În agricultură, „toată lumea așteaptă ploaia”

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂȚI (25 octombrie) - Realizator: Este sfârșit de octombrie, se apropie luna lui Brumar, recoltele sunt la adăpost și se fac planuri pentru anul agricol viitor, dar sunt și numeroase probleme, dintre care - pentru fermieri, desigur - dintre care două sunt mai serioase, să spunem, cea legată de cerealele ucrainene și cea legată de secetă. Cea legată de cerealele ucrainene a tot fost subiect de discuție, este și la noi, este și la Bruxelles. Astăzi aș vrea să vă supun atenției problemele pe care le ridică seceta de la noi, pentru că, de pildă, în județul Ialomița, asociațiile profesionale apreciază că 15% din terenurile agricole ar putea să rămână nelucrate din cauza secetei și pentru că fermierii sunt în situația de a renunța să le mai lucreze din motive de lipsă de rentabilitate și nu numai. Așa că discutăm astăzi despre seceta în România și despre efectele ei pentru agricultura de la noi. L-am invitat pe secretarul de stat la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Sorin Moise, cărui îi spun bună ziua, bun venit la noi, la Radio România Actualități!
Sorin Moise: Bună ziua, vă salut și pe dumneavoastră și pe ascultătorii noştri.

Realizator: Domnule secretar de stat, Ministerul Agriculturii știu că are în intenție să dea drumul la lucrări foarte serios pentru Canalul Siret-Bărăgan, care s-ar putea să rezolve problema, vreo 2 milioane de hectare, dacă acestea vor fi lovite de secetă. Spunea ministrul Florin Barbu zilele trecute, la Buzău, parcă, spunea că la 31 martie vor începe lucrările pentru acest canal. Mai sunt și alte proiecte majore în acest domeniu al irigațiilor?
Sorin Moise: Așa este, exact cum a spus dl ministru, la începutul anului viitor vor începe lucrările pe Canalul Siret-Bărăgan. Banii vin din Programul național de irigații. Este un program finanțat din bugetul național și care cuprinde ca lucrare principală reabilitarea Canalului Siret-Bărăgan, dar sunt și alte lucrări de investiții în zona infrastructurii principale de irigații. Pe componenta secundară, deci pe componenta de infrastructură secundară de irigații avem banii din fonduri europene, 500 de milioane de euro, pe care îi vom lansa până la sfârșitul acestui an. Deci eu cred că undeva pe 30 noiembrie, 30 noiembrie - 1 decembrie, în acea perioadă, se vor deschide două sesiuni din fonduri europene, una cu o alocare de 400 de milioane de euro pentru refacerea infrastructurii secundare de irigații și achiziții de echipamente noi de irigații, cealaltă, în valoare de 100 de milioane de euro, se va referi la investițiile pe sisteme de irigații la nivel de fermă, deci înființarea acestor sisteme în zonele în care nu au fost infrastructuri de irigații până acum făcute.

Realizator: Dle secretar de stat, este perioada în care se fac însămânțările pentru pentru primăvara viitoare și foarte multă lume spune că pământul este cam ca betonul. În ce măsură va afecta, credeți, producția de anul viitor, seceta din această perioadă, această vară indiană, cum i se spune, cu călduri neobișnuite în luna octombrie și probabil și în noiembrie?
Sorin Moise: Aveți perfectă dreptate. Din păcate, datele care ne vin din teritoriu asta arată, asta ne prezintă, faptul că fermierii care au încercat în perioada aceasta să intre la arat, pentru că asta, să spunem, e lucrarea de bază pentru toamnă, nu au avut prea mare succes. În afară de a-şi strica utilajele, mare lucru n-au reușit să facă și toată lumea așteaptă ceva precipitații. Știm că suntem, suntem un pic întârziați cu ceea ce înseamnă lucrările de toamnă. Toată lumea așteaptă precipitații. Le-am văzut că s-ar arăta ceva săptămâna viitoare. Sperăm cu toții ca aceste precipitații să-și facă până la urmă simțită prezența și pe teritoriul țării noastre. Dimineață discutam cu un coleg din Ministerul Agriculturii din Moldova și spune, zice: colegu, după o secetă lungă, la noi a început să plouă de ieri și spera că ploaia aia va veni și către România.

Realizator: Deci sunt vești bune dinspre est, de această dată.
Sorin Moise: Vești bune dinspre est, da. De la ruși vine ploaia.

