Epopeea gunoiului ecologic e scrisa tot de cetatean!

Sistemul Integrat de Management al Deşeurilor Caraş-Severin a costat 60 de milioane de euro, dar se bazează TOT pe conştiinţa cetăţeanului, pentru buna sa funcţionare. Dincolo de angajamentele europene asumate de România, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, în ceea ce priveşte componenta de mediu, gestionarea gunoiului menajer a generat reacţii din cele mai diverse: de la ironie la încercarea de îmbogăţire, după formula occidentală: gunoiul este aur! Diferitele etape în gestionarea ecologică a gunoiului menajer au fost parcurse, cam tehnic, fără ca localnicii, oamenii, factorii de generare primară a gunoiului menajer, să fie implicaţi! A cui e vina? Cine răspunde? Cine plăteşte amenzi? Cine se revoltă? Cine acuză? Răspunsurile sînt cuprinse în documentarul de la emisiunea ECONATURA.

Preşedintele Comisiei pentru mediu din Camera Deputaţilor, Remus Borza, a declarat luna aceasta că România are 10 proceduri de infringement pe problematică de mediu şi 109 depozite de deşeuri neconforme. În România vedem munţi de gunoaie, ţara noastră acumulînd în fiecare an aproximativ 5 milioane de tone de deşeuri menajere pe care nu reuşeşte să le recicleze sau să le valorifice.

„Comisia Europeană este preocupată de faptul că România nu îşi protejează cetăţenii de efectele gestionării deficitare a deşeurilor. În pofida avertismentelor anterioare, cele mai recente informaţii de care dispune Comisia indică faptul că 19 depozite de deşeuri din România funcţionează încă fără a respecta legislaţia UE privind deşeurile şi depozitele de deşeuri, ceea ce reprezintă un risc grav pentru sănătatea umană şi pentru mediu”, se arată într-un comunicat al CE.

În calitate de stat membru al Uniunii Europene, România are de îndeplinit, pînă în 2020, conform directivelor europene, următoarele obiective: minimum 50% rată de reutilizare și reciclare din masa totală a cantităților de deșeuri (hârtie, metal, plastic și sticlă), minimum 70% nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de valorificare materială de minimum 70% din masa cantităților de deșeuri ne-periculoase provenite din activități de construcție și demolări, 60% valorificare a deșeurilor de ambalaje din total ambalaje introduse pe piața națională. De asemenea, țara va trebui să atingă, anual, o cantitate colectată de deșeuri electronice de 4 kg/locuitor și să colecteze separat bio-deșeurile în vederea compostării și fermentării acestora.

Situaţia din Caraş-Severin este emblematică pentru întreaga ţară. Un complex de factori subiectivi au dus la situaţia în care, după investirea unor sume colosale în reciclarea deşeurilor să ne dăm seama că numai conştiinţa fiecărui cetăţean reprezintă, de fapt, soluţia! Potrivit Gărzii de Mediu, județul Caraș-Severin produce, lunar, în jur de 6.000 de tone de deșeuri care, în momentul de faţă, sînt tansportate la deponeele de la Horezu şi Oradea. Acestea aplică taxa de depozit final şi taxa de mediu, de 80 lei/tonă care, potrivit actului normativ care a instituit-o, din 2018 se va majora la 120 lei/tonă! Acești bani pot fi recuperați în două moduri: dacă cetățeanul colectează selectiv, o parte din bani sînt folosiți de operator vînzîndu-le. Automat, în depozit ajunge o cantitate mai mică de deșeuri, iar taxa respectivă se plătește pe mai puține tone.

Din păcate, colectaea selectivă a deşeurilor este doar o poveste! În graba de a îndeplini obligaţiile asumate, multe oaşe au construit staţii de transfer în care, însă, nu se selectează deşeuile reciclabile. În aceste condiţii, dacă deşeurile reciclabile sînt colectate separat de la cetăţeni şi nu sînt transportate separat, ele ajung în aceeaşi staţie care le transportă neselectiv pe gropile de gunoi. Este cazul oraşului Oţelu Roşu, din judeţul Caraş-Severin. 1700 de lei/zi, aproximativ 60.000 de lei/lună sau 720.000 de lei pe an!. acesta este costul transportului şi taxa de deponeu pentru gunoiul menajer din Oţelu Roşu care ajunge, deocamdată în deponeul de la Horezu, după ce groapa de gunoi din oraş a fost închisă şi ecologizată, iar deponeul ecologic de lîngă Reşiţa a depăşit deja cinci termene de finalizare, spune viceprimarul Dragoş Enache.

