Gen.(r) Virgil Bălăceanu: Pacea o căutăm pregătindu-ne pentru război

Emisiunea: "Matinal" - Realizatori: Daniela Petrican, Cătălin Cîrnu

Avem nevoie de o creștere masivă a apărării, fără nici o îndoială. Vrem pace durabilă, dar pacea de durată poate fi construită doar pe putere, iar puterea începe cu întărirea noastră - a spus președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, despre programul ReArm Europe.

Uniunea Europeană va propune statelor membre mai mult spațiu fiscal pentru investițiile în apărare, precum și 150 de miliarde de euro în împrumuturi pentru aceste investiții și va viza inclusiv mobilizarea capitalului privat. Bruxellesul consideră că noile planuri ale Uniunii de a consolida industria de apărare a Europei și de a crește evident capacitățile militare ar putea necesita alocarea sumei de 800 de miliarde de euro în următorii patru ani.
Daniela Petrican: În context, premierul Ciolacu considera binevenite propunerile de exceptare a cheltuielilor de apărare de la procedura de deficit - o soluție pentru care România a pledat încă de la începutul războiului din Ucraina.

Pe această temă discutăm imediat cu invitatul "Apelului matinal" de astăzi, generalul în rezervă Virgil Bălăceanu, fost șef al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei și reprentant al României la comandamentul NATO de Bruxelles, președinte de onoare al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România. Bună dimineața! Să trăiți!
Bună dimineața!

Bună dimineața!

Da, pe noi ne surprinde suma, evident. În termenii cheltuielilor militare curente, cât mult înseamnă 800 de miliarde de euro?

Sigur că înseamnă mult. Sigur că înseamnă o similitudine sau chiar peste bugetul actual pentru apărare al Statelor Unite, care e undeva către 850 de miliarde de dolari. Un asemenea program înseamnă că își creează Europa, și acum vorbim de Uniunea Europeană, dar va trebui să avem și o notă legată de Europa, pilonul de care avea nevoie ca să-și protejeze libertatea, integritatea teritorială și să păstreze pacea în Europa. E vorba de instrumentul militar.

Fără o forță militară evidentă a Europei, nu putem să spunem că oferim propriile garanții, nu numai legate, spuneam mai devreme, de integritatea teritorială, de suveranitate și de apărarea libertăților democratice, dar păstrăm războiul departe de propriul nostru teritoriu. Ca atare, programul este foarte ambițios. Ar trebui să luăm în considerare în două etape.

Este vorba de suma de 150 de miliarde de euro prin diverse mecanisme, inclusiv împrumuturi. Aici s-ar include și sprijinul pentru Ucraina. Noi trebuie să ne gândim la un sprijin nu numai legat de continuarea apărării până condițiile de pace vor fi acceptabile pentru ambele părți, pentru că la această oră nu asistăm decât la impunerea condițiilor de pace și agrearea acestor condiții de către Washington, impunerea de către Federația Rusă. Iar, pe de altă parte, este un program ambițios, cu încă 650 de miliarde de euro prin creșterea alocațiilor pentru apărare cu 1,5%.
Nu știm, deocamdată, ce înseamnă această creștere, din moment ce încă nouă state din NATO nu cheltuiesc cel puțin 2%.

Și dacă vorbim de Europa sau de Europa în format NATO, vorbim... deci ar trebui ca să se acționeze astfel încât toate statele NATO și majoritatea sunt și membre ale Uniunii Europene, să ajungă la 2% și apoi să asistăm și la alte creșteri. Pentru România, ținta de 2,5%, cel puțin deocamdată, rămâne valabilă, însă trebuie să cheltuim cei 2,5%. Anul trecut am avut alocaţi și 2,28%, am cheltuit 2,26%.

Și care sunt prioritățile comune, până la urmă, pentru apărare, dar și cele ale României în acest moment?

Prioritățile comune sunt legate de prima sumă pe care o aminteam, 150 de miliarde, care ar viza sisteme de apărare antiaeriană și antirachetă. Există chiar programe europene de dezvoltare a unor asemenea sisteme, sisteme de artilerie, muniții de toate categoriile, drone și sisteme anti-drone. Cam acestea ar fi obiectivele principale, care țin de pericolele care, sigur, le putem întrevedea, față de, ceea ce spuneam mai devreme, capacitatea de descurajare și de apărare a Europei. Și acum vorbesc de Europa. Europa caută să-și creeze acea coaliție de voință, iar coaliția de voință este, cel puțin acum, profilată de cei care vor să participe din Uniunea Europeană, de Marea Britanie, care participă deja, este inițiatoare, alături de Franța, și de Turcia, care a participat la discuțiile de la Londra. Este o situație nouă.

Mă scuzați, este o situație nouă, dar nu vorbim despre o nouă cursă a înarmării?

Cursa înarmărilor era deja declanșată. Ea începe, însă cu pași nesemnificativi, după invazia din 2014, iar cursa înarmărilor apare după invazia din 2022. De ce? Ne trezim noi, europenii, și a fost o surprindere strategică, cu un război în Europa, un război de lungă durată și de înaltă intensitate.
Și, atunci, ar trebui să regândim cât de bine suntem pregătiți pentru un război clasic, de înaltă intensitate și de lungă durată. Primele activități au fost legate de creșterea producției în domeniul apărării. Europa are o industrie de apărare, dar este o industrie de apărare pregătită să lucreze, să producă în condiții de pace, nu pentru nevoile de război. Nevoile de război...