Realizator: Da, sper să fie doar apă.
Sorin Moise: Da.

Realizator: Domnule secretar de stat, Bărăganul era cunoscut de mult drept un grânar al României și chiar al Europei. Și acum această, știu eu, estimare a asociațiilor profesionale din Ialomița, care este cam mai mult de jumătate, cred, din Bărăgan, e destul de îngrijorătoare. Cum credeți că ar putea fi determinați fermierii, totuși, să nu-și lase pământurile nelucrate?
Sorin Moise: Eu sunt de loc din Brăila și pot să vă spun că și săptămâna trecută, când am fost acasă și când am revenit spre București, am văzut în județul Brăila, am văzut și în județul Ialomița și în județul Călărași utilaje pe câmp, am văzut că se seamănă, că lumea e în campanie de semănat. Bineînțeles, vor fi costuri suplimentare, pentru că deja, cel puțin pe zona Brăilei, a început din nou campania de irigat ori de aprovizionare înainte de semănat, ori de de irigat după semănat ,pentru răsărirea culturilor de orz și grâu. Deci, eu cred că cu un pic de întârziere și cu costuri suplimentare o să fim în grafic și în acest an.

Realizator: Sunt probleme și în zootehnie, în Mehedinți, ne relata corespondentul nostru de acolo, că mulți crescători de vite, în special, sunt îngrijorați pentru că nu prea au nutreț, nu, iarba s-a uscat, nu prea au ce să le dea de mâncare animalelor și deja au intrat în rezervele de de iarnă, spunea Mihai Bădescu, colegul meu.
Sorin Moise: Din păcate, așa este. În momentul în care ne confruntăm cu secetă, sunt afectaţi şi cultivatorii de cereale, dar, bineînţeles, că asta se resimte în plan imediat şi către sectorul zootehnic şi, bineînţeles, către zona de procesare.

Realizator: Bun, eu vă mulţumesc foarte mult. A fost secretarul de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Sorin Moise, în direct la noi, la Radio România Actualităţi şi îl invit acum pe jurnalistul şi specialistul în agricultură Cezar Gheorghe. Bună ziua, Cezar Gheorghe!
Cezar Gheorghe: Bună ziua! Mulțumesc frumos pentru invitație!

Realizator: Şi noi mulțumim că ești alături de noi! Spune-mi cum s-a... Pentru că știi despre agricultură foarte multe - și cum e în alte țări, cum s-a rezolvat în altă țară această problemă, care nu e doar a României, seceta?
Cezar Gheorghe: Trebuie să înelegem un lucru, aceasta, să zicem, secetă are o rezolvare efectiv segregând zonele, pentru că nu toate zonele din România au necesar de apă, da. Trebuie să ne uităm unde e nevoie de apă, trebuie construite sisteme de irigații. Salut pe această cale intenţia pe care am auzit-o de la colegul Sorin Moise cum că s-ar începe reabilitarea sau începerea construcției la Canalul Siret-Bărgan, dar mai avem și alte oportunități, mai avem și, să spunem, ceea ce ne-a fost lăsat de natură și anume arcul carpatic, care poate colecta apele care cad de pe versanți pe toată perioada iernii în diferite bazine de colectare, apoi acestea fiind distribuite, firește, spre zonele de câmpie. Mai avem apele uzate din orașe care pot fi, la fel, la rândul lor colectate și redistribuit către câmpie şi, nu în cele din urmă, de ce să nu folosim și noi, ştiu că este vorba de tehnologie, știu că este vorba despre bani mulți, dar putem folosi exemplu Israelului, care desalinizează apa efectiv. Avem Marea Negră la dispoziție și putem alimenta și Dobrogea, la rândul ei. Trebuie lucrurile luate segmentat, da, segmentat, aplicat pe fiecare, luați specialiști, căci noi vorbim, dar nu ne pricepem suficient de mult încât a generat soluțiile tehnice necesare, pentru ca să rezolvăm această problemă.

