Descoperire arheologică valoroasă în comuna clujeană Feleacu

O echipă de arheologi clujeni a descoperit, în interiorul bisericii medievale din comuna clujeană Feleacu, o serie de morminte despre care cred că ar putea să aparţină celor patru arhiepiscopi instalaţi sub protecţia voievodului Moldovei, Ştefan cel Mare şi al urmaşilor acestuia.

Săpăturile în biserica din Feleacu au avut loc cu prilejul lucrărilor de restaurare a lăcaşului de cult.

Proiectul arheologic este realizat de Academia Română, Universitatea Babeş-Bolyai, Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj şi Asociaţia Hieronymus din Braşov.

Descoperirile arheologice se numără printre cele mai importante realizate în ultimii ani în Transilvania.

Istoricul clujean Alexandru Şimon, de la Academia Română, spune că, ”în interiorul bisericii, au fost descoperite în total 19 morminte.

O parte a acestora provine dintr-un cimitir anterior, peste care a fost ridicată biserica în stil gotic”.

Cranii pe cărămidă

Patru dintre morminte sunt deosebite. Ele au fost acoperite cu un strat de cărămidă.

Istoricii spun că decedaţii care au fost îngropaţi acolo au fost înmormântaţi după rânduiala specifică celor din cinul călugăresc, cu craniul pe o cărămidă.

În palme, le-au fost puse monede de argint care datează dn perioada 1488 – 1538, când documentele atestă funcţionarea episcopiei din Feleacu.

De asemenea, potrivit tradiţiei bizantine, ierarhii au fost înmormântaţi cu capul spre Apus, spre deosebire de creştinii obişnuiţi, care sunt înmormântaţi cu capul spre Răsărit.

Motivul acestui obicei ţine de credinţa potrivit căreia, la Judecată de Apoi, când toţi cei decedaţi vor fi înviaţi, ierarhii trebuie să se ridice cu faţa către poporul pe care l-au păstorit.

Cum, potrivit rânduielilor Bisericii Ortodoxe, ierarhii sunt şi călugări, istoricii cred că este vorba tocmai de arhiereii medievali.

Date suplimentare vor fi obţinute atunci când osemintele lor vor fi supuse testului ADN.

Însă şi celelalte morminte sunt importante.

Monedele descoperite în interiorul lor certifică faptul că satul Feleacu exista încă în secolul XII.

Deci cu o sută de ani înaintea decretului regal din 1367, prin care locuitorii au fost mutaţi de pe actualul amplasament al satului mai spre vale, pentru a păzi drumul regal, care trecea prin valea pe unde, în prezent, sunt situate grădinile sătenilor.