Conform HG 349 din 2005 (!), care stabileşte cadrul legal pentru desfăşurarea activităţii de depozitare a deşeurilor... în condiţii de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei, în judeţul Caraş-Severin a început închiderea unor depozite neconforme. 105! 97 de gropi de gunoi comunale "închise pe banii Consiliului judeţean Caraş-Severin" şi 8 gropi urbane "închise pe proiect". Camelia Basarabă, purtător de cuvînt al Consiliului Judeţean Caraş-Severin ne spune că "s-a vorbit mult la nivelul conducerii Consiliului Judeţean Caraş-Severin cu conducerile administrative ale UAT-urilor. Era vorba de închiderea gropilor de gunoi comunale. Părea că nu le pasă, că au timp, deşi termenele impuse de Uniunea Europeană deveneau tot mai strînse. Aşa că, forul judeţean a disponibilizat un milion de euro şi a închis aceste gropi, să nu depăşim termenul".

Primarul Comunei Ezeriş, Ioan Rusu, spune că a fost printre primii cinci primari care a închis groapa de gunoi de pe teritoriul comunei: "Noi, comuna am închis groapa, nu Consiliul Judeţean! Mie să-mi spună de ce nu am unde să depozitez gunoiul astăzi, după 12 ani"! Directorul de proiect al Consiliului Judeţean, arhitectul Victor Naidan spune că timp de cîţiva ani "s-a rugat" de primari să închidă gropile. Aceştia au considerat că au timp, un mandat, şi... "au intrat în criză de timp de a trebuit ca forul judeţean să elibereze banii". "Banii aceştia au fost recuperaţi din proiectul de Management al deşeurilor", spune Camelia Basarabă, dar "e vorba de timpul pierdut" şi o anumită atitudine faţă de subiect!

Potrivit Gărzii de mediu, "neconformităţi grave privind gestionarea deşeurilor au fost constatate pe raza mai multor localităţi, fiind identificate un număr de 27 de locaţii, însumînd 4510 mp de depozitae a deşeurilor în zone interzise sau neconforme". Una dintre cele mai mari probleme se înregistrează la Groapa de gunoi de la Reşiţa. Groapa de gunoi de la Reşiţa, închisă şi ecologizată "după un proiect elaborat de Ministerul Mediului care a fost pus în braţe Consiliului Judeţean", după cum spune viceprimarul Reşiţai Paul Vasile, NU a fost predată, "nici nu au fost demarate demersurile", deşi RECEPŢIA a fost semnată "în luna mai 2016 fiind prevăzute termene pentru stingerea remedierilor ce nu influenţează funcţionalitatea investiţiei", după cum spune purtătoarea de cuvînt a Consiliului Judeţean, Camelia Basarabă.

Conform contractului, remedierile se fac în perioada de un an de la semnaea recepţiei!

Problema fostei haldine de la Reșița a fost ridicată de viceprimarul Paul Vasile în ședința Colegiului Prefectural. Acesta a arătat că Primăria are foarte multe obiecții în ceea ce privește calitatea lucrărilor executate pe bani europeni, pornind de la drumul de acces spre locație, care este impracticabil. „Primăria ar trebui să preia haldina în exploatare și conservare, ceea ce nu se poate datorită unei întregi suite de greșeli de execuție. În momentul de față fiind umezeală, zăpadă, ghețuș, pămîntul umed, nu există nici o cale de acces. Nici măcar cu tractor cu șenilă nu se poate intra, ori noi în condițiile acestea ar trebui să asigurăm supraveghere și exploatare.