Realizator: Acum este clar că e e nevoie de nevoie de bani. Banii ăștia nu cumva duc la creșteri de preț peste nivelul pieței şi atunci fermierii noștri râmân cu marfa nevândută, atâta câtă e?
Cezar Gheorghe: Ați atins un punct foarte, foarte sensibil în acest moment și este un subiect pe care nimeni poate nu îl scoate la lumină în aceste zile. Trebuie să înțelegem un lucru, astăzi costurile pe care le-au avut la înființare fermierii români și cu prețurile care sunt astăzi în piaţă dictate de piața globală, nicidecum de, să zicem, un element de distorsiune, cum este Ucraina, fermierii nu-și acoperă costurile, nemaivorbind de o marjă, să zicem, operațională de profit. Efectiv asta se întâmplă. Și un element central trebuie să înțelegeți, în tot ansamblul de astăzi, îl constituie costurile de finanțare, pentru că ele sunt la niște niveluri exacerbate. Costurile de finanțare și costurile financiare sunt mult peste puterea fermierilor de a le suporta, dar nu au de ales, pentru că o spunem deschis, fără perdea, banca cere de la fermier multe colaterale pe care acesta nu le poate oferi întotdeauna și preferă să se împrumute din alte locuri unde costurile de finanţare sunt foarte ridicate. Dacă ne uităm la o bancă, putem vedea un cost de finanțare de, nu știu, 8 poate 9% sau un efectiv de cost de finanțare de 12%, încât astfel, în IFN-uri, fermierul se împrumută cu 14, poate 16%.

Realizator: Deci ar trebui să aibă un profit comparabil măcar pentru a-și plăti măcar dobânda, nu?
Cezar Gheorghe: Da, da. Dobânda asta se regăsește, să știți, și în costul de finanțare, se găsește și în produsul pe care fermierul îl cumpără de la distribuitori - şi mă refer la îngrășăminte, la semințe, la produse pentru protecția culturilor, la costurile cu combustibilul - totul este introdus acolo în preț. Aici este marea problemă astăzi, a agribusiness-ului românesc și nu numai a lui: costurile sunt foarte mari, iar costurile de finanțare presează extraordinar de mult. Să știți că nu e numai la noi problema asta, este reverberată și peste Ocean, în Statele Unite, identic plătesc fermierii acolo. Costurile de înființare, da, depășesc practic veniturile pe care le pot obține din vânzarea mărfurilor. Și un element central, încă o dată o spun, o reprezintă dobânda, care este extraordinar de mare. Banii s-au scumpit foarte mult, în urma acțiunilor, să spunem, coercitive generate de federalizări și de băncile centrale europene, care au mărit dobânzile la niște niveluri extraordinar de mari, astfel încât totul se revarsă pe fermier. Mai mult decât atât, o altă problemă, vă rog să-mi permiteți să o spun, pentru că, la fel, tot în buzunarul fermierului se închide tot, acest cost de logistică. Fermierul român nu are acces la logistică și, dacă are acces, are acces la o logistică extraordinar de scumpă. Faptul ăsta îi scoate efectiv din buzunar fărâma aia de profit care o mai are. Și nu o spun dramatic, o spun cu mult realism. Astfel, un fermier român care vrea să vândă în portul Constanța, nu mai vorbesc de faptul că nu poate să-l atingă, pentru simplul motiv că să-mi arătaţi şi mie un fermier care mai atinge azi portul Constanța, care este dat, cu cheie, ca să spunem așa, cu subiect și predicat, mărfurilor ucrainene. Ne îngrijim de alții, nu ne îngrijim de noi, dar costul logistic este enorm, enorm de mare iarăși. Nu găsești trenuri de a mișca mărfurile către portul Constanța. Dacă faci o comandă la CFR Marfă, de-abia dacă peste două luni primești vreun tren, iar timpul de așteptare este de trei-patru săptămâni descărcare. Bani: 2 euro pe tonă pe zi pentru fiecare tonă de marfă care stă în trenuri în așteptare trei-patru săptămâni în port. Sunt bani foarte mulţi.

Realizator: Dar s-a mai rezolvat măcar problema spațiilor de depozitare, pentru că și asta era o problemă acum câțiva ani, a silozurilor în care să punem cantitățile de cereale. Ministrul Florin Barbu spunea pe la sfârșitul verii că a fost o recoltă destul de bună de grâu, vreo 5.000 kg la hectar, parcă.
Cezar Gheorghe: Recolta de grâu a fost foarte bună, într-adevăr, 10,2 milioane tone la nivel național. Noi, astăzi, ca Românie, ca stat membru al Uniunii Europene, suntem în fruntea exportului la nivel unional, cu peste 2,6 milioane de tone, fără să socotim ceea ce am vândut către destinaţia Egipt, încă 680.000 de tone, dar spațiile de depozitare trebuie să înțelegeți că nu sunt apanajul fermierilor mici, care nu pot avea suficient, să zicem, capital de lucru, astfel încât să poată să-și gestioneze și un spațiu de depozitare, să-și construiască și un depozit, să și-l orânduiască cum trebuie. Deci asta este o criză, asta este o problemă. Și ce problemă mai avem astăzi? O spunem foarte deschis, iarăşi: este lipsa de încredere unii în alții, pentru că acest lucru împiedică coagularea interesului comun al fermierilor, ei preferând, decât să spună: domne, m-a furat ăla sau m-a furat ălălaltul cu care m-aș asocia, las că îmi fac eu singur și văd ce se rezolvă. Nu merge așa, nu mai merge așa.

