sine sau prin câteva discuții în familie. Să fie uniți toți în familie, eu am o familie restrânsă, dacă sunt familii mai mari, și să încerce toate metodele. Nu funcționează... Sunt persoane care îmi spun că l-au încuiat în casă luni de zile și cum a ieșit același lucru a făcut: a vândut tot din casă și mașina de spălat și televizorul, vând și obiecte electrocasnice mari. Din păcate, atrag atenția că cei de la amanet iau orice. Adică ar trebui şi aici o restricție, m-am gândit eu. Când îi vezi că sunt dependenți și vin cu lucruri de furat sau de...

Cătălin Ţone: Şi fără documente de provenienţă...

Elena: Fără documente de proveniență. Ei le iau fără discernământ. Chiar și fiica mea a dat în două săptămâni de două ori telefonul și a obținut în total pe el 600 lei plus dobânzi, le-am plătit eu, plătesc și alte lucruri. Nu mai are ce să dea.

Da, este un caz trist, cutremurător. Vă ținem pumnii cu speranța că lucrurile poate vor reveni la normal. Trebuie să fiți puternică, asta e clar. Mai ales că...

Eu știu că studiile arată că orice dependență se vindecă total în cel puțin dublul perioadei de consum. Dacă ai consumat trei ani, îţi trebuie șase, hai să zic așa, cu bătaie. Deci, trebuie să mă înarmez cu răbdare și orice părinte care vrea să reușească încă şase ani...

Nu are permis, nu, de conducere? Mă gândeam.

Ba da.

Dar sper că nu șofează. Da, pentru că și aici ar fi putut intra sub incidența legii în cazul în care ar fi fost descoperită. Cu mulțumiri și doamnei Elena și lui Cătălin Ţone.

Şi eu vă mulţumesc din inimă.
Susținem campania și încă o dată tragem un semnal de alarmă. Da, nu vă fie teamă dacă descoperiți întâmplări ciudate pe care le traversează copiii sau nepoții dumneavoastră, pentru că e bine, în primul rând, să stăm de vorbă cu ei, mai ales până ajung la vârsta majoratului, când la 18 ani nu mai putem decide absolut deloc.

Nu mai poţi face nimic.

Şi mergem doar pe mâna lor. Cătălin Țone oricum va fi prezent și la "Serviciul de noapte", nu?

Sigur. Da. Joi, spre vineri, după miezul nopții, "Serviciul noapte" cu Alexandru Rusu. În continuare avem deschidere și comunicăm. Impactul este unul deosebit. Sunt ascultători care sună părinții, consumatori de droguri, facem tot ce este posibil pentru a-i ajuta.