Creşterea de 7% a economiei „nu este creştere, ci o recuperare”

După un declin mai ușor decât fusese anticipat în 2021, economia României urmează să se recupereze după criză. Astfel, România va reveni la nivelurile de activitate economică dinaintea crizei chiar înainte de sfârșitul anului 2021, după cum prognozează specialiștii.

Cifrele ne indică cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană, de 7,4%, amănunt anunțat de Comisia Europeană și confirmată de premierul Florin Cîțu printr-o postare pe Facebook. Cu toate acestea, incertitudinea rămâne ridicată, având în vedere evoluția imprevizibilă a pandemiei și posibile perturbări în aprovizionarea cu vaccinuri.

Despre cifre și indicatori micro sau macroeconomici discutăm acum cu un specialist, cu invitatul "Apelului matinal", profesorul universitar doctor Mircea Coșea. În urma acestor date, se poate spune că cea mai bună perioadă pentru români abia acum începe?

Mircea Coşea: E greu de spus aşa ceva, pentru că trebuie să discutăm cifrele aşa cum sunt ele. Creşterea aceasta de 7% este o cifră, care de fapt nu este creştere, este o recuperare. Din punct de vedere economic, macroeconomic, dacă vreţi, este o diferenţă mare între recuperare şi creştere economică. Deci, noi recuperăm, înseamnă că ne apropiem de nivelul de la care am plecat, asta nu înseamnă neapărat că este o perioadă foarte bună, nu înseamnă neapărat că vom trăi mai bine. Iar dacă analizăm ce se întâmplă în spatele acestei cifre o să vedem că lucrurile sunt cât se poate de îngrijorătoare, cel puţin asta este părerea mea şi o să vă explic şi de ce. Pentru că această recuperare la acest nivel record în Europa nu este sănătoasă. Faţă de alte ţări din jurul nostru, această cifră extrem de mare arată că, de fapt, România nu are la bază o dezvoltare economică reală, ci se bazează totul pe împrumuturi. România a reuşit să se recupereze mai repede pentru că are cel mai înalt, cel mai rapid ritm de împrumut pe ansamblul întregii Uniuni Europene. Deci, suntem campioni europeni nu numai la ritmul de recuperare, dar şi la ritmul de împrumutare.

Realizator: Sunt riscuri?
Mircea Coşea: Riscuri enorme, pentru că apar niște lucruri care trebuie să ne îngrijoreze și care ar trebui să fie spuse. Pentru că în spatele acestei cifre se ascund trei deficite mari. În primul rând este deficitul bugetar, pe care toată lumea îl știe, este mare, a plecat de la -10, a mai urcat ceva, dar oricum nu suntem pe 3%, cât dorește Uniunea Europeană. Un al doilea deficit mare și foarte îngrijorător este contul curent, acolo unde avem de-a face cu aceste intrări de fonduri din împrumuturi pe care România le face. Iar al treilea deficit care e la fel de îngrijorător este deficitul balanței comerciale, care înseamnă că tot ceea ce se întâmplă în România, acest consum care a pus în mișcare recuperarea, se bazează pe importuri. Or, importurile arată că, de fapt, România nu are în țară o bază solidă, de producție, care să alimenteze piața. Depindem de import, iar importul înseamnă pericole mari pe cursul de schimb, înseamnă pericole mari pe cursurile produselor pe care le importăm, înseamnă import de inflație, pentru că inflația este în toată lumea și vine și la noi prin aceste importuri, înseamnă, până la urmă, un atentat la ceea ce înseamnă nivelul de trai al populației. Iar dacă la asta mai adăugăm că în spatele cifrei de 7% apar și niște scumpiri, pe care ar trebui să le tratăm cu mult mai multă seriozitate, pentru că, în timp, ele au un efect negativ, cum ar fi creșterea costului energiei; energia care, până la urmă, se vede în costurile tuturor altor produse.

Realizator: Sau la combustibili, mă scuzați, pentru că și acolo creșterile au fost de aproape 30 de procente.
Mircea Coşea: Da, când mă refer la energie mă refer de fapt la aceste trei lucruri, vă mulțumesc că ați pus punctul pe i: combustibil, energie electriă și gaze. Deci, toate lucrurile astea trebuie să ne ducă puțin mai spre realism. Adică, sigur, nu putem să negăm faptul că ne recuperăm, și e foarte bine că o facem, dar trebuie să vedem care e baza recuperării și cât ne va costa în timp această recuperare, pentru că această recuperare, care este mare, nu se explică decât prin faptul că apar niște fonduri care nu aparțin sau nu vin direct din economia noastră. Ele vin din împrumuturi și toată lumea știe că împrumuturile care se fac aproape săptămânal sunt enorme pentru România. Am ajuns să avem 50% din PIB rată de îndatorare și o să crească și mai mult după ce vom prelua PNRR-ul, pentru că în acest PNRR noi accesăm întreaga cotă de împrumuturi, și se va întâmpla un lucru care va fi foarte clar: anul viitor și în anii care vin România va avea o cădere bruscă a acestui ritm de creștere sau de recuperare./asalar/atataru/ Nu vom putea depăşi 1,8-2%, pentru că de-abia de anul viitor încep să apară costurile acestei creşteri bazate pe împrumuturi şi pe deficite. Va trebui să avem în vedere faptul că, atunci când se depăşeşte cota de împrumut cu 50% din PIB - ceea ce noi am făcut -, conform legilor româneşti, o lege din 2010, în vigoare, guvernul trebuie să se prezinte în parlament să explice de ce a ajuns la acest nivel de împrumut şi, lucrul cel mai important, să prezinte un program de reducere a cheltuielilor, pentru a putea să recupereze ceea ce a împrumutat. Or, reducerea cheltuielilor ce înseamnă? Înseamnă, dacă nu o reducere, măcar o îngheţare a salariilor, a pensiilor, a indemnizațiilor. Deci, va fi o intrare într-un sistem de austeritate legală aproape, pentru că te obligă legea să faci așa ceva.