Realizator: Deci ar fi mai multe cauze care duc la acest pericol de a rămâne pământurile nelucrate, pentru că fermierii... nu poţi totuși lucra în pierdere la nesfârșit și nu poţi lucra fără profit, e clar, trebuie să te reorientezi.
Cezar Gheorghe: Exact și, mai mult decât atât, mai pândește un pericol pe care trebuie să-l conștientizăm cu toții. Sunt fonduri de investiții cu foarte mulți bani, nu neapărat românești, care de-abia așteaptă să înceapă să cumpere ferme pe tot teritoriul României și să ne dispară și capacitatea de a, să zicem, gestiona hrana țării; devii dependent. Și aici e o mare problemă iarăși. Devii dependent de hrană.

Realizator: Și dacă fermele nu vor fi folosite pentru ce au fost ele făcute, ci pentru altceva, te miri ce, blocuri și birouri pot apărea pe acolo, sigur că pericolul este mare să rămânem fără...
Cezar Gheorghe: Nu ştiu neapărat de blocuri și birouri, cât de destinația culturilor care vor fi puse acolo în pământ. Că nu vreau să cad într-o notă populistă să spun: domnule, că vin străinii să ne muncească pământul; foarte bine, să vină să-l muncească, dar noi trebuie să ne gospodărim, astfel încât să avem siguranța ca alimentarea României e pusă la adăpost în orice moment. Pentru că, dacă vine, să spunem, o companie străină care are legături cu Orientul, cu Extremul Orient, cu țările arabe bogate, că și acolo lumea arabă e divizată, și produce pentru acea destinație, tu ce faci? Tu ce faci aici, în țară? Nu pleacă nimeni cu camionul cu pământ din România, e clar lucrul ăsta, dar tu ce faci? Nu mai poți gestiona fluxurile, nu mai poți să-ți aliniezi consumul intern vis-a-vis de producția internă și vom sfârși prin a deveni dependenți, cum s-a întâmplat, s-a văzut, în anul precedent, când am importat jumătate din consumul intern al țării din originea Ucraina.

Realizator: Da, o să rămână de văzut ce se va mai întâmpla pe piața asta a alimentelor. România, la cele mai mult de 10 milioane de hectare, vreo 14 cred că sunt, suprafață agricolă, ar putea hrăni, știu eu, cam aproape un hectar de om avem în România de suprafață agricolă, 0,8, ceva pe aici.
Cezar Gheorghe: România trebuie să înțeleagă un lucru și mă refer la acest subiect și mă refer macro la el. România trebuie să înțeleagă că trebuie să devină un hub regional foarte puternic. Hub regional înseamnă producție, depozitare, procesare, distribuție internă și externă. Să nu credeți că nu există destinații, există destinații, așteaptă, numai că noi nu suntem deciși astăzi încotro vrem să o luăm. Nu putem să ne coagulăm interesul, astfel încât să generăm aceste lucruri - producție, depozitare, procesare și distribuție. E foarte simplu.

Realizator: Da, procesarea este într-adevăr o problemă de care ne lovim, pentru că și ministrul Florin Barbu spunea zilele trecute că exportăm totuși încă foarte multă materie primă și o reimportăm procesată. Am putea să o facem aici și poate ar fi și mai ieftine produsele, bineînțeles, și ar genera și, știu eu, un oarecare surplus, financiar vorbind. Vreau să discutăm însă puțin și despre alt gen de soluție pentru perioadele astea de secetă, și anume anumite plante ar putea fi mai rezistente la secetă și de aceea l-am invitat în emisiune pe directorul Băncii de Resurse Genetice și Vegetale de la Buzău, domnul Costel Vânătoru, așa-numita "Bancă de Semințe". Bună ziua, domnule Vânătoru!
Costel Vânătoru: Bună ziua dvs. și tuturor ascultătorilor!