Este vorba de o execuție absolut dezastruoasă, nu s-a făcut nimic sau aproape nimic din ceea ce trebuia făcut conform proiectului și ceea ce s-a făcut s-a făcut prost. Gardurile de împrejmuire sînt un exemplu: acestea conțin în structura lor și niște rigole pentru captarea apelor pluviale, iar ultimele ploi din toamnă au săpat sub fundație, deci în prezent toată aceea împrejmuire aproape că nu există. Este absolut inadmisibil ca niște rigole care ar trebui să capteze apele pluviale de suprafață să fie deasupra terenului. E aberant.

Tot terenul trebuia să fie compactat, acoperit cu iarbă, dar sînt doar niște crevase acolo, membranele se văd cu ochiul liber, că au fost deja decopertate. Nu știu, după ce se mai înmoaie puțin terenul după ploile din primăvară, dacă va mai exista pămînt de acoperire peste ceea ce s-a făcut”, a explicat Paul Vasile, arătînd că Primăria Reșița nu poate semna recepția în aceste condiții.

Victor Naidan, managerul proiectului care prevedere implementarea unui sistem integrat de management al deșeurilor în Caraș-Severin, proiect care a inclus și închiderea fostelor haldine din județ, admite că au existat probleme atît la proiecția cît și la execuția lucrărilor. „Problemele sînt identificate de mai multă vreme și lucrăm în momentul acesta să le rezolvăm, să le înțelegem pe toate cum au provenit și ce se poate face ca ele să fie remediate. Sigur, există întotdeauna măsura radicală a executării garanțiilor, remedierea unor lucrări. Depozitul de la Reșița nu a fost un depozit uzual, panta foarte mare și diferența de nivel au pus niște probleme tehnice care trebuiau rezolvate, iar rezolvarea lor în momentul proiectării s-a făcut prin renunțarea la anumite facilități sau neexploatarea lor în momentul proiectării. Acum există un drum de servitute făcut de constructor pentru perioada de șantier, mașinile constructorului au urcat și au coborît pe acolo, se poate urca și coborî dar nu cu o vidanjă și cu utilaje grele. Pentru asta va trebui să găsim împreună o soluție, CJ nu a făcut decît să aplice un proiect, nu a putut să amenajeze și să rezolve toate problemele”, a afirmat Naidan. A fost proiectul Ministerului Mediului pus în braţe Consiliului Judeţean Caraş-Severin. Nu s-a potrivit cu realitatea din teren! Costuri suplimentare, discuţii, nervi, suspiciuni... Cine răspunde?

Mă întorc la GROAPA ECOLOGICĂ... Au urmat luni întregi de analize... subiective! Un astfel de deponeu ecologic ar fi însemnat o sursă de bani pentru comunitatea locală, iar beneficiarul direct trebuia să deţină... culoarea politică potrivită. "Nu-l facem la Ezeriş că primaru-i liberal", spune primarul Ioan Rusu despre discuţiile din acea perioadă. Oricum, deponeul trebuia construit undeva, în mijloc, lîngă Reşiţa, lîngă fosta groapă de gunoi a oraşului, cea mai mare din judeţ. S-a hotărît construirea deponeului ecologic, pentru 32 de ani, la Lupac, la doi km de Reşiţa, care şi primeşte Acord de mediu nr. 2 din 29.12.2010!

În prezent, lucrările sînt executate în proporţie de 100%, dar nu există posibilitatea ca deşeurile judeţului să fie depozitate acolo, deşi ordinul de începere a lucrărilor pentru acest deponeu a fost dat la 14 iulie 2014, "pentru închiderea celor opt depozite urbane, în august 2014, iar pentru construcţia staţiilor de transfer, în septembrie 2014", spune Camelia Basarabă.

De doi ani, containere de colectare selectivă a deşeurilor au fost instalate în fiecare localitate din Caraş-Severin. "Degeaba se supără primarii. Au avut doi ani la dispoziţie să educe cetăţenii de la nivelul UAT-urilor să colecteze selectiv", spune Gheorghe Muntean, comisar şef al Gărzii de Mediu Caraş-Severin. ""Cîte amenzi au dat"?, se întreabă el!