Deci, ce să vă spun? Sigur că nu putem să trecem cu vederea faptul că România este o țară care se recuperează; e foarte bine lucrul ăsta! Dar trebuie să ne gândim și la cât ne costă și care sunt efectele în viitor. Deocamdată nu putem să spunem că e o recuperare care să ne garanteze că am intrat pe un drum de creștere efectivă, adică de creștere prin crearea de valoare adăugată în economia României, prin investiții în economia României, prin posibilitatea ca bugetul României să colecteze mai mult decât atât. Deocamdată ne împrumutăm, iar lucrul asta nu ne aduce cine ştie ce prejudicii, pentru că încă n-am ajuns la momentul în care trebuie să înapoiem împrumuturile, dar momentul ăsta va veni. Nu neapărat pentru generațiile mai în vârstă, dar pentru generaţiile tinere lucrul ăsta se va întâmpla - în 10, în 15 ani...

Realizator: Cât de mult contează investițiile din acest moment pentru viitorul României?
Mircea Coşea: Investiţiile contează enorm şi, de altfel, este singura şansă pe care o avem. Cu o condiție, ca aceste investiţii să fie făcute în ramuri care aduc un spor de valoare adăugată. Adică sigur că e bine că facem infrastructură, mai construim șosele sau cine știe ce, apă potabilă, dar trebuie să facem eforturi pentru investiții în modernizarea economiei în sensul în care vom produce valoare adaugată mai mare, adică să intrăm în zona revoluției industriale de etapa 4 - adică, modernizare, /digitalizare/, toate lucurile astea. Pentru că deocamdată noi suntem o economie manufacturieră, noi producem manufacturat. Adică, producem Dacii, Forduri, tot felul de lucruri de-astea importante, frumoase, dar nu le proiectăm noi, n-avem cercetare-dezvoltare pentru ele; noi le producem la bandă. Ei, lucrul ăsta înseamnă valoare adăugată mică. Deci, investiţiile sunt foarte importante. Şi mai este încă un lucru la care trebuie să ne gândim, şi anume, că investiţiile astea care se doresc să fie făcute în infrastructură şi în construcţii dereglează balanţa comercială. Pentru că deocamdată noi nu mai producem în România bunuri de capital, adică bunuri care sunt necesare investiţiilor. Am mai spus-o de foarte multe ori, și o repet, deși poate plictisesc, noi nu mai producem în România destul bitum ca să facem autostrăzi. Bitum.

Realizator: Avem probleme cu pietrișul și cu nisipul, apropo de investiții în infrastructură.
Mircea Coșea: Sigur. Lucruri pe care noi le exportam, eram mari producători de bitum, adică, acum trebuie să importăm bitum din Ungaria, care nu are petrol, dar exportă bitum. Trebuie să importăm fier beton din Turcia, pentru că noi nu mai producem. Sticlă industrială, ceramică, feronerie, tot ceea ce înseamnă investiție. E bine să le facem. Poate că deocamdată vom pierde și în viitor vom câștiga prin aceste investiții, dar trebuie să ne gândim la anii care vin imediat acum, 2023, 2022, 2024 și alții, în care România este într-o situație dificilă, pentru că nu are capcaitatea internă de a produce bunuri la valori care să asigure o mai bună colectare la buget și reducerea, lucru extrem de important, reducerea împrumuturilor. Asta ne dă peste cap, împrumuturile astea într-un ritm extrem de rapid și de mare. România n-a fost niciodată în istoria ei modernă la o rată a împrumuturilor pe care o avem acum. Și împrumuturile astea ne vor crea mari probleme în viitor.

Realizator: Domnule profesor, două întrebări pe final de interviu, o să vă rog cu răspunsuri scurte. Dacă tot merge bine economia, cum s-ar explica faptul că orizontul pentru aderarea României la Zona Euro este anul 2030, deși Bulgaria vrea ca în 2024 să mizeze pe euro? De ce această discrepanță?
Mircea Coșea: Pentru că realitatea e cea care trebuie să fie luată în calcul și nu declarațiile politice. Realitatea arată că România nu e pregatită, este în urma Bulgariei, chiar dacă politicienii noștri declară că e bine și frumos. Realitatea arată că, de fapt, suntem în urma Bulgariei și că nu avem șanse să ajungem la nivelul ei în viitorii ani. Economia nu merge atât de bine pe cât ni se spune, asta este clar! Și asta cred că o putem vedea și cu ochii liberi.

Realizator: Și ultima întrebare: celebrul economist, de altfel, Nouriel Roubini avertizează că după pandemie vine mama tuturor crizelor. Cum comentați?
Mircea Coșea: Roubini este un economist care a fost foarte mediatizat. Și în 2008 nu el a fost primul care a spus despre criză, au fost niște francezi de la celebrul "Cercle des économistes", dar el a fost foarte mediatizat și acum e un fel de guru al economiei. Da, are dreptate. Pot să fie probleme foarte complicate în viitor. Eu, personal, nu sunt adeptul acestei dramatice reveniri la o criză, dar în unele puncte Roubini are dreptate și mă gândesc în primul rând la efectele pe care /le are/ războiul comercial înte SUA și China, care dereglează întreg lanțul valoric, scumpește transporturile, energia și celelalte, materiile prime. Deci, pot să fie lucruri complicate. Iar din ceea ce spune Roubini acum, sigur, puțin cam publicitar așa, dar din ce spune el trebuie să extragem o concluzie extrem de valabilă: în viitor trebuie să fim extrem de precauți. Precauția este mama economiei în viitor.