Realizator: Bun venit la noi, la Radio România Actualități. Spuneți-mi, există preocupare pentru a crea soiuri genetic mai rezistente la secetă?
Costel Vânătoru: Sigur că da, sigur, asta este preocuparea noastră și chiar eu am lucrat în astfel de proiecte și lucrez în astfel de proiecte de identificare de genotipuri cu rezistență ridicată la stresul termohidric. Nu este un lucru ușor, este un lucru de o muncă de ameliorare, de genetică, de lungă durată și, sigur, poate rezolva o parte din problemele cu care ne confruntăm, dar trebuie să înțelegem că nu putem să facem agricultură fără apă. Și de aceea, pe lângă măsurile genetice de a obține creații cu rezistență genetică la condiții extreme de mediu, sigur, trebuie să avem în vedere și alte măsuri. Și aceste măsuri le poate elabora cercetarea și cercetarea românească, pentru că, așa cum spunea marele agronom al neamului nostru, Gheorghe Ionescu-Șișești, un motor poate funcționa bine în orice colț al lumii, în Africa, Siberia, dar sigur, o tehnologie, o plantă trebuie studiată și elaborată, tehnologia de cultură specifică pentru arealul unde ea este cultivată. De aceea avem nevoie de cercetare românească, de a se investi în cercetare și, sigur, de a crea strategii de dezvoltare a agriculturii românești. Trebuie să spunem...

Realizator: Îngăduiți-mi să pun și eu o întrebare, domnule Vânătoru. Dacă plantele pe suprafețe mici se dezvoltă altfel decât pe suprafețe mari, pentru că s-ar putea întâmpla, mă gândesc, să fie un soi foarte rezistent, dar pe o suprafață foarte mică, dar când îl pui pe câmp să nu mai aibă aceeași eficacitate.
Costel Vânătoru: Sigur, așa este, comportamentul este diferit în parceluțe mici și bine îngrijite și, sigur, în suprafețe mult mai mari diferă și lucrările de îngrijire pe care le aplicăm, pentru că, de regulă, lucrările de îngrijire a plantelor pe suprafețe se fac de multe ori manual sau știu eu cum, o sistemă de mașini specifică, iar pe suprafețe mari folosim altă sistemă de mașini și, sigur, de regulă, altfel se acționeză. Dar sigur, aici este un pas mic pe zona aceasta. Nici lumea științifică de vârf a /.../ nu a reușit să facă mari progrese. Chiar cei care doresc să introducă în piață aceste OMG-uri, acele organisme modificate genetic, că ar rezista mai bine la condițiile acestea extreme și acelea sunt limitate, sigur, rezistă mai bine, să zicem, dar nu, nu pot rezista întru totul. De aceea, noi, cei din cercetare, am atras atenția că trebuie luate mai multe măsuri. Vorbim de acest fenomen al schimbărilor climatice, un fenomen pe care unii îl înțeleg, unii nu-l înțeleg și cred că nu există, dar el există, așa cum vedeți - și sigur trebuie să luăm măsuri, iar aceste măsuri sunt semnalate de specialiști, nu de noi, ci de 100 și ceva de ani. Constantin Garofid, acum 100 de ani, semnala importanța și faptul că la vremea aceea se tăiau perdele agroforestiere, deci perdelele acestea de protecție a culturilor, agroforestiere. Noi avem o lege, de câțiva ani de zile, care prevede ca să se înființeze astfel de perdele agro-forestiere și nu este aplicată. Pe urmă, sigur, noi nu am luat în vedere, așa cum spunea și invitatul dvs, să avem rezerve de apă, să creăm rezerve de apă, pentru că atunci când apare seceta, sigur, avem nevoie de apă și atunci nu putem, trebuie să avem rezerve de apă. Pe urmă trebuie să rescriem tehnologiile de cultură a plantelor și, așa cum bine aţi menționat, să evaluăm și alte specii care sunt pretabile a fi introduse în cultură. După mine, cred că noi ne-am cantonat greșit pe marile culturi: grâu, porumb, floarea soarelui și chiar rapiță, pe care de regulă nu o procesăm în România. Ar trebui să dezvoltăm mult și sectorul horticol în România, plantelor medicinale, plantelor aromatice, pentru că oriunde te-ai apleca în România, unde este un spațiu verde, identifici din flora spontană o plantă folositoare, o plantă care poate fi utilizată în alimentație sau pentru tratarea sau prevenirea unei boli. Deci avem acest potențial. Însă după '90, agricultura a fost înt-o derivă, nu a ajuns să ajungă la o stare de echilibru și n-am avut capacitatea să elaborăm strategii de lungă durată, să le implementăm, să putem să creăm politici agricole adecvate sistemului de cultură din România, adică exploatații mari, asociații și chiar celula, gospodăria de familie. Deci, practic noi nu am creat ghiduri de bune practici pentru a funcționa toate aceste celule de producție în agricultura românească.

