Aurel Vainer: Noi am trăit Holocaustul şi în România
Subiectul zilei - Invitat, Aurel Vainer, președintele Federației Comunităților Evreiești din România.
Articol de Victor Caraculacu, 23 Ianuarie 2020, 20:05
Forumul internațional dedicat comemorării victimelor Holocaustului, manifestare la care participă și președintele Klaus Iohannis, a avut loc astăzi la Ierusalim cu scopul declarat de consolidare a angajamentului global față de memoria Holocaustului și luptei la nivel mondial împotriva antisemitismului și a rasismului.
Participarea șefului statului român la acest forum internațional se scrie în seria demersurilor intreprinse de țara noastră în ceea ce privește consolidarea educației despre Holocaustul, păstrarea memoriei Holocaustului, combaterea antisemitismului, a rasismului şi a xenofobiei, promovarea valorilor europene, a toleranţei şi a respectului faţă de drepturile și libertățile fundamentale.
Discutăm pe acest subiect, acum, cu doctor Aurel Vainer, președintele Federației Comunităților Evreiești din România. Domnule preşedinte, care este, din punctul dvs de vedere, cel mai important rezultat al acestui forum?
Aurel Vainer: Rezultatul trezirii conştiinţei oamenilor. Este foarte important ca oamenii să ştie şi să înveţe din ceea ce a fost atât de rău, în secolul trecut, în această mârşavă crimă care a făcut-o Germania hitleristă şi guvernele ţărilor care îi erau asociate. Holocaustul a însemnat o industrie a morţii.
Vreau doar să vă spun că numărul evreilor omorâţi sau care au murit în timpul Holocaustului este 5 milioane de oameni, din care foarte mulţi copii. Mergeţi şi vizitaţi mausoleul acestui Holocaust la Washington, la Tel Aviv sau mai bine zis în Israel şi veţi vedea ce groaznice fapte s-au întâmplat atunci. Intri într-o sală la Yad Vashem - acolo este Memorialul de la Ierusalim -, unde rămâi, cum să spun, îngrozit şi trăznit, dacă îmi pot permite să folosesc cuvântul ăsta, ce au fost în stare oamenii faţă de oameni. Acei neoameni au murit, au omorât fără scrupule milioane de oameni nevinovaţi doar pentru faptul că au fost evrei sau că au fost antifascişti sau alte categorii.
Este o pagină atât de grea, atât de urâtă a istoriei Europei, încât greu putem să ne imaginăm. Acum, sigur, oamenii au aflat, puţini, mulţi, nu este încă un proces de educare fundamentală şi care să ajungă până la cei mai importanţi oameni ai viitorului această lecţie a istoriei.
Noi am trăit şi în România Holocaustul. Holocaustul din România a avut diferite infăţişări în zonele ţării, cel mai groaznic a fost in Transilvania, atunci Transilvania de Nord era ocupată de statul maghiar, care a aplicat soluţia finală. O grămadă de evrei din Transilvania fost închisă în ghetouri, apoi transportată, bineînţeles, cu forţa în condiţii neumane la lagărele de concentrare nazistă din Germania, din Polonia şi aşa mai departe. Iar la Auschwitz a fost crima crimelor.
Realizator: Pentru că aţi pomenit de acest moment istoric, cum îl vedeţi dumneavoastră din punct de vedere personal? Este o pagină, spuneaţi, a istoriei care nu trebuie uitată. Sunt 75 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz-Birkenau.
Aurel Vainer: Da, cum să văd eu? E o victorie a omenirii că a fost eliberat, că lumea de acolo - au mai fost şi câţiva supravieţuitori - dar infernul a fost la Auschwitz şi la alte lagăre germane. Şi şi metodele utilizate pentru trimiterea la moarte, pentru omorârea fără scrupule cu diferite metode, printre care otrăvirea cu gaze toxice, trecuţi oamenii că merg la un duş, şi de fapt duşul a fost cu gaze şi a însemnat moarte imediată. Sunt formule care au fost greu de imaginat într-o lume normală.
E drept că au fost şi alte forme ale Holocaustului. De pildă, în România o parte a populaţiei din judeţul Dorohoi şi din Bucovina de Sud a fost deportată în Transnistria. Acolo, condiţiile de viaţă au fost inumane, fără mâncare, cu lipsă de asistenţă medicală, socială, căldură şi altele, a dus la un număr foarte mare de decese, oameni nevinovaţi. Lecţia istoriei ne impune că aşa ceva să nu se mai repete nicicând şi niciunde. Nu interesează că este acum vorba în acest caz de poporul evreu, dar au fost şi alte popoare care au suferit în acei ani şi numai e ... normal, nu mai trebuie să se mai întâmple. Asta e lecţia.
Trebuie să facem tot ce se poate să transmitem tinerei generaţii sentimentul foarte hotărât că Holocaustul e un vis, cel puţin un vis urât, dar e mai mult decât un... A fost o realitate extrem de urâtă, cu o industrie a morţii. Gândiţi-vă că la Auschwitz sau în alte lagăre totul a fost cu o precizie industrială, ca şi cum am fi într-un proces de producţie, /.../ care industrie pus la punct şi acolo aşa era pus la punct măcelul, omorârea oamenilor. Şi au murit atâtea milioane de oameni nevinovaţi.