Sîntem în martie 2017! După trei ani! Judeţul Caraş-Severin transportă gunoiul menajer, NESORTAT, la deponeele din Vîlcea şi Oradea. Staţiile de transfer construite în trei zone ale judeţului NU pre-selectează gunoiul, ci doar îl compactează şi îl transportă la staţia finală. Deponeul din Vîlcea, de la Horezu, se va închide pe 17 iulie 2017, iar cantitatea de gunoi menajer din Caraş-Severin ce era depusă aici va fi redirecţionată, probabil, spre Oradea, deponeu privat, care percepe o taxă de depozit final de 21 de euro/tonă.

Mă întorc la HG 349 din 2005! După patru ani, în 2009, în vederea atragerii de fonduri europene nerambursabile pe mediu, pentru gestionarea deşeurilor, la nivelul judeţului Caraş-Severin se înfiinţează Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară, ADI Intercom Deşeuri, care avea ca membrii toate UAT-urile din judeţ, 77 la număr, plus Consiliul Judeţean. S-a stabiluit şi o cotizaţie: un leu/cap de locuitor/ an pentru fiecare primărie, adică, aproximativ 300.000 de lei/ an. Bani meniţi să stimuleze "realizarea în comun a proiectelor de dezvoltare şi gestionare a infrastructurii aferente serviciilor de salubrizare de pe raza lor de competenţă". În realitate, ADI Caraş-Severin a însemnat parafarea unor sinecuri politice. Potrivit directorului executiv de astăzi, Daniel Borduz, ADI INtercom Deşeuri a avut menirea de a organiza licitaţiile şi va urma verificarea opertorilor de salubritate care vor funcţiona pe raza judeţului. "Judeţul a fost împărţit în şase zone de colectare a deşeurilor pentru care, din 2015, noi organizăm licitaţii pentru viitorii operatori de colectare şi transport, spune Daniel Borduz. Zona 1 - Reşiţa, 2 - Bozovici, 3 - Pojejene, 4 - Oraviţa, 5 - Băile Herculane şi 6 - Oţelu Roşu. " Am început licitaţiile în 2015 pentru atribuirea contractelor de colectare şi transport a deşeurilor, Întîi cu zona 1, Reşiţa, pentru care şi astăzi sîntem în faza de contestaţii", spune Borduz. Licitaţia pentru zonele 2 şi 3 am republicat-o de trei ori, deja, iar "pentru 4,5 şi 6 licitaţia a fost cîştigată de o firmă din Brăila care operează şi în Sectorul 6 din Bucureşti, parcă", mai spune directorul executiv al ADI INvest.

Există, însă, un schelet în dulapul ADI: ECOSAL Caraş-Sevevrin. Născut în 2011 în laboratoarele ADI, ca operator regional, Ecosal nu obţine licenţa de funcţionare conform Legii 51/2006, deşi a funcţionat o perioadă la nivelul judeţului. Un eşec! Politico-adminstrativ! După alegerile din 2012, ADI semnează un contract cu o nouă firmă de colectare selectivă a deşeurilor, Green ECOBAUER, cea a fostului viceprimar al Reşiţei, care a înţeles că gunoiul de Caraş-Severin era o afacere. Ca urmare a acestui contract, 445/21.10.2013, pentru "sortarea şi organizarea prelucrării, neutralizării şi valorificării materiale şi energetice a deşeurilor", firma Green închiriază de la Primăria Reşiţa o parte din fosta groapă de gunoi pe care amplasează un utilaj modern de sortare şi un cîntar. Există şi o clauză: Green să deţină un contract cu o companie reşiţeană de colectare a deşeurilor! Green sortează deşeurile, le depozitează temporar, 48 de ore, conform legii, şi le transportă la deponee autorizate din ţară, pentru întreg judeţul Caraş-Severin. Cel mai mare producător de gunoi rămâne Reşiţa cu 1300 de tone, în medie, pe lună, colectate de o companie care acţionează la nivel naţional, manageriată la nivel local de către domnul Marius Burileanu!