Realizator: Da. Și din păcate, natura ne-a oferit multe ocazii. Au fost perioade de secetă după anii '90, destul de serioase și pregnante și au dus la sărăcirea solului în ceea ce privește umiditatea și vreau să-l invit în discuție acum și pe șeful Laboratorului de Agrometeorologie din cadrul Agenției Naționale de Meteorologie, dl. Daniel Alexandru. Bună ziua, domnule Alexandru!
Daniel Alexandru: Bună ziua!

Realizator: Domnule Alexandru, vedem pe harta solului umidității în sol, harta de astăzi, chiar, cam tot sudul României, Dobrogea și o bună parte din sudul Moldovei sunt acum în situație de secetă pedologică moderată, puternică sau extremă. Ce se prevede pentru perioada următoare?
Daniel Alexandru: Păi, așa cum este relevat și în harta pe care dvs. ați menționat-o este o hartă pe care colegii din cadrul Laboratorului de Argometeorologie o realizează zilnic și o updatează prin intermediul celor 68 de puncte în care se efectuează măsurători direct în câmp a umidității solului. Datorită faptului că venim din luna iulie cu un deficit de precipitații, de fapt cu o lipsă de precipitații, până în prezent, deci, practic s-au scurs aproximativ patru luni de zile în care zonele în care există acest deficit de umiditate, tot ceea ce se situează sub 50% din capacitatea solului de înmagazinare a apei este datorată acestei lipse de precipitații, care sunt un lucru atât de frecvent în ultimii 15-20 de ani în România, încât în ultimii 10 ani, ultima decadă și până în 2020, am avut cel puțin șapte din 10 ani extrem de secetoși din punct de vedere al precipitațiilor, din punct de vedere al temperaturilor foarte ridicate care apar nu doar pe parcursul verii, ci exact cum suntem în acest moment în data de 25 octombrie, tind să vă amintesc că în prezent, temperaturile maxime din timpul zilei se situează între 28-29°C și nu uităm că sâmbătă, pe 21 octombrie, am avut cele mai mari maxime din istoria acestei perioade. Vorbim de luna octombrie - și anume am avut temperaturi de 35,1° la Turnu Măgurele, 35° la Bechet, 34,6 la Zimnicea, 34° la Tecuci, Giurgiu, Focșani, Alexandria, Vaslui, Negrești. Sunt doar câteva din cifrele care...

Realizator: Repet pentru ascultători: este 21 octombrie, este ziua la care vă referiți, și nu 21 iulie.
Daniel Alexandru: Nu 21 iulie și nici august. Deci vorbim de aceste temperaturi care în momentul de față s-au menținut și săptămâna aceasta, nu la aceleași cote, dar la 29°C. Sunt temperaturi care, față de media multianuală pentru această lună se depășește cu 1-14 peste cât ar fi trebuit să fie normal. Asta una la mână, lipsa precipitațiilor, vin după două luni secetoase, septembrie și octombrie, în care nu s-au cumulat în medie decât cel mult 9l/m² la nivelul întregii țări. Venim după acești 15-20 de ani de care am spus, în care aceste schimbări climatice sunt mai frecvente. Ceea ce spunea invitatul dvs. are legătură cu ceva legat de 100 de ani, dar în prezent eu nu cred că în urmă cu 100 de ani exista această frecvență de temperaturi atât de ridicate, în a treia, în adoua lună de toamnă, temperaturi de vară. Nu mai avem mult și zilele următoare vom intra în noiembrie și în luna noiembrie vom avea la fel, temperaturi care vor depăși în mod frecvent acest prag de 20°C, temperaturi anormale. Nu mai devreme de luna ianuarie a acestui an, după încheierea, să spunem, anului 2022, deci după Revelion am avut în datele de 1 și 2 ianuarie temperaturi de 25°, deci vorbim de un fenomen meteorologic, temperatura foarte ridicată în toate lunile anului și lipsă de precipitații în toate lunile anului, cu o frecvență mult, mult mai ridicată decât în urmă cu 10, 15, 20 de ani. /.../ climatice sunt excesive.