Nu mai bine am căuta pacea?

Pacea o căutăm pregătindu-ne pentru război. Este un paradox. Cu cât suntem mai puternici militar, din punct de vedere militar, cu atât păstrăm pacea, pentru că un agresor trebuie să se gândească de multe ori înainte de a începe o acțiune militară împotriva unei alianțe, a unui grup de state care sunt foarte puternice din punct de vedere militar. De regulă, cel care atacă atacă pe cel care este mai slab, mai slab mai ales din punct de vedere militar. Rămânem în continuare și în formatul NATO. Nu cred, deocamdată, la o ieșire a Statelor Unite din NATO, însă relația transatlantică trebuie să o traducem prin Europa își asumă problema de apărarem în primul rând, și Statele Unite pot să ofere un sprijin. Ca atare, problema înarmării este legată nu de a ajunge la război, este legată de a îndepărta cât mai mult posibilitatea unui război.

Și în tot acest context, cum ar putea profita România, și în primul rând industria națională pentru apărare, de sumele care vor fi disponibile?

Greu să răspund la o asemenea întrebare, pentru că noi nu am restartat industria noastră de apărare. Problemele sunt extrem de critice în industria de apărare de stat, iar industria de apărare privată nu are un sistem care să o protejeze, plecând de la, dacă nu folosesc un limbaj de lemn, interesul național. Capacitatea industriei noastre de a intra într-un sistem comun de producție este foarte scăzută. Preocupările noastre au fost mai mult declarative decât în realitate. Noi întârziem extrem de mult cu măsurile legislative care vizează domeniul apărării, și mă refer nu numai la industria de apărare, și vă ofer un exemplu: această lentoare de decizie politică duce la faptul că nu amendăm o lege de pregătire a populației pentru apărare, care vine, introduce un nou sistem de pregătire pentru serviciul militar voluntar, în rezervă, repet, voluntar...

Să nu luăm în calcul reintroducerea armatei obligatorie, da?

Dacă nu ajungem să luăm măsuri legislative și să refacem rezerva Armatei României, este o componentă foarte importantă pe principiile voluntariatului, vom fi obligați să introducem serviciul militar obligatoriu. De ce nu se realizează acest lucru în plan legislativ? Devine deja o întrebare retorică. Partea cea mai bună, apropo de ceea ce se întâmplă și în România, această segmentare între cei în activitate și cei în rezervă, drepturile militarilor în activitate și celor în rezervă, ele trebuie văzute în mod armonios, trebuie văzute în comun. Să sperăm că decizia luată la nivelul Uniunii Europene privitoare la faptul că cheltuielile de apărare nu vor mai intra în deficitul bugetar vor permite guvernanților noștri să rezolve și problema înghețării pensiilor militare de stat. Noi trebuie să vorbim de o armată puternică, nu numai din punct de vedere al înzestrării, o armată puternică din punct de vedere al calității oamenilor din armată, al drepturilor sociale ale celor care sunt în armată, în activitate și în rezervă.

E adevărat, avem foarte mulți rezerviști. Fiecare își poartă de grijă. Cred că cei 2,5% alocați industriei apărării bine ar fi să intre tot în țară. Ideea este să nu cumpărăm foarte mult, raportându-ne la armament și la alte sisteme sofisticate de pe la alții, ci să producem noi, corect?

Trebuie să producem pe etape. Noi, la ora actuală, chiar dacă vorbim de mijloace performante, nu producem, integrăm, asamblăm. Trebuie să începem să producem noi componente. Chiar dacă vom împrumuta, vom împrumuta, iertați-mă, vom achiziționa, nu găseam termenul, un anumit tip de tehnică, cum ar fi: o să achiziționăm de la coreeni obuziere autopropulsate. Ele au nevoie, de exemplu, de un număr de țevi, care sunt furnizate, pe de o parte, de producător, dar pentru o operativitate și mai ridicată ai nevoie de un număr mai mare de țevi. Lucrul acesta ar trebui să însemne producție în România.

Dar noi nu mai producem nici, scuzați-mă, noi nu mai producem nici șine de cale ferată acum, poate..

Nu mai producem șine de cale ferată, dar noi avem o industrie, cel puțin în domeniul privat, care s-a adaptat. Noi, de exemplu, producem cantități foarte mici de tractoare. Lucrul acesta este o adaptabilitate a industriei noastre. Avem o industrie în domeniul auto.
Avem o industrie, pot spune, în domeniul IT-ului. Putem să restartăm și industria cu privire la, nu, metale rare, la problema legată mai ales de blindaje, la problema legată de unele categorii de armament. Și am vrut să spun mai devreme; trebuie să începem investiția și să o finalizăm cu privire la producția de pulberi. Industria României se poate adapta, dar trebuie să fie sprijinită, în primul rând, prin decizii politice înțelepte, care să însemne pragmatism cu privire la restartarea industriei României. Condițiile sunt foarte favorabile acum. Să vedem dacă suntem în măsură să le aplicăm.

Exact. E o temă de discuție care necesită poate și o dezbatere. Ce s-a mai întâmplat în ultimii 30 de ani cu toate fabricile de armament. Dar, atenție, la ce se întâmplă nu doar în Europa, ci și în lume, vom rămâne cu siguranță în radioprogramele de pe postul public de radio. Cu mulțumiri pentru că am mai deslușit câteva lucruri împreună!