Gropile de gunoi autorizate se închid pe rînd, iar Green transportă gunoiul tot mai departe. "Este normal ca distanţa crescînd, costul de transport să fie tot mai mare", spune Sorin Simescu, administratorul Green. Problemele au apărut în 2015, înainte de alegerile locale, cînd conducerea Primăriei Reşiţa nu a vrut să mai livreze subvenţia pentru gunoi către operatorul Green. "S-a creat un blocaj. Au fost şi alte companii sau primării care nu au mai plătit serviciul de salubritate. Am rămas blocat pe platformă", spune Sorin Simescu. "22 de primării şi 9 agenţi economici au datorii la Green", spune Gheorghe Muntean, comisarul şef al Gărzii de Mediu Caraş-Severin, care l-a amendat pe Simescu cu 80.000 de lei, anul trecut, şi 40.000 de lei, în urmă cu două săptămîni, pentru depozitarea ilegală a 4.000 de tone de gunoi pe platforma sa.

Mai mult, din cauza plăţilor restante la Groapa de Gunoi din Drobeta Turnu Severin, gestionată de una din companiile care colectează deşeurile în Municipiul Reşiţa, Compania Green compensează aceste datorii cu utilajul de sortare, pe care îl re-închiriază pînă la expirararea contractului de închiriere a spaţiului de la Primăria Reşiţa, adică momentul punerii în folosinţă a deponeului ecologic, moment în care firma Green se va închide.

Printre marii datornici la Green se numără Transal Urbis, firma Primăriei Caransebeş, administrată ani de zile pe bază de PR de actualul senator Marcel Vela. Firma de gunoi a Caransebeşulu are datorii faţă de Green de 121.544, 80 lei, dar mai sînt datoare primăriile din Bocşa, Anina, Oraviţa, Bozovici, Grădinari etc, în total 470.00 de lei, fără taxa demediu pe lunile ianuarie şi februarie 2017, adică 180.000 de lei plus TVA!

Conform contractului, Green deţine un contract cu un operator de colectare pe Reşiţa, care colecteză 10 tone de deşeuri din coşurile stradale. Contract respectat! Însă, serviciile îi sînt respinse de Primăria Reşiţa care, prin intermediul firmei mari de colectare a deşeurilor, autorizează o altă platformă de transfer, fără cîntar şi fără instalaţie de sortare, şi transportă deşeurile la Oradea. Cantitatea este cîntărită la destinaţie, iar deconturile se fac pe baza bonurilor de cîntar - între companii private! - şi foilor de parcurs. Ele sînt aprobate de şeful serviciului salubritate din Primăria Reşiţa, doamna Cornelia Burileanu!

De la începutul acestui an preţul gunoiului a crescut tot mai mult. Din cauza distanţelor mari de depozitare finală, dar şi din cauza aplicării taxei "pe groapă", de 80 de lei/to, cost care va creşte de anul viitor la 120 lei/tonă. Această taxă ecologică este colectată de Fondul de Mediu, dar presează asupra primăriilor care trebuie să o achite. Primăria Reşiţa a introdus această taxă în subvenţia pentru gunoi, astfel încît, aceasta se ridică la 189 lei /tonă. Din păcate, ea se acordă " la grămadă", atît pentru companiile private de pe teritoriul Reşiţei, cît şi pentru persoane fizice. "Sperăm ca în următoarea perioadă să operăm diferenţieri", spune viceprimarul Adrian Dacica, deşi legea spune clar că doar cei care generează gunoiul plătesc 80 lei/tonă.

Mă întorc la deponeul ecologic de lîngă Reşiţa pe care toată lume îl aşteaptă ca pe pîinea caldă. Acesta va avea un cost de depozitare de aproximativ 38 euro/tonă, adică 176 lei/tonă, potrivit contractului între Consiliul Judeţean Craş-Severin şi operator.

Acest preţ şi redevenţa plătită ar trebui să genereze sumele necesare construirii celulei a doua de depozitare. În şapte ani. Problema este că pe deponeu nu sînt acceptate maşinile care nu au selectat gunoiul din start! Adică, dacă cetăţeanul nu selectează gunoiul din casă, containerul nu este ridicat de firma cîştigătoare a licitaţiei zonale organizate de ADI. Dacă containerul nu este ridicat, Garda de Mediu va aplica amenzi Primăriei.

Pînă la urmă, întregul efort despre care am scris se rezumă la conştiinţa individului. Aceeea de a colecta separat! Pentru o infrastructură care, numai în Caraş-Severin, a costat 60 de milioane de euro!