Realizator: Domnule Alexandru, cam cât ar trebui să plouă ca să fie eliminată seceta pedologică sau măcar să rămână cea moderată, să zicem?
Daniel Alexandru: În acest moment vorbim de - ca să traducem niște termeni agronomici - de lipsa unei aprovizionări cu apă necesare pentru semănat și pentru germinat, pentru că sunt foarte multe zone din țară, cel puțin zonele care sunt evidențiate cu secetă pedologică extremă, în care nu s-a putut semăna, dar nu s-a putut pregăti terenul, iar în zonele în care s-a putut într-adevăr semăna, vorbim de centrul țării, vestul și nordul țării, unde au existat totuși câteva precipitații, sămânța încă nu a reușit să germineze și să iasă la suprafața solului. Deci vorbim, părerea mea, din punct de vedere statistic, al temperaturilor și precipitațiilor care s-au înregistrat în lunile de toamnă până în prezent, cel mai secetos an, debut de an agricol în ceea ce privește probabilitatea și posibilitatea de a fi semănată suprafața agricolă a României cu culturi de toamnă. În medie, la întrebarea care mi-ați răspuns, mi-ați spus-o, am avea nevoie de minim 10-15l/m² în următoarele zile pentru a se putea semăna. În rest, deficitul este undeva la 20-30-40, chiar 50l/m² care ar fi trebuit acumulați măcar într-una din lunile de toamnă care tocmai se închid.

Realizator: Aș reveni puțin la dl. Vânătoru. Mai sunteți cu noi, domnule Vânătoru, da?
Costel Vânătoru: Da, da, da, sigur.

Realizator: Vreau să vă întreb: în ce măsură știu plantele despre aceste schimbări climatice? Spunea domnul Alexandru puțin mai devreme despre aceste temperaturi de vară, în timpul toamnei, când planta se cam usucă şi ar trebui să germineze, să știu eu, să se nască deja germenii pentru anul viitor. Plantele știu lucrul ăsta, adică se adaptează pentru acest gen de schimbare climatică?
Costel Vânătoru: Au capacitate de adaptare, dar nu atât de mare față de, sigur, situația expusă. Practic, sunt plante care chiar dacă se adaptează, vorbim de pierderi mari de producție, pentru că vorbim de senofaze. Acum plantele trebuiau să fie răsărite, trebuia să formeze, dacă ne gândim la grâu, și trebuia să înfrățească foarte bine, să fie, să intre în iarnă înfrățit, covor verde și sigur, ca să se protejeze foarte bine și să fie acoperit, bineînțeles peste iarnă, cu zăpadă. Atunci sigur că ele se adaptează, dar avem pierderi foarte mari de producție, fie că vorbim, de exemplu, de temperaturi ridicate și la 32-35° polenul, în cazul nostru, unde mă pricep mai bine la plante legumicole, nu mai este viabil, deci automat planta rezistă, trăiește, dar pierde producția.

Realizator: Nu se înmulţeşte.
Costel Vânătoru: Da, sigur, sau pierdem calitatea producției, iarăși o problemă importantă pentru fermieri. Deci aceste schimbări climatice, sunt temperaturi atipice pentru această perioadă, afectează major plantele de cultură și sigur trebuie să luăm măsuri. Noi atragem atenția și de aceea am spus că măsurile acestea atenuează din duritatea aceasta a secetei sau a temperaturilor extreme, dar sunt măsuri care trebuiesc luate de lungă durată și la fel și cercetările. Pentru ca să obții o plantă cu rezistență ridicată, sigur, trebuie să faci evaluări și în timp poți să ajungi la un genotip cu un sistem radicular mai bine dezvoltat, cu o adaptare mai bună la condițiile acestea noi de viață.

Realizator: Cred că este o problemă științifică foarte, foarte serioasă aceasta de a învăța genetic plantele să reziste la astfel de condiții. Trebuie să încheiem aici. Eu vă mulțumesc pentru atenție. Vă mulțumesc și dumneavoastră pentru participare! Și nu ne rămâne decât să sperăm că o să fie cei 10-15l/m² în zilele următoare, pentru a putea derula în bune condiții lucrările agricole. (II)